ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 28

februarie 2002, instanța de judecată a dispus în baza art. 257 alin. (1) C.

pen., condamnarea inculpatului B.M. la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni

închisoare.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru termenul de

încercare de 4 ani și 3 luni.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 40.000.000 lei în folosul statului.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la 700.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că inculpatul B.M. a pretins și primit suma de

40.000.000 lei de la martora C.E.M., precizând că are influență asupra

funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Galați și în acest mod

îi va obține o locuință.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul și martora C.G.

În apelul său parchetul a invocat

netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și a

modalității de executare stabilită de instanță.

S-a solicitat, în raport de gradul

ridicat de pericol social concret al faptei comise, de suma importantă de bani

de care a beneficiat inculpatul ca urmare a activității sale și de atitudinea

nesinceră a acestuia să-i fie aplicată o pedeapsă mai severă cu executare în

regim de detenție.

În apelul său inculpatul a susținut

că este nevinovat și a solicitat achitarea.

Martora C.G. nu și-a motivat apelul

și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține, astfel că instanța de

control judiciar având în vedere dispozițiile art. 362 C. proc. pen., a respins

ca inadmisibil apelul acesteia.

Considerând întemeiate criticile

invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, instanța a admis apelul

acestuia, a casat în parte sentința primei instanțe și a modificat pedeapsa

aplicată inculpatului, pe care a majorat-o de la 2 ani și 3 luni închisoare la

4 ani închisoare, a înlăturat dispozițiile art. 81 – art. 82 C. pen. și a

dispus ca executarea să se facă în regim de detenție.

S-a apreciat de către

instanța de apel că fapta inculpatului prezintă un pericol social deosebit, iar

față de comportamentul acestuia, de negare constantă a faptei comise în pofida

probelor elocvente de vinovăție, se constată că reeducarea lui se poate realiza

numai prin aplicarea unei pedepsei mai severe, privativă de libertate.

Cât privește apelul declarat de

inculpat s-a reținut că apărarea acestuia este infirmată de probele

administrate în cauză, pe baza cărora instanța de fond, printr-o analiză

judicioasă a reținut în mod temeinic vinovăția inculpatului bazată pe o

situație de fapt corect stabilită căreia i s-a dat o încadrare juridică

corespunzătoare.

Pe baza acestor considerente

instanța a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând în esență, criticile din apel, susținându-și

nevinovăția în principal și solicitând în subsidiar menținerea hotărârii primei

instanțe.

Recursul nu este întemeiat.

Apărarea inculpatului, în sensul că

nu a pretins și nici primit vreo sumă de bani pentru a-și trafica influența

asupra unor funcționari publici din cadrul Serviciului Locativ din Primăria

municipiului Galați pentru obținerea încheierii unui imobil, este infirmată de

declarațiile constante ale martorilor C.G., C.E.M., C.G., C.C. și N.M. care au

relatat că inculpatul a pretins și primit în două tranșe suma totală de 40

milioane lei, precizând că are influență asupra unor funcționari publici din

Primăria municipiului Galați, Serviciul Locativ, pe care i-a nominalizat, în

vederea obținerii unei locuințe cu chirie.

Pe de altă parte, martorul M.E. a

învederat faptul că personal i-a condus pe membrii familiei C. la domiciliul

inculpatului, deoarece aceștia din urmă doreau să afle relații în vederea

obținerii unei locuințe de la primărie, iar ulterior a aflat de la ei că

inculpatul le-a pretins și a primit o sumă importantă de bani pentru a-i ajuta

să obțină imobilul.

Același aspect cu privire la

pretinderea și primirea de către inculpat a sumei de bani în schimbul

sprijinului acordat pentru obținerea locuinței „l-a relatat și martorul C.C.”.

Toate aceste declarații ale

martorilor audiați în cauză coroborate și cu celelalte probe: plângerea

adresată organelor de poliție de către cumpărătorii de influență, contractul de

închiriere, procesul verbal de primire a locuinței, procesul verbal care

privește schimbul de locuințe și „informarea” întocmită de funcționara M.C., din

cadrul Primăriei municipiului Galați, dovedesc fără putință de tăgadă că

inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanțe la închisoare.

Cât privește critica recurentului

prin care vizează greșita individualizare a pedepsei aplicată de instanța de

apel, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită.

Având în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., și evaluând corect pericolul social concret al

faptei și persoana inculpatului instanța de apel a fost cea care a

individualizat just pedeapsa, majorând cuantumul acesteia și stabilind ca

modalitate de executare privarea de libertate, apreciind că doar așa poate fi

atins scopul prevăzut de art. 52 C. pen. în cauza de față.

Pentru aceste considerente urmează a

se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel încât va fi

respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.M. împotriva deciziei nr. 543 din 7 octombrie 2002 a Curții de

Apel Galați, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2004.