ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2413/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87/ F din 2 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, conform art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul D.V., din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 în cea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 2 ani închisoare. Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzut de art. 82 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să retribuie denunțătoarei G.M. suma de 400 dolari S.U.A. oferită acestuia și a fost obligat la 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a reținut că inculpatul D.V. a îndeplinit funcția de ofițer în cadrul Poliției municipiului Galați și în perioada 1 februarie – 1 aprilie 2002 a fost detașat și delegat la comanda Poliției Oraș Târgul Bujor. Acesta avea printre atribuțiile de serviciu și pe acelea de a organiza, coordona și conduce întreaga activitate care se desfășura în cadrul formațiunilor din subordine, de a analiza și conduce activitatea de soluționare a lucrărilor și cauzelor penale, precum și de a lucra personal în cauze penale. Denunțătoarea G.M.

care este căsătorită în Spania și locuiește din anul 1999 în orașul Valencia, cu prilejul sărbătorilor de iarnă din 2002, a venit în vizită la părinții săi în satul Chiraftei, județul Galați. În noaptea de 19 – 20 ianuarie 2002, motivează prima instanță, denunțătoarea împreună cu părinții săi G.I., G.M. și sora sa G.G. au participat la o petrecere care a avut loc la barul lui M.V. Dimineață aceștia au plecat, dar G.I., care se afla în stare de ebrietate a mai rămas continuând să consume băuturi alcoolice. Întrucât în ziua de 20 ianuarie 2002, fiind duminică, în localitatea Chiraftei s-a organizat târgul săptămânal, iar denunțătoarea a declarat că, fără știrea tatălui ei, a luat autoturismul acestuia Dacia 1310 cu care s-a deplasat la târg, iar la întoarcere din cauza gheții de pe carosabil, a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens oprindu-se în gardul locuinței martorului P.V.

Speriată de consecințele pe care urma să le suporte aceasta a abandonat autoturismul, fără a încunoștința organele de poliție. Aceste aspecte au rezultat din declarațiile martorilor G.I., G.M. și V.I. Curtea de Apel a mai reținut că în dosarul penal nr. 150/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor s-a stabilit că la volanul autoturismului s-a aflat de fapt, martorul G.I. care a condus pe drumurile publice fără a avea permis, deoarece a fost condamnat la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, prin sentința penală nr. 176 din 4 mai 2001 a Judecătoriei Tg. Bujor, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

De asemenea, din procesul verbal de constatare încheiat la fața locului de organele de poliție rezultă că G.I., deși a fost urmărit de o mașină a poliției și avertizat cu semnale sonore și luminoase, a părăsit locul accidentului, abandonând autoturismul. Cunoscând că mai are o condamnare, martorul G.I. și-a dat seama de gravitatea situației, motiv pentru care l-a contactat pe inculpatul D.V., rudă mai îndepărtată cu soția sa. Instanța a mai constatat că, după producerea accidentului, într-o seară, inculpatul s-a deplasat la domiciliul lui G.I. și cunoscând că peste câteva zile urma să fie delegat pe funcția de comandant al Poliției oraș Tg. Bujor, a promis martorului și familiei acestuia că îl va ajuta, în sensul soluționării favorabile a dosarului penal, pretinzând pentru aceasta suma de 600 dolari S.U.A.

Denunțătoarea G.M. i-a oferit inculpatului suma pretinsă, în prezența martorilor G.I., G.M., G.G. și V.C. A doua zi martorii G.I. și G.M. s-au deplasat la poliție unde primul a fost audiat de agentul de circulație C.I. Martorii au declarat că inițial s-au întâlnit cu inculpatul care l-a chemat pe agentul C.I. cu care a discutat după care acesta l-a audiat pe G.I., spunându-i să declare „așa cum a vorbit cu șeful”. După ce G.I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 150/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, inculpatul l-a asigurat pe martor că nu va fi condamnat, dar deși prin sentința penală nr. 447 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Tg.

Bujor martorul a fost achitat, prin decizia penală nr. 440 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Galați, menținută prin decizia nr. 913/ R din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, acesta a fost condamnat la un an și 8 luni închisoare reținându-se în sarcina sa infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Întrucât inculpatul nu și-a respectat promisiunea, constată instanța, G.I. și G.M. au solicitat restituirea banilor, dar aceștia au primit de la D.V. doar suma de 200 dolari S.U.A. prin intermediul martorului I.S., cumnatul său. La data de 7 octombrie 2003, G.M. a sesizat organul de urmărire penală pentru faptul că inculpatul D.V.

a pretins și primit de la aceasta suma de 600 dolari S.U.A. pentru a fi soluționat favorabil dosarul tatălui ei. Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 în cea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, deoarece inculpatul a promis familiei G., la domiciliul căreia s-a deplasat că va interveni în favoarea lui G.I. și G.M., la magistrații de la Tg. Bujor în scopul obținerii unei soluții favorabile în dosarul privind accidentul de circulație din 20 ianuarie 2002, astfel că se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de influență și nu luare de mită.

Împotriva sentinței au declarat recurs P.N.A. – Serviciul Teritorial Galați și inculpatul D.V., criticând-o ca netemeinică și nelegală. În recursul parchetului a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și s-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a acesteia. Instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol ridicat al faptei comise de inculpat care în calitate de comandant al Poliției Orașului Tg. Bujor a pretins și a primit de la denunțătoare suma de 600 dolari S.U.A. pentru ca G.I. să nu fie trimis în judecată și condamnat, de statutul social al acestuia și de atitudinea nesinceră pe care a avut-o în cursul procesului penal.

S-a solicitat casarea în parte a sentinței, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, înlăturarea suspendării condiționate și să se dispună executarea acesteia prin privare de libertate. Prin recursul parchetului s-a mai cerut ca în conformitate cu art. 65 alin. (1) C. pen., să i se aplice inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și potrivit art. 30 din Legea nr. 78/2000 să se dispună publicarea hotărârii judecătorești definitive de condamnare într-un ziar local. Inculpatul D.V. a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu este dovedită cu probe certe de vinovăție avându-se în vedere doar declarațiile familiei denunțătoarei G.M., restul dovezilor fiind fie total irelevante, fie că prin administrarea lor se infirmă acuzația care i-a fost adusă, astfel că prima instanță condamnându-l a comis o gravă eroare de fapt motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. În recursul său inculpatul a mai invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. și a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare deși fapta reținută în sarcina lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. El nu a pretins sau primit de la denunțătoare sau familia acesteia vreo sumă de bani pentru a exercita influență la Parchetul sau la Judecătoria Tg. Bujor în scopul de a scăpa de răspundere penală sau de aplicarea unei alte sancțiuni lui G.I. Recurentul inculpat a mai susținut că prin hotărârea pronunțată de curtea de apel s-a făcut și o greșită aplicare a legii (art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.) întrucât în condițiile în care nu s-a făcut aplicarea prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 66 C. proc.

pen., soluția s-a întemeiat pe un tip de dovadă ce nu este prevăzut în procedura penală și nu s-a probat comiterea faptei și vinovăția, situație în care instanța ar fi trebuit să dispună achitarea lui. Recursurile sun nefondate. Din examinarea lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, astfel cum a fost prezentată pe larg în considerentele sentinței recurate, a reținut în mod just vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică este legală. În cauză a fost administrat un material probator amplu datorită atitudinii procesuale nesincere a inculpatului care, în mod constant nu a recunoscut comiterea faptei. Susținerea inculpatului că nu a pretins și nu a primit nici o sumă de bani de la denunțătoarea G.M.

este neîntemeiată. Potrivit relatărilor martorilor G.M., G.G., V.C. și G.I. după producerea accidentului de autoturism din 20 ianuarie 2002, de către acesta, într-o seară inculpatul D.V. s-a deplasat la locuința familiei G. din satul Chiraftei, județul Galați, unde au servit masa împreună, a promis că îl va ajuta pe martorul G.I. în sensul soluționării favorabile a dosarului penal pretinzând pentru aceasta suma de 600 dolari S.U.A. În prezența tuturor denunțătoarea G.M. a numărat și apoi i-a înmânat inculpatului suma de 600 dolari S.U.A. după care acesta a plecat cu banii. În ziua următoare G.I. și G.M. au fost la poliție unde urma ca martorul să fie audiat, au discutat cu inculpatul după care acesta l-a chemat pe agentul de circulație C.I.

cu care a stat de vorbă. După ce a ieșit din birou martorul C.I. l-a audiat pe G.I. spunându-i să declare „așa cum a vorbit cu șeful”. Deoarece C.I. nu a confirmat aceste susțineri, martorii au fost confruntați, prilej cu care agentul de circulație a acceptat ideea că a discutat cu inculpatul. În perioada în care dosarul penal al lui G.I. se afla la parchet, inculpatul a recunoscut în instanță, că s-a deplasat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor și l-a întrebat pe prim procurorul I.S. dacă G.I., care era rudă cu soția sa are vreo șansă să scape, iar procurorul i-a dat un răspuns negativ. Din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor din 3 decembrie 2003 rezultă că după înregistrarea dosarului nr. 150/P/2002 privind pe inculpatul G.I.

cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul D.V., comandant al Poliției Tg. Bujor, s-a prezentat de circa 3 ori la conducerea unității cu rugămintea de a nu se dispune trimiterea în judecată a acestuia și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. După trimiterea în judecată, la data de 15 aprilie 2002, martorului G.I., astfel cum a declarat acesta, inculpatul s-a deplasat împreună cu el la Judecătoria Tg. Bujor cu autoturismul poliției condus de C.I., aspect confirmat și de acesta și a discutat cu judecător P. După ce G.I. a fost condamnat la un an și 8 luni închisoare prin decizie penală nr. 440 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 913/ R din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, acesta a solicitat restituirea banilor.

Deosebit de importantă pentru stabilirea vinovăției inculpatului o reprezintă împrejurarea că martora G.M. a mers la domiciliul soacrei inculpatului unde l-a găsit pe cumnatul acestuia, martorul I.S. căruia i-a solicitat să-i transmită lui D.V. să înapoieze suma de 600 dolari S.U.A., fapt confirmat și de martorii G.I. și G.G. A doua zi acești martori s-au întâlnit cu I.S. care le-a înmânat din partea inculpatului suma de numai 200 dolari S.U.A., motiv pentru care a sesizat P.N.A. În raport de probele analizate se constată că infracțiunea de trafic de influență săvârșită de inculpat este dovedită cu prisosință, fiind corect reținută de prima instanță, iar condamnarea acestuia este legală. Așa fiind, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.

De asemenea, recursul declarat de parchet, cu privire la greșita individualizare a sancțiunii și aplicarea pedepsei complimentare, nu este fondat. Pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, a fost individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare. În dispozițiile de principiu cuprinse în art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, se menționează că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel ca să fie atins scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Având în vedere că inculpatul este subcomisar în cadrul I.P.J. Galați, a săvârșit fapta în mod accidental, pentru a ajuta o rudă a soției sale, este căsătorit și are în întreținere doi copii minori, în mod just curtea de apel a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani. De asemenea, nu se impune aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., întrucât inculpatul nu va mai putea exercita profesia de polițist, fiind condamnat penal și nu este necesară nici publicarea hotărârii într-un ziar local deoarece de la comiterea infracțiunii a trecut un interval de timp relativ mare și această măsură nu și-ar mai atinge scopul.

În consecință urmează ca recursurile declarate de parchet și inculpat să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 385 16 alin. (2), raportat la art. 381 alin. (1) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 1.200.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P.N.A. – Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul D.V. împotriva sentinței penale nr. 87 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurentul intimat inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2005.