ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3707/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții R.D., O.M., B.C. și N.I., la 1 aprilie 2002 au formulat acțiune înregistrată sub nr. 497/2002, la secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Galați și au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale, să se anuleze H.G. nr. 1188/2001, prin care au fost aprobate normele metodologice de recalculare pensiilor militare, precum și recunoașterea dreptului, constând în diferența de procente la dreptul real avut la data trecerii în rezervă și din majorarea pensiei militare, ca procentul corespunzător pensiei suplimentare. În motivarea acțiunii reclamanții au precizat că sunt pensionari militari înainte de apariția Legii nr. 164/2001 și că la data aplicării acestei legi, începând cu ianuarie 2002, au constatat diferențe în calcularea pensiilor, și aceasta pentru că H.G.

nr. 1188/2001 a aprobat Normele metodologice greșit, cauzându-se astfel o vătămare a drepturilor legale. Prin sentința nr. 66/F din 13 mai 2002, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că nu a fost efectuată procedura prealabilă cu Guvernul României, iar față de Ministerul Apărării Naționale nu au indicat actul administrativ emis de acest pârât, prin care pretind că le-a fost încălcat dreptul și numai dacă există un refuz din partea acestui pârât, nejustificat, în a rezolva sesizarea.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții-reclamanți, criticând soluția ca fiind nelegală, deoarece pârâții nu au depus întâmpinare, iar actele au fost depuse la al doilea termen de judecată, că nu pot depune actul administrativ al Ministerului Apărării Naționale, pentru că nu s-a emis un asemenea act, că au sesizat Parlamentul, Președinția, elemente de putere și că au îndeplinit procedura prealabilă. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere instanței anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se poate adresa pentru apărarea acelui drept, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta.

În caz că nu se efectuează această procedură prealabilă, acțiunea este inadmisibilă. Curtea constată că în mod judicios instanța de fond, sesizată cu acțiunea în aplicarea acestui principiu al Legii nr. 29/1990, a respins acțiunea ca inadmisibilă, la data de 1 aprilie 2002 reclamanții-recurenții adresându-se instanței, fără a efectua procedura prevăzută la art. 5. În mod corect s-a constat că în ce privește Ministerul Apărării Naționale, reclamanții-recurenți nu au putut identifica și preciza instanței actul administrativ emis de acest pârât, după cum nu au menționat un refuz nejustificat. Față de cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.D., O.M., B.C. și N.I., împotriva sentinței nr. 66/F din 13 mai 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.