ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5862/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5862/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 noiembrie 2005 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.L. a chemat în judecată

M.E.C. și pe C.B., funcționar

în cadrul

autorității pârâte, solicitând instanței să dispună:

- anularea

Ordinului nr. 3967 din 24 mai 2005 și a poziției nr. 1 din anexa nr. 1, prin

care nu i-a fost acordat titlul didactic de profesor universitar;

- obligarea

pârâtului M.E.C. să emită ordinul prin care să fie confirmat, începând cu

semestrul II al anului universitar 2003-2004, pe

postul de

profesor universitar la Catedra de matematică a Facultății

de Matematică-Informatică din cadrul U.

S.H., pe baza referatelor întocmite de experți de

specialitate

independenți, care i-au analizat favorabil dosarul de concurs;

- obligarea

pârâților, în solidar, la plata de despăgubiri materiale, constând în salariul

de profesor universitar începând cu data de la care rectorul universității urma

să emită decizia de numire în postul de profesor universitar; sancționarea

autorității pârâte, cu penalități pentru fiecare zi de întârziere, în caz de

neaplicare a dispozițiilor din hotărârea ce urmează a fi pronunțată;

- verificarea legalității

actelor și operațiunilor premergătoare emiterii actelor atacate.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că în urma concursului organizat de Facultatea de

Matematică a U.S.H. a fost validat pe postul de profesor universitar, aprobarea

dosarului său de concurs fiind realizată de o comisie formată din reputați profesori

universitari. A mai arătat reclamantul că, după o superficială analiză, Comisia

de Specialitate a C.N.A.T.D.C.U. a decis neconfirmarea reclamantului în postul

de profesor universitar, comunicându-i-se, în acest sens, anexa 2 la ordinul 3895

din data de 25 mai 2004, unde la poziția nr. 4 figura motivarea deciziei din

data de 7 aprilie 2004. Prin Ordinul nr. 3967 din 26 aprilie 2005, Anexa 1

poziția nr. 1 s-a comunicat U.S.H. ca prin adresa din data de 6 mai 2005, i s-a

comunicat reclamantului ordinul de neconfirmare și motivul respingerii, ordin

care a fost atacat de către acesta, iar prin adresa din 17 iunie 2005 i s-a

comunicat că pârâta a înaintat dosarul de concurs unor experți independenți.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâtul B.C. a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, având în vedere că în perioada soluționării contestațiilor

depuse de reclamant nu a fost funcționar în M.E.C.

Pârâtul M.E.C.,

prin întâmpinarea formulată a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

.

La data de 2

octombrie 2007, reclamantul a depus la dosarul Curții de Apel excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor

referitoare

la C.N.A.T.D.

C.U., cuprinse în art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140, art.

155 din Legea învățământului nr. 84/1995 și a dispozițiilor art. 61

din Legea nr. 128/1997 privind Statutul

personalului didactic în raport

cu dispozițiile art. 32 alin. (6) din

Constituție, republicată, care garantează autonomia universitară.

Prin încheierea

pronunțată la data de 28 noiembrie 2007, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de sesizare a Curții

Constituționale, reținând, pe de o parte, că prevederile din Legea nr. 84/1995

și din Legea nr. 128/1997 nu au legătură cu soluționarea

cauzei de față, care privește anularea Ordinului

ministrului educației și

cercetării nr. 3967 din 24 mai 2005, iar, pe de

altă parte, că argumentele de neconstituționalitate invocate vizează în fapt

aspecte de nelegalitate

ale ordinului

atacat, iar nu încălcarea unor dispoziții neconstituționale.

Împotriva

încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, s

ecția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs,

în

termenul legal, reclamantul M.L., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 5, 8 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, prin Decizia

nr. 548 din 14 februarie 2008, constatând că dispozițiile vizate de excepția de

neconstituționalitate au legătură cu soluționarea cauzei întrucât se referă la

atribuțiile ce revin C.N.A.T.D.C.U., ca organism consultativ constituit de M.E.C.

pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare și

opinând în sensul că prevederile legale vizate de excepție sunt constituționale,

a admis recursul, a casat încheierea atacată și a admis cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de nelegalitate invocate de reclamant, referitoare

la dispozițiile art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140, art. 155 din Legea

învățământului nr. 84/1995 și a dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, suspendând judecarea cauzei până la primirea

deciziei Curții Constituționale.

Prin Decizia nr. 719 din 17

iunie 2008, Curtea Constituționale a respins excepția de neconstituționalitate

ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din

15 septembrie 2008, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinelor nr.

3967/2005, nr. 3895 din 25 aprilie 2004, nr. 4821/2004, nr. 3218/2003 și

5723/1994 emise de M.E.C., susținând că Ordinul cu nr. 5723/1994 a fost deja

declarat nelegal prin sentința nr. 1049/2005, definitivă și irevocabilă, a

Curții de Apel București.

În ședința publică din 28

octombrie 2008, reclamantul a făcut precizări cu privire la actele administrative

în legătură cu care a înțeles să invoce excepția de nelegalitate, arătând că

înțelege să invoce această excepție și în ce privește: Fișa Comisiei de Matematică

din 1 aprilie 2004 (fila 133), Fișa Comisiei de Matematică din 28 februarie

2005, Procesul verbal al reuniunii C.N.A.T.D.C.U. din 25 noiembrie 2005 și Nota

privind dosarul de concurs (filele 47-48) precum și art. 14 alin. (1) paragr. c

din Ordinul nr. 3218/2003.

Cererea de intervenție

accesorie în favoarea reclamantului formulată de către A.E.C.D. – S.N.R., a

fost respinsă de instanța de fond, în principiu, prin încheierea de ședință din

28 octombrie 2008.

Prin sentința civilă nr. 3054

din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant față de

pârâtul B.C. pentru lipsa calității procesuale pasive și ca neîntemeiată în

raport de pârâtul M.E.C.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, în raport de atribuțiile pârâtului B.C.

în cadrul M.E.C., stabilite prin fișa postului, precum și de obiectul cauzei și

natura actelor administrative contestate, excepția lipsei calității procesuale

a acestuia este întemeiată.

Excepția lipsei procedurii

prealabile, invocată de pârâtul M.E.C. a fost considerată de asemenea

neîntemeiată de către instanța de fond, dat fiind că reclamantul contestă

dispozițiile referitoare la neacordarea titlului de profesor universitar prin

Ordinul nr. 3895 din 25 mai 2004.

În ceea ce privește excepția

de nelegalitate, prima instanță a considerat că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, actele administrative menționate de

reclamant ce constituie obiectul acestei excepții făcând obiectul analizei în

fond a cauzei.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a reținut că prin Ordinul nr. 3895 din 25 mai 204 emis de M.E.C., s-a

dispus respingerea cererii de acordare a titlului didactic de profesor

universitar, în final, după parcurgerea procedurii legale emițându-se și

Ordinul nr. 3967 din 26 aprilie 2005 prin care s-a dispus neacordarea titlului

didactic de profesor universitar.

A mai reținut instanța de

fond că analiza științifică a activității didactice și îndeplinirea criteriilor

de calitate necesare acordării unui anumit titlu științific, cade în competența

comisiilor specializate pe domeniul în care candidatul a susținut concursul,

acestor comisii revenindu-le în mod exclusiv dreptul de apreciere în evaluarea

cunoștințelor sau experienței necesare acordării unui titlu didactic, instanța

de judecată neputându-se substitui acestui organism, care așa cum s-a arătat

are competențe exclusive în acest domeniu.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul M.L. și intervenienta

A.E.C.D. – S.N.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând

admiterea recursurilor, casarea sentinței și trimiterea cauzei la prima

instanță pentru rejudecare.

Recurentul-reclamant susține

în esență prin motivele de recurs formulate următoarele:

- în mod eronat prima

instanță s-a pronunțat asupra lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.C.

și a rezolvat și fondul cauzei, câtă vreme în ședința publică din 28 octombrie

2009 nu s-au pus concluzii decât pe excepția de nelegalitate invocată de

reclamant și excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.;

- prima instanță nu a

respectat procedura privind cererea de intervenție formulată de A.E.C.A. –

S.N.R, cererea fiind discutată la prima strigare în ședința din 28 octombrie

2008, în lipsa sa și a apărătorului său, doar în prezența pârâtului M.E.C.,

fără a se ține cont de cererea intervenientei, de amânare a cauzei pentru imposibilitate

de prezentare (în perioada 23 - 29 octombrie 2008).

Se invocă motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ. – „când instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești”, respectiv „când prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ.”.

- sentința pronunțată de

instanța de fond este contradictorie și bazată pe motive străine de natura

pricinii – motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ.

Instanța de fond a înțeles

greșit că este vorba despre o excepție de neconstituționalitate, când în

realitate la 15 septembrie 2008 a invocat excepția de nelegalitate a unei

multitudini de acte administrative unilaterale, individuale sau normative

folosite de M.E.C. la emiterea Ordinului nelegal O.M. nr. 3967/2005 (excluzând

nota de concurs a M.E.C., legalitate pentru care el personal nu a invocat

excepția de nelegalitate) obiectul cererii sale introductive nefiind similar cu

cel al excepției de nelegalitate, așa cum în mod greșit reține prima instanță.

- instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra nelegalității Anexei 2 din O.M. nr. 3895/2004 și Anexei 1 la O.M. nr. 3967/2005 în raport de dispozițiile Regulamentului C.N.A.T.D.C.U.;

- contradictorialitatea

motivării sentinței derivă și din confuzia pe care instanța de fond a făcut-o

cu privire la anumiți termeni cum ar fi „funcția de profesor universitar” pe

care o confundă cu cea de „titlu științific” sau cea cu privire la

„concursurile de ocupare a posturilor de conferențiar și profesor universitar”

care nu au nimic în comun cu titlurile științifice”, etc., fiind astfel

interpretate greșit anumite dispoziții din Legea nr. 84/1995 – art. 140 alin. (3)

și Legea nr. 128/1997 – art. 61 alin. (7);

- instanța de fond a

interpretat greșit nelegalitatea majorității actelor administrative atacate,

schimbându-le sensul și nu se pronunță asupra legalității O.M. 5723/1994, O.M.

3218/2002 (art. 14 alin. (1) lit. c)) și O.M. 4821/2004 și a legăturii lor

indisolubile cu O.M. 3967/2005.

Totodată, în mod eronat,

susține recurentul-reclamant instanța de fond nu a avut în vedere la

pronunțarea soluției pe fond, expertiza științifică efectuată în cauză și

care-i era favorabilă recurentului, precum și Decizia nr. 853/2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție prin care O.M. nr. 5723/1994 a fost declarat

nelegal.

Este invocat art. 304 pct. 8

C. proc. civ., motiv de modificare a sentinței, „instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia”, precum și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. „când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii”.

În fine, recurentul

reclamant invocă și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., solicitând

ca instanța de recurs să examineze cauza sub toate aspectele.

Recurenta intervenientă A.E.C.D.

– S.N.R., critică sentința instanței de fond și susține în motivele de recurs

formulate că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de admitere în

principiu a cererii de intervenție accesorie formulată, fiind astfel ignorate

dispozițiile art. 52 alin. (1) precum și cele ale art. 55 C. proc. civ.,

practic cererea de intervenție fiind lăsată în nelucrare, ceea ce impune

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În plus, susține recurenta-intervenientă,

nu s-a ținut cont de cererea sa de amânare a cauzei formulată pentru termenul

din 28 octombrie 2008, justificată prin faptul că reprezentantul său nu se afla

în țară la acea dată.

Invocă dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Pârâtul-intimat M.E.C.I. București

a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și

menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Analizând cele două

recursuri, formulate de reclamant și intervenientă, în raport de actele și

lucrările dosarului precum și în raport de dispozițiile legale incidente

cauzei, Înalta Curte le va admite potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare.

Obiectul cererii de chemare

în judecată formulată de recurentul-reclamant îl constituie anularea O.M. nr. 3967

din 24 mai 2005 și a Anexei 1 poziția 1, emisă ca urmare a respingerii

contestației împotriva neconfirmării prin O.M. nr. 3897 din 25 mai 2004, cu

anexa 2, poziția 4, pe postul de profesor universitar, poziția 22.

Din cuprinsul Încheierii

pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008, rezultă, fără îndoială, că

s-a acordat părților cuvântul numai pentru dezbateri privind excepția de

nelegalitate invocată de reclamant, întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004, modificată, precum și pe excepția lipsei procedurii prealabile

invocate de pârât, pronunțarea urmând a fi amânată pentru a se depune de către

părți concluzii pe aceste aspecte, fără a se pune concluzii de către părți și

pe fondul cererii reclamantului de anulare act administrativ.

Cu toate acestea, instanța

de fond s-a pronunțat și pe fondul cererii, respingând acțiunea ca neîntemeiată

în raport de ambii pârâți, deși în alineatul precedent față de pârâtul B.C. se

respinsese acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, ca

urmare a admiterii acestei excepții.

Este cert, astfel, că prin

hotărârea dată instanța de fond a încălcat formele de procedură, prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 C. proc. civ. – fapt ce constituie motiv de nelegalitate

a hotărârii, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care constituie și motiv

de casare cu trimitere a cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, prima instanță va reanaliza și cererea de intervenție accesorie (în

interesul reclamantului) formulată de A.E.C.D. – S.N.R., căreia, prin

respingerea cererii de amânare a cauzei formulată la termenul din 28 octombrie

2008 instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, nici intervenienta și

nici recurentul-reclamant neavând posibilitatea de a susține admiterea în

principiu a acestei cereri.

Se impune o reanalizare a

acestei cereri de intervenție, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a

respins-o în principiu în baza art. 49 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi însă

motivată.

Rejudecând cauza, instanța

de fond urmează a analiza toate celelalte aspecte de nelegalitate invocate de

recurentul-reclamant și care sunt legate de aspectele de fond ale cauzei, ce

are ca obiect greșita respingere a cererii de anulare a actului administrativ

atacat.

Cât privește motivele de

nelegalitate invocate de recurentul-reclamant care vizează respingerea

excepțiilor de nelegalitate, se constată că prima instanță a dat o rezolvare

parțial greșită acestor probleme.

Recurentul-reclamant M.L.,

în concluziile scrise depuse la instanța de recurs, a precizat (restrâns)

actele administrative individuale sau normative asupra cărora a înțeles să

invoce excepția de nelegalitate și anume O.M. nr. 3218/2002, O.M. nr. 4821/2004,

O.M. nr. 5723/1994, O.M. nr. 3895/2004, O.M. nr. 3967/2005 și procesul verbal

al C.N.A.T.D.C.U. din 25 noiembrie 2005.

Cât privește, excepția de

nelegalitate a O.M. nr. 3967 din 24 mai 2005 și a O.M. nr. 3895 din 25 mai

2004, rezolvarea dată excepției de către prima instanță este una corectă, prin

respingerea ei, cele două acte administrative făcând obiectul analizei în fond

a cauzei, legalitatea emiterii lor fiind analizată în cadrul cererii formulate

având ca obiect anularea acestora, în raport de dispozițiile Legii învățământului

nr. 84/1995 republicată cu ultimele modificări și completări și ale Legii nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic.

Ordinul Ministrului nr. 3967

din 24 mai 2005 și Anexa 1 poziția 1 a fost emis în soluționarea contestației

formulată împotriva neconfirmării prin O.M. nr. 3895 din 25 mai 2004, cu Anexa

2 poziția 4, pe postul de profesor universitar, poziția 22, a recurentului reclamant, contestația formulată fiind respinsă, astfel că ambele trebuie

analizate în ce privește legalitatea emiterii lor de către instanța de fond,

constituind obiect al cererii de chemare în judecată.

O condiție prealabilă

obligatorie pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate este ca actul ce

formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ

a cărei nelegalitate este invocată pe cale de excepție, ceea ce nu se regăsește

în privința celor două Ordine enumerate pentru care s-a ridicat excepția de

nelegalitate.

În schimb, această condiție

este îndeplinită în ce privește excepția de nelegalitate privind celelalte trei

Ordine - O.M. nr. 3218/2002, nr. 4821/2004 și nr. 5723/2004, emise anterior

actelor administrative atacate pe fond – și a căror legalitate, în raport de

dispozițiile din Legea nr. 84/1995 – (art. 140 și art. 141) și Legea nr. 128/1997

(art. 61), privind Statutul personalului didactic, trebuie verificată de către

instanța de fond.

Cele trei Ordine sunt acte

administrative cu caracter normativ, care reglementează criteriile structurate

pe domenii de știință, care trebuie îndeplinite în vederea confirmării unui

titlu științific și deci au incidență în privința fondului cauzei, astfel că se

impune ca instanța de fond să analizeze excepția de nelegalitate invocată și să

stabilească dacă aceasta este întemeiată sau nu.

Este întemeiată susținerea recurentului-reclamant,

cum că instanța de fond a analizat în mod superficial această excepție,

pronunțându-se în bloc asupra tuturor actelor administrative, în loc să

analizeze în concret fiecare act administrativ în funcție de conținutul său raportat

la prevederile Legilor nr. 84/1995 și 128/1997.

Cât privește susținerea că

O.M. nr. 5723/1994 a fost declarat nelegal prin sentința nr. 1049 din 31 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă

prin Decizia nr. 835 din 14 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acest aspect este lipsit de relevanță, câtă vreme excepția de nelegalitate,

fiind un mijloc de apărare, trebuie cercetată în mod concret în fiecare caz în parte,

în raport cu obiectul acțiunii astfel că în situația existenței unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile pronunțate anterior, referitor la

același act administrativ, nu se poate reține că există autoritate de lucru

judecat, pentru că nu-s întrunite cerințele prevăzute de art. 163 alin. (1) C.

proc. civ. în sensul triplei identități de cauză, obiect și părți.

Referitor la excepția de

nelegalitate a procesului verbal al C.N.A.T.D.C.U. din 25 noiembrie 2005, se

constată că motivele invocate în sprijinul acesteia țin mai mult de constatarea

nulității acestui proces verbal, aspect asupra căruia se poate pronunța

instanța de fond, fără a fi necesară parcurgerea procedurii excepției de

nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, pentru

considerentele expuse, instanța fond în rejudecare, va analiza cu prioritate

excepția de nelegalitate a celor trei Ordine, emise anterior actului

administrativ atacat pe fond și anume O.M. nr. 3218/2002, O.M. nr. 4821/2004 și

O.M. nr. 5723/1994 – în raport de dispozițiile Legii învățământului nr. 84/1995

– (art. 140, art. 141) și Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului

didactic (art. 61).

Cele trei Ordine menționate

sunt acte administrative cu caracter normativ astfel că nu pot fi calificate ca

operațiuni administrative, care nu pot face obiectul cercetării pe calea

excepției de nelegalitate și a căror legalitate, conform art. 18 alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ urmează a fi verificată de instanța

competentă a verifica legalitatea actului administrativ cu care a fost

sesizată.

Pentru toate aceste

considerente, constatând întemeiate motivele de casare sau modificare a

sentinței prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., cele două recursuri

formulate – fiind fondate se vor admite în baza art. 312 C. proc. civ.,

sentința instanței de fond casată iar cauza trimisă spre rejudecarea aceleiași

instanțe.

Cât privește cererea

recurentului-reclamant de a i se achita cheltuieli de judecată, aceasta va fi

analizată în rejudecare de către instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamantul M.L. și intervenienta Asociația Europeană a Cadrelor Didactice –

Secțiunea Națională Română împotriva sentinței civile nr. 3054 din 11 noiembrie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.