ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1602/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 229

din 29 aprilie 2004, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului B.D.

la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe

perioada termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 4

ani și 6 luni.

În baza dispozițiilor art.

88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în

baza sentinței penale nr. 2575 din 9 octombrie 2004 a Judecătoriei Galați

(definitivă inițial prin decizia penală nr. 868 din 23 septembrie 2003 a Curții

de Apel Galați și casată ulterior, prin decizia penală nr. 1252 din 24

decembrie 2003 a Curții de Apel Galați prin care au fost admise contestațiile

în anulare) de la 15 octombrie 2003 până la 24 decembrie 2003.

În baza dispozițiilor art.

257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., aceeași

instanță a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpat a sumei de 150

dolari S.U.A. S.U.A. calculată în lei, în funcție de paritatea leu-dolar,

stabilită de B.N.R. în ziua executării.

În baza dispozițiilor art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că martorul denunțător B.M., într-o discuție avută în cursul lunii

septembrie 2002 cu martorul C.V., și-a exprimat dorința de a pleca în

străinătate, dar neavând pașaport turistic l-a întrebat pe acest martor dacă îl

poate ajuta.

Martorul C.V. a precizat

denunțătorului că a auzit prin cartier că inculpatul B.D. ar putea să îl ajute

să obțină un pașaport turistic.

În zilele următoare, cei doi

martori B.M. și C.V. s-au întâlnit cu inculpatul B.D., acesta din urmă

susținând că are influență asupra unor funcționari din cadrul S.P.I.J.P.

Galați. În acest sens a susținut inculpatul că, în schimbul unor sume de bani,

va putea interveni pe lângă funcționarii din cadrul S.P., pentru a-i determina

să elibereze într-un termen mai scurt un pașaport turistic pentru martorul

denunțător B.M. În schimbul acestui serviciu, inculpatul a pretins de la

denunțător suma de 1540 dolari S.U.A. S.U.A.

Martorul denunțător a

povestit concubinei sale martora C.T.L., cele discutate cu inculpatul.

Întrucât nu dispunea de suma

solicitată de inculpat, martorul B.M. s-a împrumutat de suma de 100 dolari

S.U.A. S.U.A. de la martorul A.E., precizându-i acestuia că banii îi sunt

necesari pentru a-i da persoanei care îl va ajuta să obțină pașaport turistic.

Concubina denunțătorului s-a împrumutat de la o prietenă de suma de 50 dolari

S.U.A. S.U.A., pe care a remis-o acestuia.

Martorul denunțător s-a

întâlnit ulterior cu inculpatul și i-a înmânat suma de 150 dolari S.U.A.

S.U.A., de față cu această ocazie fiind și martorul C.V.

Martorul denunțător B.M. a

luat legătura cu inculpatul, de mai multe ori, pentru a intra în posesia

pașaportului, însă de fiecare dată a fost amânat, în cele din urmă denunțătorul

s-a adresat organelor de poliție.

Audiat în instanță

inculpatul a recunoscut comiterea faptei. A susținut că a primit de la

denunțător suma, care la rândul său avea cunoștințe la S.P., în scopul

obținerii unui pașaport turistic. Ulterior l-a căutat pe numitul M. însă nu l-a

găsit, întrucât era plecat din țară și a cheltuit banii primiți de la

denunțător.

Martorul denunțător B.M. a

declarat că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorului C.V.

Inculpatul i-a precizat că îl poate ajuta să obțină pașaport, întrucât are

cunoștințe la poliție, pretinzând suma de 150 dolari S.U.A. S.U.A.

Pentru a face rost de bani

inculpatul s-a împrumutat de la martorii A.E. și C.T. cu suma de 100 dolari

S.U.A. S.U.A. și respectiv 50 dolari S.U.A. S.U.A. Ulterior, în prezența

martorului C.V. a dat inculpatului suma de 150 dolari S.U.A. S.U.A.

Martorul A.E. a declarat că

l-a împrumutat pe denunțător cu suma de 100 dolari S.U.A. S.U.A. Denunțătorul

i-a precizat că suma de bani îi este necesară pentru a o da unei persoane care

îl va ajuta să obțină pașaport.

Martora C.T., concubina

denunțătorului a declarat că acesta i-a precizat că inculpatul îl va ajuta să

obțină pașaport, însă îi este necesară suma de 150 dolari S.U.A. S.U.A.

Denunțătorul a împrumutat de la martorul A.E. suma de 100 dolari S.U.A. S.U.A.,

iar ea a împrumutat de la o prietenă suma de 50 dolari S.U.A. pe care i-a dat-o

denunțătorului.

Denunțătorul a dat

inculpatului suma de 100 dolari S.U.A., iar mai târziu i-a dat și diferența de

50 dolari S.U.A., ocazie cu care martora l-a văzut pe inculpat.

În drept, fapta inculpatului

B.S. de a pretinde și primi de la martorul denunțător B.M. suma de 150 dolari

S.U.A., afirmând că are influență asupra unor funcționari de la Serviciul

Pașapoarte din cadrul I.P.J. Galați, și că va interveni pe lângă aceștia pentru

a-i determina să elibereze într-un termen mai scurt pașaport turistic pentru

denunțător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

La individualizarea juridică

a pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin decizia penală nr. 539

din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și a desființat în parte sentința

penală nr. 229 din 29 aprilie 2004 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce

privește modalitatea de executare a pedepsei, înlăturând dispozițiile art. 81

C. pen., interzicând astfel inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. De asemenea, a respins, ca tardiv,

formulat apelul declarat de inculpatul B.D. obligându-l pe plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea

de Apel Galați a reținut că, deși parchetul a criticat soluția instanței de

fond, ca fiind netemeinică și nelegală pentru 2 motive, respectiv: 1) s-a

stabilit o pedeapsă redusă, raportat la circumstanțele reale în care a fost

săvârșită infracțiunea și la antecedentele penale ale inculpatului și 2) s-a

procedat necorespunzător atunci când la stabilirea modalității de executare a

pedepsei au fost lipsite de consecințele pe care le justificau cele două

condamnări anterioare aplicate inculpatului pentru infracțiuni de furt

calificat, pedepse executate în regim de detenție; a constatat că este

întemeiat doar al doilea motiv, sub aspectul interpretării corecte a

dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Instanța de apel a apreciat

în considerente că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă,

susținută de probatoriul judicios administrat în cauză, însă în procesul de

individualizare și la stabilirea modalității de executare au fost lipsite de

consecințele juridice pe care le justificau cele două condamnări în regim de

detenție, anterioare aplicate prin sentințele penale nr. 1364 din 10 decembrie

1990 a Judecătoriei Galați și nr. 1495 din 16 mai 1995 a aceleiași judecătorii,

pentru infracțiuni de furt calificat.

De aceea, Curtea de Apel

Galați a concluzionat că prin prisma acestui aspect și raportat la

împrejurările săvârșirii faptei, precum și la datele ce îl caracterizează pe

inculpat, scopul preventiv educativ al pedepsei aplicate, raportat la

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., poate fi atins numai prin executarea

pedepsei în condițiile privative de libertate a inculpatului, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen., cuantumul acesteia fiind suficient stabilit și

proporțional cu criteriile mai sus menționate.

Cât privește apelul declarat

de inculpat, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca

tardiv, formulat, întrucât în raport de data pronunțării încheierea instanței

de fond din 27 aprilie 2004 când inculpatul a fost prezent la dezbateri și de

data înregistrării declarației sale de apel nu au fost respectate dispozițiile

art. 363 C. proc. pen.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, inculpatul, în termen legal a formulat recurs.

Deși în cauză s-au acordat

două termene: 6 decembrie 2004 și 24 ianuarie 2005, recurentul inculpat nu s-a

prezentat pentru a-și susține apărările, asigurându-i-se asistență juridică din

oficiu.

Apărătorului recurentului

inculpat i s-a solicitat de către Înalta Curte să precizeze care sunt motivele

de recurs ale acestuia, raportat la faptul că apelul acestuia a fost respins,

ca tardiv, iar instanța de apel a admis apelul parchetului numai cu privire la

înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Astfel, apărătorul

recurentului inculpat a arătat că principala critică a deciziei atacate este

strict cea privitoare la faptul că instanța de apel a înlăturat în mod greșit

dispozițiile art. 81 C. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei și pe fond păstrarea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 229

din 29 aprilie 2004 a Tribunalului Galați.

Recursul inculpatului este

nefondat.

Analizând tot materialul

probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că atât instanța de fond,

cât și cea de apel au reținut în mod corect atât situația de fapt cât și

încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat.

Astfel, a rezultat că, în

luna septembrie 2002, inculpatul a solicitat și primit suma de 150 dolari

S.U.A. de la martorul denunțător B.M., afirmând că are influență la

funcționarii Serviciului Pașapoarte pentru a-i determina să-i elibereze pașaportul

într-un termen mai scurt, aducând atingere relațiilor sociale care guvernează

desfășurarea atribuțiilor de serviciu.

Ulterior, l-a amânat pe

denunțător sub diverse pretexte și a cheltuit banii în interes personal.

Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii, afirmând că nu a avut

în mod direct cunoștințe la Serviciul Pașapoarte.

Instanța de fond cât și cea

de control judiciar au făcut o corectă apreciere a criteriilor de

individualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat, acordând deopotrivă

semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptei reținute în

sarcina sa cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cuantumul

pedepsei fiind suficient și de natură a atinge scopul preventiv educativ.

Însă, instanța de apel a

apreciat în mod corect că același scop preventiv educativ prevăzut de art. 52

C. pen., nu poate fi servit decât raportat și la dispozițiile art. 72 C. pen.,

prin executarea pedepsei în condiții privative de libertate a inculpatului,

acesta suferind anterior două condamnări pentru infracțiuni de furt calificat,

fapt ce denotă o perseverență infracțională ce nu poate fi altfel sancționată.

Pentru toate considerentele

enunțate, având în vedere că verificând decizia atacată, în raport și cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică

existența și a altor motive, care analizate din oficiu, să atragă casarea,

urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat, și va a fi

respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 539/ A din

30 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2005.