ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 870/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 12 aprilie 2006, reclamanții C.A., P.N.M., D.M., C.M., M.G. au chemat

în judecată pârâții Guvernul României, M.A.N. și M.A.I. pentru nepunerea în

executare a sentințe civile nr. 93/2004 a Curții de Apel Galați, irevocabilă

prin decizia nr. 3097 din 17 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

solicitând pronunțarea unei hotărâre judecătorești prin care să se dispună

modificarea art. 3 și 5 din H.G. nr. 1188/2001, restituirea diferențelor

bănești cuvenite pe perioada 1 ianuarie 2002 – 1 octombrie 2004 rezultate în

urma recalculării pensiilor reclamanților, actualizate cu indicele de inflație

corespunzător, plata cheltuielilor de judecată stabilite de instanță în sumă de

200 RON către fiecare reclamant, actualizate conform inflației, plata de

despăgubiri de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere față de fiecare

reclamant în temeiul art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 93/2004 a Curții de Apel

Galați, definitivă și irevocabilă, pârâții au fost obligați să modifice art. 3

și 5 din H.G. nr. 1188/2001 de aprobare a Normelor metodologice privind

recalcularea pensiilor militare de stat, modificare ce nu s-a realizat.

La data de 27 iunie 2006

reclamanții au precizat că renunță la judecarea capătului de cerere privind

modificarea H.G. nr. 1188/2001, întrucât a fost modificată și de asemenea, au

renunțat la judecată față de M.A.I.

Prin sentința civilă nr.

97/2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal,

acțiunea a fost admisă în parte, M.A.N. a fost obligat la plata către fiecare

reclamant a diferențelor bănești cuvenite pentru perioada 1 ianuarie 2002 – 1

octombrie 2004 rezultate în urma modificării art. 3 și 5 din H.G. nr.

1188/2001, actualizate cu indicii de inflație la data plății; Guvernul a fost

obligat la câte 100 RON pe zi de întârziere către fiecare reclamant pentru

perioada 17 iunie 2005 – 26 octombrie 2005.

Instanța a reținut că în

perioada 1 ianuarie 2002 – 1 octombrie 2004 reclamanții au fost lipsiți de

plata drepturilor bănești prin efectul art. 3 și art. 5 din H.G. nr. 1188/2001

și că, de la data de 17 iunie 2005 (data expirării termenului de 30 de zile

prevăzut în sentința civilă nr. 93/2004 a Curții de Apel Galați, irevocabilă la

17 mai 2005, termen stabilit pentru modificarea H.G. nr. 1188/2001) și până la

data de 26 octombrie 2005 (la data de 27 octombrie 2005 începând executarea

sentinței, respectiv s-a început procesul legislativ privind modificarea

hotărârii de guvern) Guvernul s-a aflat în culpă pentru neexecutarea sentinței,

astfel încât a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr.

554/2004.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri în termen Guvernul României și M.A.

În motivarea recursului

Guvernul României se arată că: despăgubirile de întârziere prevăzute de art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se acordă condiționat de existența unui

prejudiciu care trebuie probat, conform art. 1082 C. civ., iar în situația reclamanților nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu, nici

raportul de cauzalitate între fapta debitorului și prejudiciu, astfel încât

cererea de despăgubiri trebuia respinsă ca lipsită de interes. S-a mai precizat

că instanța din oficiu a transformat daunele cominatorii în daune

compensatorii, deși nu s-a dovedit și nici nu s-a pretins de către reclamanți

existența unui prejudiciu.

Guvernul a învederat că

executarea cu întârziere a sentinței nu s-a datorat culpei sale, deoarece a lipsit

proiectul de hotărâre de guvern al ministerelor inițiatoare, motiv pentru care

H.G. nr. 633/2006, de modificare a H.G. nr. 1188/2001, a fost adoptată cu

întârziere, astfel încât Guvernul este exonerat de răspundere, conform art. 1083 C. civ.; și că ministerele au fost înștiințate să emită proiect de hotărâre de guvern.

Au mai fost invocate și

dispozițiile art. 1081 C. civ., potrivit cărora daunele nu sunt debite decât

atunci când debitorul este în întârziere în îndeplinirea obligației sale. Cum

punerea în întârziere s-a făcut prin notificarea din data de 20 octombrie 2005,

Guvernul apreciază că numai de atunci pot curge daunele cominatorii.

În motivarea recursului M.A.

s-a arătat că nu puteau fi acordate retroactiv diferențe bănești (pentru

perioada 2002-2004), deoarece hotărârile prin care s-au anulat acte

administrative au putere numai pentru viitor, conform art. 23 teza I din Legea

nr. 554/2004; că modificările aduse H.G. nr. 1188/2001 produc efecte juridice

de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 633/2006 astfel încât nu pot fi

acordate despăgubiri retroactiv.

S-a mai precizat în

motivarea acestui recurs că M.A. nu a prezentat un mod de calcul al

despăgubirilor, deoarece a susținut că nu le datorează retroactiv; că sumele

respective nu au fost corect calculate și instanța nu și-a îndeplinit rolul

activ în acest sens.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

Potrivit sentinței civile

nr. 93/2004 a Curții de Apel Galați, irevocabilă la data de 17 mai 2005 și în

conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) teza ultimă din Legea nr.

554/2004, Guvernul României avea obligația să modifice art. 3 și art. 5 din

H.G. nr. 1188/2001 până la data de 17 iunie 2005.

Chiar dacă recurentul a

înștiințat ministerele inițiatoare să emită proiect de hotărâre de guvern, a

făcut acest lucru tardiv, la 4 octombrie 2005, cu adresa din 4 octombrie 2005,

și nu în termenul legal de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

sentinței, adică până la data de 17 iunie 2005.

Drept urmare, soluția

instanței de fond, de obligare a Guvernului României la plata a câte 100 RON pe

zi de întârziere, este corectă, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin.

(2) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, dispoziții care prevăd că reclamantul

are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. Aceste despăgubiri se adaugă

despăgubirilor pentru daunele cauzate prin actul administrativ contestat (H.G.

nr. 1188/2001), cumulându-se în beneficiul reclamanților, adică se adaugă

despăgubirilor la care a fost obligat M.A.

Dispozițiile art. 1082, art.

1083 și art. 1081 C. civ., invocate de recurentul Guvernul României, sunt

incidente în cauză, întrucât acestea se referă la răspunderea contractuală.

Or, în situația dedusă

judecății, răspunderea prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 este o răspundere ce își are sorgintea în răspunderea delictuală

prevăzută de dispozițiile art. 998-999 C. civ.

Despăgubirile la care a fost

obligat M.A. sunt corect acordate, întrucât actul administrativ normativ a fost

nelegal iar reclamanții au fost nevoiți să se adreseze instanței pentru

modificarea lui, tocmai în vederea obținerii drepturilor bănești cuvenite.

Instanța a acordat

despăgubiri reclamanților ca urmare a constatării nelegalității H.G. nr.

1188/2001 prin sentința civilă nr. 93/2004 a Curții de Apel Galați și nu în

baza H.G. nr. 633/2006, cum greșit susține recurentul M.A. Dispozițiile art. 23

teza I din Legea nr. 554/2004, invocate de recurent, au în vedere exclusiv

efectele hotărârii de anulare a actului administrativ normativ. Acordarea

despăgubirilor este însă expres prevăzută de dispozițiile art. 18 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 și este intrinsec legată de existența culpei debitorului,

reglementată de dispozițiile art. 998-999 C. civ.

Referitor la modul de calcul

al prejudiciului, se constată că instanța de fond a procedat corect, atâta

vreme cât reclamanții au prezentat un mod de calcul credibil, iar M.A. nu a

depus nici un calcul al despăgubirilor.

Pentru considerentele expuse

recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de casare

în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României și de M.A. împotriva sentinței civile nr. 97 din

28 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.