ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâtul

Guvernul României solicitând anularea paragrafului 3 din H.G. nr. 69/2004

pentru modificarea și completarea normelor metodologice privind recalcularea

pensiilor militare de stat aprobate prin H.G. nr. 1188/2001.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că hotărârea atacată nu este în conformitate cu cerințele Legii

nr. 479/2003, în aplicarea căreia a fost dată, întrucât condiționează

indemnizația de comandă de data trecerii în rezervă.

Astfel, reclamantul a

susținut că H.G. nr. 691/2004 este neconstituțională și discriminatorie,

impunându-se anularea sau reformularea paragrafului 3.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1618 din 12

iunie 2007, a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât și

a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut că din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul,

anterior sesizării Instanței, a urmat procedura prealabilă administrativă

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea n. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul D.M., susținând că excepția lipsei procedurii

prealabile nu mai este actuală, această cerință fiind îndeplinită în perioada

12 iunie 2007 - 20 septembrie 2007, dată la care s-a făcut comunicarea

sentinței.

S-a făcut referire și la

caracterul discriminatoriu și neconstituțional al art. 1, pct. 2 din H.G.

691/2004 care a modificat art. 3 paragraful 3 din Normele metodologice privind

recalcularea pensiilor militare, aspecte care nu pot forma obiectul controlului

judiciar, avându-se în vedere modalitatea de soluționare a cauzei în primă Instanță,

respectiv fără cercetarea fondului acesteia.

Recursul nu este fondat.

Instanța de Fond a respins

acțiunea ca inadmisibilă, prin admiterea excepției neîndeplinirii procedurii

prealabile administrative, reținând în mod corect că reclamantul nu a

îndeplinit această procedură, anterior introducerii acțiunii.

Legea nr. 554/2004

reglementează, prin art. 7, recursul administrativ prealabil obligatoriu ca o

cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția

autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite

cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de

pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și

chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces, cât și pe cea a

particularului care are posibilitatea de a obține revocarea actului printr-o

procedură administrativă mai simplă.

Procedura prealabilă este

reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, fără a se

distinge în raport cu caracterul individual sau normativ al actului administrativ

contestat, iar neîndeplinirea acesteia este sancționată cu respingerea acțiunii

ca fiind inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul administrativ

prealabil se exercită în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la

comunicarea actului administrativ individual și, respectiv, oricând, în cazul

celui cu caracter normativ, conform art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004, dar numai înainte de introducerea acțiunii.

Nu există nici o rațiune

pentru a se reține că este îndeplinită această condiție de admisibilitate a

acțiunii atunci când plângerea prealabilă este formulată în timpul procesului,

cum pretinde recurentul, într-o atare situație finalitatea respectivei

proceduri nefiind realizată.

În consecință, constatând că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în

speță nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul D.M. împotriva sentinței civile nr. 1618 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2008.