ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 784/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 347 din 16 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Galați, inculpatul P.N. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. S-a dedus din pedeapsă perioada executată de inculpat în arest preventiv, de la 21 februarie 2002 până la punerea efectivă în libertate. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumelor de 2000 dolari S.U.A.

și 5.000.000 lei, de la inculpat. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pe baza probelor administrate la urmărirea penală și în faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 1 noiembrie 2001, fiul martorului D.G., numitul D.V. a fost arestat preventiv pentru comiterea de fapte penale. În dorința de a-și vedea fiul din nou în libertate martorul D.G. (cumpărător de influență) a luat legătura cu inculpatul P.N., acesta relatându-i că are relații în poliție și parchet și poate interveni pentru ca fiul martorului să fie pus în libertate. Pentru „serviciul” ce urma să îl facă, inculpatul P.N. a pretins și a primit 2000 dolari S.U.A.

și 5.000.000 lei în două tranșe de la martorul D.G. precizând că trebuie să dea și la persoanele la care pretindea că poate să intervină. Văzând că fiul său nu este pus în libertate așa cum a promis inculpatul, martorul D.G. a solicitat restituirea banilor, dar inculpatul a refuzat precizând că banii au fost dați „unor persoane cu funcții înalte”. Inculpatul nu a luat legătura cu nici o persoană din poliție și parchet ci doar a lăsat să se creadă că are influență și poate „aranja” punerea în libertate a fiului martorului D.G. La finele lunii noiembrie 2001, D.V. a fost pus în libertate, dar pentru motive strict legale și temeinice. S-a constatat că fapta inculpatului P.N. de a pretinde și primi suma de 2000 dolari S.U.A.

și 5.000.000 lei de la martorul D.G. pretinzând și lăsând să se creadă că are influență asupra organelor judiciare, ca fiul său D.V. să fie pus în libertate și să nu mai fie trimis în judecată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. La individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că acesta nu este recidivist, suferă de grave afecțiuni cardio-vasculare care i-ar agrava starea de sănătate, dacă ar continua executarea pedepsei în stare de detenție.

A concluzionat instanța că sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul P.N. Parchetul a criticat sentința pentru omisiunea revocării grațierii a pedepselor cu amendă, aplicate prin sentința penală nr. 883 din 17 aprilie 2000 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1195 din 22 decembrie 2000 a Tribunalului Galați și pentru netemeinicia pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și a modalității de executare dispuse. Inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la reținerea greșită a vinovăției pentru infracțiunea de trafic de influență și a solicitat achitarea.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 149 din 12 martie 2003, a admis apelul declarat de parchet și desființând în parte sentința, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 137/1997 a revocat grațierea condiționată a celor 3 pedepse cu amendă în cuantum de 200.000 lei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 883/2000 a Judecătoriei Galați. A dispus contopirea pedepselor cu amendă și a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 200.000 lei amendă să fie executată alături de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în cauză.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. A motivat instanța de apel că probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență, astfel că apelul declarat de acesta prin care a solicitat achitarea, nu este fondat. Pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani și 6 luni închisoare, a fost just individualizată și nu se justifică majorarea acesteia. Greșit instanța de fond nu a revocat beneficiul grațierii pedepselor cu amendă, aplicate prin sentința penală nr. 883 din 17 aprilie 2000, rămasă definitivă la data de 20 martie 2001, prin decizia penală nr. 1195/2000 a Tribunalului Galați. Cum inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de influență în termenul de 3 ani prevăzut de art. 10 din Legea nr. 137/1997 se impunea revocarea grațierii pentru cele 3 pedepse cu amendă în cuantum de 200.000 lei.

În urma contopirii pedepselor în conformitate cu art. 34 lit. c) C. pen., urmează a se dispune ca pedeapsa rezultantă de 200.000 lei să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză. În legătură cu modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, s-a apreciat că aceasta urmează a fi executată în regim de detenție. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.N., criticând-o pentru reținerea greșită a vinovăției sale pentru infracțiunea de trafic de influență și a solicitat achitarea. În subsidiar, apărătorul inculpatului a solicitat a se menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei, așa cum a dispus instanța de fond. Examinând recursul declarat de inculpat se constată următoarele: În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, ceea ce a condus la o reținere corectă a stării de fapt.

Vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență a fost corect reținută având în vedere declarațiile denunțătorului D.G. și a martorilor audiați în cauză. Pretinderea și primirea sumei de 2000 dolari S.U.A. și a 5.000.000 lei de către inculpat, pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Galați și la procurori, pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat în stare de arest preventiv fiul lui D.G., sunt confirmate și de martorii B.V., B.S. și D.N. Motivul de recurs al inculpatului prin care a solicitat admiterea, nu este întemeiat. Examinând și din oficiu recursul declarat de inculpat, se constată că instanța de apel, greșit a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnarea anterioară a inculpatului cu amendă penală nu poate atrage reținerea stării de recidivă, având în vedere dispozițiile art. 37 C. pen. Sub acest aspect, urmează a admite recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, care urmează a fi casată cu privire la reținerea stării de recidivă. Se va înlătura aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce urmează să se reflecte și în evaluarea pedepsei inculpatului, care urmează a fi redusă de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare. În legătură cu individualizarea modalității de executare a pedepsei, pericolul social al faptei comise, modalitatea săvârșirii acesteia, împrejurarea că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, poziția nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, justifică ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim privativ de libertate.

Recursul declarat de inculpat urmează a fi admis în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în sensul celor reținute. Se va deduce din pedeapsă perioada executată prin arest preventiv de la 21 februarie 2002 până la data punerii în libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 12 martie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează decizia penală atacată numai cu privire la reținerea stării de recidivă. Înlătură aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare. Menține revocarea grațierii și dispune executarea pedepsei de 200.000 lei amendă penală alături de pedeapsa executată în cauză. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 21 februarie 2002 până la punerea în libertate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.