ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 28 februarie 2002, instanța de judecată a dispus în baza art. 257 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului B.M. la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru termenul de încercare de 4 ani și 3 luni. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 40.000.000 lei în folosul statului. În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul B.M.

a pretins și primit suma de 40.000.000 lei de la martora C.E.M., precizând că are influență asupra funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Galați și în acest mod îi va obține o locuință. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul și martora C.G. În apelul său parchetul a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare stabilită de instanță. S-a solicitat, în raport de gradul ridicat de pericol social concret al faptei comise, de suma importantă de bani de care a beneficiat inculpatul ca urmare a activității sale și de atitudinea nesinceră a acestuia să-i fie aplicată o pedeapsă mai severă cu executare în regim de detenție.

În apelul său inculpatul a susținut că este nevinovat și a solicitat achitarea. Martora C.G. nu și-a motivat apelul și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține, astfel că instanța de control judiciar având în vedere dispozițiile art. 362 C. proc. pen., a respins ca inadmisibil apelul acesteia. Considerând întemeiate criticile invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, instanța a admis apelul acestuia, a casat în parte sentința primei instanțe și a modificat pedeapsa aplicată inculpatului, pe care a majorat-o de la 2 ani și 3 luni închisoare la 4 ani închisoare, a înlăturat dispozițiile art. 81 – art. 82 C. pen. și a dispus ca executarea să se facă în regim de detenție.

S-a apreciat de către instanța de apel că fapta inculpatului prezintă un pericol social deosebit, iar față de comportamentul acestuia, de negare constantă a faptei comise în pofida probelor elocvente de vinovăție, se constată că reeducarea lui se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepsei mai severe, privativă de libertate. Cât privește apelul declarat de inculpat s-a reținut că apărarea acestuia este infirmată de probele administrate în cauză, pe baza cărora instanța de fond, printr-o analiză judicioasă a reținut în mod temeinic vinovăția inculpatului bazată pe o situație de fapt corect stabilită căreia i s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare. Pe baza acestor considerente instanța a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență, criticile din apel, susținându-și nevinovăția în principal și solicitând în subsidiar menținerea hotărârii primei instanțe. Recursul nu este întemeiat. Apărarea inculpatului, în sensul că nu a pretins și nici primit vreo sumă de bani pentru a-și trafica influența asupra unor funcționari publici din cadrul Serviciului Locativ din Primăria municipiului Galați pentru obținerea încheierii unui imobil, este infirmată de declarațiile constante ale martorilor C.G., C.E.M., C.G., C.C. și N.M. care au relatat că inculpatul a pretins și primit în două tranșe suma totală de 40 milioane lei, precizând că are influență asupra unor funcționari publici din Primăria municipiului Galați, Serviciul Locativ, pe care i-a nominalizat, în vederea obținerii unei locuințe cu chirie.

Pe de altă parte, martorul M.E. a învederat faptul că personal i-a condus pe membrii familiei C. la domiciliul inculpatului, deoarece aceștia din urmă doreau să afle relații în vederea obținerii unei locuințe de la primărie, iar ulterior a aflat de la ei că inculpatul le-a pretins și a primit o sumă importantă de bani pentru a-i ajuta să obțină imobilul. Același aspect cu privire la pretinderea și primirea de către inculpat a sumei de bani în schimbul sprijinului acordat pentru obținerea locuinței „l-a relatat și martorul C.C.”.

Toate aceste declarații ale martorilor audiați în cauză coroborate și cu celelalte probe: plângerea adresată organelor de poliție de către cumpărătorii de influență, contractul de închiriere, procesul verbal de primire a locuinței, procesul verbal care privește schimbul de locuințe și „informarea” întocmită de funcționara M.C., din cadrul Primăriei municipiului Galați, dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanțe la închisoare. Cât privește critica recurentului prin care vizează greșita individualizare a pedepsei aplicată de instanța de apel, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită.

Având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și evaluând corect pericolul social concret al faptei și persoana inculpatului instanța de apel a fost cea care a individualizat just pedeapsa, majorând cuantumul acesteia și stabilind ca modalitate de executare privarea de libertate, apreciind că doar așa poate fi atins scopul prevăzut de art. 52 C. pen. în cauza de față. Pentru aceste considerente urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel încât va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei nr. 543 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2004.