ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4831/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul L.M. a chemat în judecată Ministerul

Educației și Cercetării și pe Brătianu Constantin, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții să dispună anularea Ordinului M.E.C. nr. 5656 din 12 decembrie 2005, anexa 1 poz.5 care privește neconfirmarea reclamantului în postul de

profesor universitar, poz.22 din statul de funcții al catedrei de matematică a

Universității Spiru Haret.

De asemenea, a mai solicitat și obligarea

conducătorului autorității pârâte să emită ordinul de confirmare a

reclamantului pe postul de profesor universitar poziția 22, Algebră la Facultatea de Matematică Informatică a Universității Spiru Haret, precum și obligarea în

solidar a pârâților la plata de despăgubiri materiale, reprezentând salariul de

profesor cuvenit ca urmare a emiterii deciziei de numire ca profesor

universitar, și despăgubiri morale în valoare de 5000 RON, pentru fiecare

semestru al anului universitar, până la închiderea litigiului.

Totodată, reclamantul a solicitat și

sancționarea autorității pârâte cu penalități pentru fiecare zi de întârziere

în caz de neaplicare a dispozițiilor prezentei hotărâri.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1338 din 23 aprilie 2008 a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile, respingând

ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că reclamantul nu putea îndeplini procedura administrativă

prealabilă cu contestația nr. 18148 din 2 august 2005 pentru motivul că aceasta este anterioară emiterii O.M.E.C. 5656 din 12 decembrie 2005.

Împrejurarea că reclamantul a luat

cunoștință de acest ordin la data de 26 mai 2006, nu conduce la altă concluzie câtă vreme nici după această dată nu s-a contestat pe cale administrativă

ordinul nr. 5656/2005.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul L.M.

Invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 1, 5, 7, 8 și 9 precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

recurentul a arătat că soluția formulată de Curtea de Apel București este greșită,

fiind rezultatul încălcării flagrante a art. 7 din Legea nr. 554/2004, al

ignorării înțelesului exact al sintagmei „de la data comunicării actului” la

care se raportează formularea plângerii administrative prealabile și al

probatoriului greșit interpretat de instanță în verificarea apărărilor

constante pe care recurentul-reclamant le-a opus excepției de inadmisibilitate

a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de intimatul-pârât

Ministerul Educației și Cercetării.

A mai subliniat recurentul că obligației

persoanei vătămate de a ataca, în termen legal, pe cale administrativă, un act,

îi corespunde obligația corelativă a autorității de a comunica acel act, ceea

ce în cauză nu se regăsește. Mai mult, în lipsa unei comunicări și fără o

argumentare clară instanța a înlăturat și caracterul de plângere prealabilă al

adresei nr. 16103 din 3 martie 2006 adresată de către recurent ministrului de

resort și care viza nemulțumirea față de neacordarea titlului de profesor

universitar.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate de recurent, în raport de dispozițiile Legii contenciosului

administrativ și de actele existente la dosar, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că recursul este întemeiat și că sunt incidente dispozițiile

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. pentru motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin acțiunea înregistrată la instanța de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București la data de 1 septembrie 2006, reclamantul L.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 5656 din 12

decembrie 2005 emis de ministrul educației și cercetării și a anexei la acest

ordin în privința poziției nr. 5, act care privește neconfirmarea reclamantului

în postul de profesor universitar la Universitatea „Spiru Haret”, precum și obligarea autorității pârâte Ministerul Educației și Cercetării (M.E.C.) să emită

ordinul de confirmare pe postul de profesor universitar la Catedra de Matematică – Facultatea de Matematică, Informatică a Universității „Spiru Haret”.

La data de 24 ianuarie 2007 (fila 71 dosar fond) pârâtul M.E.C. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile față de

prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Inițial, apărările reclamantului la

excepția în discuție au constat în trimiterea la memoriul adresat autorității

emitente la data de 29 iulie 2005 (înregistrat la 2 august 2005), deci anterior emiterii actului administrativ contestat, însă prin notele de ședință din 14 martie 2007 se reiterează susținerea făcută de altfel chiar în cuprinsul acțiunii, că

actul în litigiu nu i-a fost comunicat nici până la acel moment. În aceleași

note, reclamantul arată că a luat cunoștință de existența Ordinului M.E.C. nr.

5656 din 12 decembrie 2005 cu ocazia unei alte judecăți ce face obiectul

dosarului nr. 35638/2/2005 aflat pe rolul Secției a VIII-a a Curții de Apel

București.

Această apărare a reclamantului care

vizează necomunicarea actului contestat a fost adusă la cunoștința pârâtului

așa cum rezultă din încheierea de ședință de la 25 aprilie 2007 ( fila 108 dosar fond).

Procedura prealabilă în materia

contenciosului administrativ este reglementată prin art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004. Astfel, potrivit acestei norme: „ înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile

de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Termenul de formulare a plângerii

administrative curge în mod evident de la comunicarea actului, textul citat

nelăsând loc vreunei alte interpretări nici în varianta legii în vigoare la 1 septembrie 2006 (data introducerii acțiunii) și nici în cea existentă la momentul

pronunțării sentinței recurate.

Pentru acest motiv, este greșit

raționamentul judecătorilor fondului legat de momentul la care reclamantul a

luat cunoștință de existența și conținutul actului, respectiv 26 mai 2006,

acesta nefiind relevant din punct de vedere legal, în cadrul procesual arătat.

O astfel de discuție ar fi fost,

eventual, posibilă în situația în care contestatorul ar fi fost un terț față de

actul administrativ, or, în cauză reclamantul este chiar unul dintre destinatarii

Ordinului M.E.C. din 12 decembrie 2005.

Pe această problemă atât doctrina cât și

jurisprudența s-au pronunțat constant în sensul că elementul de referință

pentru calcularea termenului de 30 de zile [stipulat de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004] este cel al comunicării actului administrativ.

Este de observat că deși instanța a

procedat corect, demarând o verificare pe aspectul comunicării actului

(încheierea din 25 aprilie 2007), nu a finalizat aceste demersuri și nu a

solicitat emitentului actului să facă dovada comunicării printr-un act/borderou

sau alt înscris.

De altfel, întrucât nici faza judecății

recursului autoritatea emitentă nu a adus vreo dovadă în acest sens, concluzia

care se desprinde este aceea a necomunicării actului administrativ, deci implicit

a încălcării dispozițiilor legale arătate mai înainte.

În acest context probator și legal,

dezlegarea dată excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii

prealabile este eronată și cum instanța nu a intrat în cercetarea fondului, în urma

admiterii recursului se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, în respectarea principiului dublului grad de

jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de L.M.

împotriva sentinței civile nr. 1338 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22decembrie 2008.