ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2123/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La 14 august 2006, reclamantul S.C. a chemat

în judecată pe pârâtele U.M. 0472 - Casa de Pensii - Comisia de Contestații

Pensii București și U.M. 0754 - Secția de Informații Brăila, solicitând conform

prevederilor Codului Muncii, Statutului Corpului Ofițerilor, Decretelor-lege

nr. 4/1989 și nr. 16/1990 și Legilor nr. 80/1995 și nr. 164/2001, obligarea

acestora la:

- anularea Deciziei

nr. 082110 din 14 iunie 2006, recalcularea pensiei în raport de altă bază de

calcul și plata sumelor restante acumulate lunar cu începere de la 1 august

2004, precum și a sumelor cuvenite ca urmare a penalităților legale și

inflației (prima pârâtă);

- întocmirea

"Fișei cu elementele necesare stabilirii soldei lunare brute ca bază

pentru recalcularea pensiilor militare de stat" conform Normelor

metodologice aprobate prin O.G. nr. 691/2004, în sensul luării ca bază de

calcul a funcției maxime exercitate, respectiv funcția de șef de birou clasa 17

de salarizare avută la data trecerii în rezervă și anularea precedentei fișe

(cealaltă pârâtă);

Tribunalul Brăila,

secția civilă, prin Sentința nr. 920 din 19 octombrie 2006, a respins acțiunea

ca nefondată.

Reclamantul a

declarat recurs și, în cursul judecății acestei căi de atac, a invocat excepția

de nelegalitate a art. 3 lit. a) din H.G. nr. 1188/2001.

Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 144 din 27

noiembrie 2007, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate menționată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 2241 din 2 iunie 2008, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant

împotriva ultimei hotărâri.

Curtea de Apel

Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 809

din 19 noiembrie 2008, a admis recursul declarat de reclamant și a casat

Sentința nr. 920/2006 a Tribunalului Brăila, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul București.

S-a reținut că:

- pensia de serviciu

a reclamantului a fost stabilită de o unitate militară din București (Casa de Pensii

a Serviciului Român de Informații) în baza Legii nr. 164/2001;

- potrivit art. 156

teza II din legea precitată, cererile îndreptate împotriva altor entități decât

C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei

rază își are sediul pârâtul;

- anularea deciziei

de pensionare constituie principalul capăt de cerere, astfel că în speță

competența trebuie stabilită în raport de prevederile art. 17 C. proc. civ.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 1449

din 20 februarie 2009, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Brăila.

S-a reținut că:

- la 20 februarie

2009, reclamantul a renunțat la judecarea primelor 4 capete de cerere, ca

urmare a emiterii unei noi decizii de pensionare;

- în atare situație,

instanța a rămas învestită cu soluționarea capetelor de cerere privitoare la

anularea fișei cu elementele necesare stabilirii soldei lunare brute pentru

recalcularea pensiilor militare de stat și întocmirea unei noi fișe,

corespunzător datelor reale;

- deoarece un

asemenea litigiu este definit de art. 248 C. muncii drept conflict de muncă, în

speță sunt incidente prevederile art. 281 din același act normativ.

Tribunalul Brăila,

secția civilă, prin Sentința nr. 538 din 11 iunie 2009, și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului București și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de

competență.

S-a reținut că:

- potrivit art. 17 C.

proc. civ., renunțarea la judecata cererii principale nu influențează

competența de soluționare a cererii accesorii;

- de altfel, deși în

considerentele sentinței a menționat renunțarea reclamantului la judecată,

Tribunalul București nu s-a pronunțat asupra acestui aspect prin dispozitiv,

așa cum prevede art. 246 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că a învestit

Tribunalul Brăila și cu soluționarea cererii principale.

Înalta Curte reține

că, în speță, competența revine Tribunalului București, deoarece:

- acțiunea dedusă

judecății cuprindea mai multe cereri, una principală și celelalte accesorii,

ceea ce a impus determinarea competenței potrivit art. 17 C. proc. civ.;

- renunțarea la

judecata cererii principale a avut loc în al 2-lea ciclu procesual, consecutiv

casării cu trimitere spre rejudecare;

- în atare situație,

cererile cu privire la care judecata continuă și-au păstrat caracterul

accesoriu.

Așa fiind, conform

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competența în favoarea

Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei formulate de S.C. în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2010.