ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2123/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2123/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 14 august 2006, reclamantul S.C. a chemat în judecată pe pârâtele U.M. 0472 - Casa de Pensii - Comisia de Contestații Pensii București și U.M. 0754 - Secția de Informații Brăila, solicitând conform prevederilor Codului Muncii, Statutului Corpului Ofițerilor, Decretelor-lege nr. 4/1989 și nr. 16/1990 și Legilor nr. 80/1995 și nr. 164/2001, obligarea acestora la: - anularea Deciziei nr. 082110 din 14 iunie 2006, recalcularea pensiei în raport de altă bază de calcul și plata sumelor restante acumulate lunar cu începere de la 1 august 2004, precum și a sumelor cuvenite ca urmare a penalităților legale și inflației (prima pârâtă); - întocmirea "Fișei cu elementele necesare stabilirii soldei lunare brute ca bază pentru recalcularea pensiilor militare de stat" conform Normelor metodologice aprobate prin O.G.
nr. 691/2004, în sensul luării ca bază de calcul a funcției maxime exercitate, respectiv funcția de șef de birou clasa 17 de salarizare avută la data trecerii în rezervă și anularea precedentei fișe (cealaltă pârâtă); Tribunalul Brăila, secția civilă, prin Sentința nr. 920 din 19 octombrie 2006, a respins acțiunea ca nefondată. Reclamantul a declarat recurs și, în cursul judecății acestei căi de atac, a invocat excepția de nelegalitate a art. 3 lit. a) din H.G. nr. 1188/2001. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 144 din 27 noiembrie 2007, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate menționată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2241 din 2 iunie 2008, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva ultimei hotărâri.
Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 809 din 19 noiembrie 2008, a admis recursul declarat de reclamant și a casat Sentința nr. 920/2006 a Tribunalului Brăila, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București. S-a reținut că: - pensia de serviciu a reclamantului a fost stabilită de o unitate militară din București (Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații) în baza Legii nr. 164/2001; - potrivit art. 156 teza II din legea precitată, cererile îndreptate împotriva altor entități decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază își are sediul pârâtul; - anularea deciziei de pensionare constituie principalul capăt de cerere, astfel că în speță competența trebuie stabilită în raport de prevederile art. 17 C. proc.
civ. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 1449 din 20 februarie 2009, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brăila. S-a reținut că: - la 20 februarie 2009, reclamantul a renunțat la judecarea primelor 4 capete de cerere, ca urmare a emiterii unei noi decizii de pensionare; - în atare situație, instanța a rămas învestită cu soluționarea capetelor de cerere privitoare la anularea fișei cu elementele necesare stabilirii soldei lunare brute pentru recalcularea pensiilor militare de stat și întocmirea unei noi fișe, corespunzător datelor reale; - deoarece un asemenea litigiu este definit de art. 248 C. muncii drept conflict de muncă, în speță sunt incidente prevederile art. 281 din același act normativ.
Tribunalul Brăila, secția civilă, prin Sentința nr. 538 din 11 iunie 2009, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. S-a reținut că: - potrivit art. 17 C. proc. civ., renunțarea la judecata cererii principale nu influențează competența de soluționare a cererii accesorii; - de altfel, deși în considerentele sentinței a menționat renunțarea reclamantului la judecată, Tribunalul București nu s-a pronunțat asupra acestui aspect prin dispozitiv, așa cum prevede art. 246 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că a învestit Tribunalul Brăila și cu soluționarea cererii principale.
Înalta Curte reține că, în speță, competența revine Tribunalului București, deoarece: - acțiunea dedusă judecății cuprindea mai multe cereri, una principală și celelalte accesorii, ceea ce a impus determinarea competenței potrivit art. 17 C. proc. civ.; - renunțarea la judecata cererii principale a avut loc în al 2-lea ciclu procesual, consecutiv casării cu trimitere spre rejudecare; - în atare situație, cererile cu privire la care judecata continuă și-au păstrat caracterul accesoriu. Așa fiind, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competența în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei formulate de S.C. în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.