ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2006

Asupra contestației la executare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința nr. 544 din 22 aprilie 2004, condamnă pe inculpatul P.F.,

la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art.

257 C. pen., cu aplicarea art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și a art. 71 C.

pen.

Instanța îl menține pe inculpat în

stare de arest, iar din durata pedepsei îi deduce detenția preventivă de la 19

octombrie 2002 până la zi.

Îl obligă la 150.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

În fine, instanța dispune să se

restituie inculpatului suma de 50.000.000 lei, cauțiune.

Instanța motivează în esență, că,

inculpatul, expert în cadrul S.G.G., a pretins suma de 1.000.000 dolari S.U.A.,

din care a primit 200.000 dolari S.U.A. de la numitul P.I., președintele C.A.B.I.R.,

prin intermediul numitei B.G., afirmând că va mitui magistrați de la Tribunalul

București, pentru a soluționa „favorabil” cauza privind falimentul și procedura

lichidării judiciare a sus-menționatei bănci.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță și inculpatul declară apel.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 523/ A din 14 iunie 2004, respinge, ca nefondate,

apelurile, menține pe inculpat în stare de arest, îi deduce în continuare

detenția preventivă și îl obligă la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță și inculpatul declară recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin decizia nr. 5062 din 7 octombrie 2004, admite recursul

parchetului și casează în parte hotărârile atacate, în sensul că majorează de

la 4 la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului, pe care îl menține în

stare de arest.

Prin aceeași decizie, instanța supremă

respinge ca nefondat, recursul inculpatului, pe care îl obligă la 1.200.000 lei

cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 461 C. proc. pen.,

condamnatul contestă executarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție,

motivând că se numește P. și nu P., cum se scrie în dispozitiv, și că

judecătorii care i-au respins recursul nu apar cu aceste nume în decretul de

numire în funcție.

Contestația este nefondată.

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele

cazuri:

a) când s-a pus în executare o

hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată

împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu

privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Motivele invocate de contestator nu

se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

În cauză, identitatea inculpatului

este stabilită fără dubiu, cu toate datele sale de stare civilă, astfel că nu

se poate susține că executarea privește altă persoană.

De asemenea, judecătorii care au

pronunțat decizia contestată sunt numiți în funcție prin decretul președintelui

României, iar compunerea completului de judecată s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor în vigoare.

Referitor la susținerea că

procurorul P.N.A. nu trebuie să participe la soluționarea contestației, trebuie

observat că în speță, fiind vorba de o cauză corupție ce cade sub incidența art.

29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161 din 19 aprilie

2003, în complet specializat participă un procuror D.N.A., iar în compunerea

completului ce rezolvă contestația la executare, de asemenea, trebuie să

participe un reprezentant al D.N.A.

Așa fiind, în baza art. 460 și a art.

462 C. proc. pen., contestația la executare va fi respinsă, iar contestatorul

va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul-condamnat P.F.

împotriva deciziei penale nr. 793/ A din 17 octombrie 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă contestatorul-condamnat la

plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

februarie 2006.