ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2005 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.L. a chemat în judecată pe pârâtul M.E.C. și pe C.B., funcționar în cadrul autorității pârâte, solicitând Instanței să dispună: - anularea Ordinului nr. 3967 din 24 mai 2005 și a poziției nr. 1 din anexa nr. 1, prin care nu i-a fost acordat titlul didactic de profesor universitar; - obligarea pârâtului M.E.C.

să emită ordinul prin care să fie confirmat, începând cu semestrul II al anului universitar 2003 - 2004, pe postul de profesor universitar la Catedra de matematică a Facultății de Matematică - Informatică din cadrul U.S.H., pe baza referatelor întocmite de experți de specialitate independenți, care i-au analizat favorabil dosarul de concurs; - obligarea pârâților, în solidar, la plata de despăgubiri materiale, constând în salariul de profesor universitar începând cu data de la care rectorul universității urma să emită decizia de numire în postul de profesor universitar; sancționarea autorității pârâte, cu penalități pentru fiecare zi de întârziere, în caz de neaplicare a dispozițiilor din hotărârea ce urmează a fi pronunțată; verificarea legalității actelor și operațiunilor premergătoare emiterii actelor atacate.

La data de 2 octombrie 2007, reclamantul a depus la dosarul Curții de Apel excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la C.N.A.T.D.C.U., cuprinse în art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140, art. 155 din Legea învățământului nr. 84/1995 și a dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic în raport cu dispozițiile art. 32 alin. (6) din Constituție, republicată, care garantează autonomia universitară. Reclamantul invocă neconstituționalitatea dispozițiilor respective în raport cu ordinele emise în perioada februarie 2004 - decembrie 2005 de M.E.C. prin care nu i-a fost confirmat titlul didactic de profesor universitar, deși dosarul său a fost validat de Senatul U.S.H.

la data de 29 ianuarie 2004, iar C.N.A.T.D.C.U. (denumit în continuare, C.N.A.T.D.C.U.) are doar rol consultativ. Reclamantul critică dispozițiile art. 140 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995, susținând că C.N.A.T.D.C.U. își depășește rolul consultativ ce îi revine. Reclamantul critică dispozițiile art. 155 din Legea învățământului nr. 84/1995, susținând, în esență, că C.N.A.T.D.C.U. nu a elaborat standardele și criteriile naționale de evaluare și a nesocotit deliberat grila de evaluare obiectivă a Senatului U.S.H., arogându-și, în mod nelegal, rolul unei noi comisii de concurs. Reclamantul critică dispozițiile art. 13 și art. 92 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale art. 61 din Legea nr. 128/1997, susținând, în esență, că C.N.A.T.D.C.U.

își depășește rolul consultativ ce îi este conferit de lege, prin faptul că procedează la reanalizarea dosarelor de concurs în absența standardelor pe care ar fi trebuit să le elaboreze. Prin notele scrise depuse la dosar, pârâtul M.E.C. și-a exprimat punctul de vedere față de excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă pentru faptul că prevederile criticate nu au legătură cu obiectul litigiului. Prin încheierea pronunțată la data de 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale, reținând, pe de o parte, că prevederile din Legea nr. 84/1995 și din Legea nr. 128/1997 nu au legătură cu soluționarea cauzei de față, care privește anularea Ordinului M.E.C.

nr. 3967 24 mai 2005, iar, pe de altă parte, că argumentele de neconstituționalitate invocate vizează în fapt aspecte de nelegalitate ale ordinului atacat, iar nu încălcarea unor dispoziții neconstituționale. Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 5, 8 și 9 C. proc. civ. În esență, recurentul - reclamant susține că soluționarea cauzei în fond depinde de controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor criticate și invocă următoarele motive de recurs: 1. În temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., Instanța a confundat excepția de neconstituționalitate cu excepția de nelegalitate și, în mod nelegal, cu nerespectarea Deciziei nr. 647/2006 a Curții Constituționale, a dispus că încheierea este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare. 2. În temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în mod nelegal și netemeinic a reținut Instanța de Fond că dispozițiile criticate sub aspectul constituționalității nu au legătură cu soluționarea cauzei. În această privință, recurentul - reclamant reiterează aspectele de neconstituționalitate din cererea de sesizare a Curții Constituționale. 3. În temeiul art. 304 pct. 4 C. proc. civ., Instanța cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și substituindu-se Curții Constituționale, în mod nelegal, a respins cererea de sesizare a acesteia cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Analizând recursul formulat de recurentul - reclamant, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii Instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat în sensul celor ce se vor arăta: 1. Este neîntemeiat primul motiv de recurs, întrucât, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate „poate fi atacată numai cu recurs la Instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare". Astfel fiind, este neîntemeiată critica recurentului - reclamant referitoare la confuzia pe care Instanța de Fond ar fi făcut-o între excepția de neconstituționalitate și excepția de nelegalitate.

Este neîntemeiat al treilea motiv de recurs, întrucât Instanța de Fond nu s-a substituit Curții Constituționale și nu a pronunțat încheierea recurată cu depășirea limitelor puterii judecătorești. Aceasta întrucât Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra constituționalității textelor de lege criticate prin excepția invocată, ci, cu respectarea competenței ce îi revine potrivit art. 29 alin. (4) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, a apreciat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei. Este întemeiat însă al doilea motiv de recurs referitor la faptul că, în mod eronat, Instanța de Fond a apreciat că nu au legătură cu soluționarea cauzei dispozițiile a căror neconstituționalitate a fost invocată de recurentul - reclamant.

Sub acest aspect, Curtea constată că obiectul litigiului vizează anularea poziției nr. 1 din anexa nr. 1 la Ordinul M.E.C. nr. 3967 din 26 aprilie 2005 potrivit căruia recurentului - reclamant nu i se acordă titlul didactic de profesor universitar. Ordinul nr. 3967 din 26 aprilie 2005 a fost emis ca urmare a respingerii contestației reclamantului împotriva Ordinului nr. 3895 din 25 mai 2004, care, în anexa nr. 2, conține „Lista persoanelor cărora, pe baza rezoluției C.N.A.T.D.C.U. formulată în reuniunea din 7 aprilie 2004, nu li s-a putut emite ordin de acordare a titlului didactic", la poziția nr. 4 fiind menționat domnul M.L. Dispozițiile referitoare la C.N.A.T.D.C.U.

vizate de excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul - reclamant sunt următoarele: Din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, până la data invocării excepției: - art. 13, potrivit căruia: „Autonomia universitară este garantată."; - art. 92 alin. (3), potrivit căruia: „Autonomia universitară se realizează, în principal, prin: a) - c); d)- selectarea și promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum și stabilirea criteriilor de apreciere a activității didactice și științifice; acordarea titlurilor didactice, științifice și onorifice, în condițiile legii; e) - k)". - art. 140 alin. (3), potrivit căruia: „Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare M.E.C.T.

constituie C.N.A.T.D.C.U. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalități de prestigiu științific, cultural și moral, recunoscute pe plan național sau internațional. Ei sunt selectați pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcționează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educației naționale."; - art. 155, potrivit căruia: „M.E.C.T.

are obligația de a asigura pregătirea și perfecționarea personalului didactic din sistemul național de învățământ și stabilește, prin organisme de specialitate, standardele naționale pentru atestarea calității de cadru didactic." Art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit căruia: „(1) Concursul pentru ocuparea posturilor de conferențiar universitar sau de profesor universitar constă în verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, prin analiza dosarului de înscriere la concurs, iar pentru cei care nu provin din învățământul superior, și din susținerea unei prelegeri publice, în fața studenților, în prezența comisiei de concurs. Tema prelegerii se stabilește de către comisie și se anunță candidatului cu 48 de ore înainte de susținere.

(2) Comisia de concurs este formată din decanul facultății sau un reprezentant al acestuia, membru în senatul universitar, în calitate de președinte, din 4 membri, dintre care cel puțin 2 din afara instituției de învățământ superior respective. Comisia de concurs este alcătuită din conferențiari universitari și din profesori universitari, pentru postul de conferențiar universitar, respectiv din profesori universitari, pentru postul de profesor universitar. Comisia de concurs se aprobă de către senatul universitar, la propunerea consiliului facultății. (3) Aprecierea candidatului la concursul pentru ocuparea postului didactic de conferențiar universitar sau de profesor universitar se face prin punctaj, în baza unei grile adaptate specificului catedrei sau departamentului, aprobată de senatul universitar.

Raportul comisiei cuprinde evaluarea activității didactice și a celei științifice a candidatului, activitatea extradidactică în interesul învățământului, precum și aprecierea asupra prelegerii publice. Președintele comisiei de concurs prezintă raportul acesteia în consiliul facultății, nominalizând candidatul cu cele mai bune performanțe. Consiliul facultății aprobă rezultatul concursului prin vot nominal deschis. Hotărârea consiliului facultății se prezintă de către decan sau de către un reprezentant al acestuia și se supune de către rector validării senatului universitar cu privire la respectarea criteriilor și a procedurii de concurs, care se pronunță prin vot nominal deschis. Dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei și cu documentele însoțitoare, se înaintează C.N.A.T.D.C.U., care, pe baza analizei acestora, se pronunță prin vot nominal deschis, în termen de cel mult 90 de zile.

În cazul în care un conferențiar universitar sau profesor universitar susține concurs pentru un post didactic în aceeași specialitate și pentru același titlu didactic, dobândit printr-un concurs anterior, nu mai este necesară confirmarea de către C.N.A.T.D.C.U. În urma ordinului emis de către ministrul învățământului, numirea pe postul de conferențiar universitar, respectiv de profesor universitar, se face prin decizia rectorului, începând cu prima zi a semestrului următor celui în care a avut loc validarea concursului în senatul universitar." Criticile de neconstituționalitate invocate de recurentul - reclamant vizează faptul că, prin atribuțiile și rolul ce sunt acordate C.N.A.T.D.C.U., se încalcă autonomia universitară, garantată de art. 32 alin. (6) din Constituție, republicată.

Curtea reține că, în mod eronat, Instanța de Fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor citate, apreciind că acestea nu au legătură cu obiectul cauzei, anularea Ordinelor respective, și reținând că motivele de neconstituționalitate invocate de M.L. privesc, în fapt, aspecte de nelegalitate a ordinului contestat în cauză. De altfel, Instanța de Fond a analizat dispozițiile criticate din punct de vedere al constituționalității și s-a pronunțat în bloc asupra legăturii acestora cu fondul cauzei.

În realitate, însă, dispozițiile criticate din punct de vedere al constituționalității de către recurentul - reclamant au legătură atât cu actul administrativ a cărui anulare se solicită, cât și cu actele premergătoare emiterii acestuia, și anume: - Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3895 din 25 mai 2004, anexa nr. 2, prin care recurentului - reclamant nu i-a fost acordat titlul didactic de profesor universitar, acest act fiind emis „în baza propunerilor comisiilor de specialitate, a referatelor comisiilor de analiză a contestațiilor și a validării acestora de către C.N.A.T.D.C.U.; - în baza prevederilor Ordinului nr. 3300/2003 privind constituirea Comisiilor de specialitate ale C.N.A.T.D.C.U.

și ale Ordinului nr. 3895/2003 privind constituirea C.N.A.T.D.C.U."; - Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3203 din 08 februarie 2005 privind constituirea Comisiilor de analiză a contestațiilor la rezoluțiile C.N.A.T.D.C.U., emis în temeiul art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, art. 16 alin. (1) - (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.A.T.D.C.U., aprobat prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4821/2004. Astfel fiind, Curtea constată că dispozițiile vizate de excepția de neconstituționalitate au legătură cu soluționarea cauzei întrucât se referă la rolul și atribuțiile ce revin C.N.A.T.D.C.U., ca organism consultativ constituit de M.E.C. pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare.

În consecință, se va aprecia că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul - reclamant M.L. Înalta Curte, văzând prevederile art. 29 alin. (4), prima frază din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, opinează în sensul că prevederile legale vizate de excepție sunt constituționale. Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de M.L. și va casa încheierea atacată în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant.

Totodată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Înalta Curte va sesiza această autoritate, pentru a decide asupra excepției invocate și va suspenda judecarea cauzei, până la primirea deciziei Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.L. împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 noiembrie 2007 în Dosarul nr. 35638/2/2005. Casează încheierea atacată. Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140, art. 155 din Legea învățământului nr. 84/1995 și a dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Trimite dosarul la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.