ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 784/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 347 din 16

septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Galați, inculpatul P.N. a fost

condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 4 ani și 6 luni.

S-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a dedus din pedeapsă perioada

executată de inculpat în arest preventiv, de la 21 februarie 2002 până la

punerea efectivă în libertate.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul

statului a sumelor de 2000 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei, de la inculpat.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pe baza probelor administrate la

urmărirea penală și în faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut

următoarea situație de fapt:

La data de 1 noiembrie 2001, fiul

martorului D.G., numitul D.V. a fost arestat preventiv pentru comiterea de

fapte penale.

În dorința de a-și vedea fiul din

nou în libertate martorul D.G. (cumpărător de influență) a luat legătura cu

inculpatul P.N., acesta relatându-i că are relații în poliție și parchet și

poate interveni pentru ca fiul martorului să fie pus în libertate.

Pentru „serviciul” ce urma să îl

facă, inculpatul P.N. a pretins și a primit 2000 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei

în două tranșe de la martorul D.G. precizând că trebuie să dea și la persoanele

la care pretindea că poate să intervină.

Văzând că fiul său nu este pus în

libertate așa cum a promis inculpatul, martorul D.G. a solicitat restituirea

banilor, dar inculpatul a refuzat precizând că banii au fost dați „unor

persoane cu funcții înalte”.

Inculpatul nu a luat legătura cu

nici o persoană din poliție și parchet ci doar a lăsat să se creadă că are

influență și poate „aranja” punerea în libertate a fiului martorului D.G.

La finele lunii noiembrie 2001, D.V.

a fost pus în libertate, dar pentru motive strict legale și temeinice.

S-a constatat că fapta inculpatului

P.N. de a pretinde și primi suma de 2000 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei de la

martorul D.G. pretinzând și lăsând să se creadă că are influență asupra

organelor judiciare, ca fiul său D.V. să fie pus în libertate și să nu mai fie

trimis în judecată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei și a

modalității de executare a acesteia, s-au avut în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptei, împrejurările în care a

fost comisă fapta și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Cu privire

la persoana inculpatului s-a reținut că acesta nu este recidivist, suferă de

grave afecțiuni cardio-vasculare care i-ar agrava starea de sănătate, dacă ar

continua executarea pedepsei în stare de detenție.

A concluzionat instanța că sunt

îndeplinite condițiile pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul P.N.

Parchetul a criticat sentința pentru

omisiunea revocării grațierii a pedepselor cu amendă, aplicate prin sentința

penală nr. 883 din 17 aprilie 2000 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 1195 din 22 decembrie 2000 a Tribunalului Galați și

pentru netemeinicia pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât

și a modalității de executare dispuse.

Inculpatul a criticat hotărârea

instanței de fond cu privire la reținerea greșită a vinovăției pentru

infracțiunea de trafic de influență și a solicitat achitarea.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 149 din 12 martie 2003, a admis apelul declarat de parchet și

desființând în parte sentința, a dispus condamnarea inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În conformitate cu art. 10 din Legea

nr. 137/1997 a revocat grațierea condiționată a celor 3 pedepse cu amendă în

cuantum de 200.000 lei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 883/2000

a Judecătoriei Galați.

A dispus contopirea pedepselor cu

amendă și a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 200.000 lei amendă să fie

executată alături de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în cauză.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat.

A motivat instanța de apel că

probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului pentru

infracțiunea de trafic de influență, astfel că apelul declarat de acesta prin

care a solicitat achitarea, nu este fondat.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 2

ani și 6 luni închisoare, a fost just individualizată și nu se justifică

majorarea acesteia.

Greșit instanța de fond nu a revocat

beneficiul grațierii pedepselor cu amendă, aplicate prin sentința penală nr.

883 din 17 aprilie 2000, rămasă definitivă la data de 20 martie 2001, prin

decizia penală nr. 1195/2000 a Tribunalului Galați.

Cum inculpatul a săvârșit

infracțiunea de trafic de influență în termenul de 3 ani prevăzut de art. 10

din Legea nr. 137/1997 se impunea revocarea grațierii pentru cele 3 pedepse cu

amendă în cuantum de 200.000 lei. În urma contopirii pedepselor în conformitate

cu art. 34 lit. c) C. pen., urmează a se dispune ca pedeapsa rezultantă de

200.000 lei să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză.

În legătură cu modalitatea de

executare a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, s-a apreciat că aceasta

urmează a fi executată în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul P.N., criticând-o pentru reținerea greșită a

vinovăției sale pentru infracțiunea de trafic de influență și a solicitat

achitarea.

În subsidiar, apărătorul

inculpatului a solicitat a se menține dispoziția de suspendare condiționată a

executării pedepsei, așa cum a dispus instanța de fond.

Examinând recursul declarat de

inculpat se constată următoarele:

În cauză au fost administrate toate

probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate,

ceea ce a condus la o reținere corectă a stării de fapt.

Vinovăția inculpatului pentru

infracțiunea de trafic de influență a fost corect reținută având în vedere

declarațiile denunțătorului D.G. și a martorilor audiați în cauză. Pretinderea

și primirea sumei de 2000 dolari S.U.A. și a 5.000.000 lei de către inculpat,

pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Galați și

la procurori, pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal în care era

cercetat în stare de arest preventiv fiul lui D.G., sunt confirmate și de

martorii B.V., B.S. și D.N.

Motivul de recurs al inculpatului

prin care a solicitat admiterea, nu este întemeiat.

Examinând și din oficiu recursul

declarat de inculpat, se constată că instanța de apel, greșit a reținut în

sarcina inculpatului starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnarea anterioară a

inculpatului cu amendă penală nu poate atrage reținerea stării de recidivă, având

în vedere dispozițiile art. 37 C. pen.

Sub acest aspect, urmează a admite

recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de

apel, care urmează a fi casată cu privire la reținerea stării de recidivă.

Se va înlătura aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., ceea ce urmează să se reflecte și în evaluarea pedepsei

inculpatului, care urmează a fi redusă de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2

ani închisoare.

În legătură cu individualizarea

modalității de executare a pedepsei, pericolul social al faptei comise,

modalitatea săvârșirii acesteia, împrejurarea că inculpatul nu se află la prima

încălcare a legii penale, poziția nesinceră a inculpatului pe tot parcursul

procesului penal, justifică ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim privativ

de libertate.

Recursul declarat de inculpat

urmează a fi admis în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., în sensul celor reținute.

Se va deduce din pedeapsă perioada

executată prin arest preventiv de la 21 februarie 2002 până la data punerii în

libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 12 martie 2003 a

Curții de Apel Galați.

Casează decizia penală atacată numai

cu privire la reținerea stării de recidivă.

Înlătură aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută

de art. 257 alin. (1) C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani

închisoare.

Menține revocarea grațierii și dispune

executarea pedepsei de 200.000 lei amendă penală alături de pedeapsa executată

în cauză.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 21 februarie 2002 până la punerea în

libertate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

februarie 2004.