ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2554/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 488 din data de 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, s-au dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul R.V.,  cu antecedente penale, în prezent deținut la P. Galați, la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului R.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), tz. II și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului R.V. perioada reținerii și arestării preventive a acestuia începând cu data de 12 februarie 2009, ora 19.30 și până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R.V.

A condamnat pe inculpatul C.M., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului C.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), tz. II și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului C.M. asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul R.V. să restituie următoarele sume de bani:

- 850 RON către martora C.P.A.;

- 13.400 RON și echivalentul în RON a sumei de 50 euro la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la momentul când se va efectua plata în mod efectiv, către martora A.L.;

- 12.870 RON către martorii Ș.L. și Ș.D.;

- 5000 RON către martorul D.Ș.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat următoarele sume de bani.

- 880 RON de către inculpatul R.V.;

- 2500 RON de către inculpatul C.M.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Fapta inculpatului R.V. care, în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie - februarie 2009, dându-și o identitate falsă, aceea de "A." a pretins diverse sume bani de la martorii denunțători arătați în situația de fapt prezentată anterior, în scopul de a interveni pe lângă o funcționară cu drept de decizie din cadrul Primăriei mun. Galați pentru repartizarea de apartamente A.N.L., fiind prins și în flagrant delict la data de 12 februarie 2009 în timp ce primea o sumă de bani în euro tot în același scop, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.M. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie - februarie 2009, dându-și o identitate falsă, aceea de "M." - șoferul inculpatului R.V. - l-a ajutat pe inculpatul R.V. să le creeze și să le întărească convingerea martorilor denunțători că are influență asupra unei funcționare din cadrul Primăriei mun. Galați cu drept de decizie în repartizarea apartamentelor A.N.L., intrând în scara unui bloc cu o mapă cu documente, sub pretextul că acolo ar locui funcționara respectivă și întorcându-se cu o cerere tip pe care a completat-o Ș.D. ce a avut ca urmare înmânarea unei sume de bani de către soțul Ș. către inculpatul R.V. iar în altă zi a primit suma de 840 RON de la martora denunțătoare C.P.A. pentru martorii D.Ș. și B.M., cunoscând faptul că inculpatul R.V. a promis că această sumă o va da acelei funcționare din cadrul primăriei, fiind și de față când R.V. a pretins acestor din urmă martori suma de 3000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în formă continuată de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul R.V. se află în stare de recidivă postexecutorie față de condamnările anterioare menționate în fișa de cazier.

Prin Sentința penală nr. 260 din 04 februarie 2003 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 434 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Galați, s-a aplicat inculpatului R.V. o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, în mecanismul de contopire intrând pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de înșelăciune și trafic de influență. Inculpatul a fost liberat condiționat la data de 25 noiembrie 2003, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 657 zile închisoare.

Prin urmare, în privința inculpatului R.V. instanța va face aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați, inculpații R.V. și C.M.

În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

1) Parchetul critică soluția pe motive de netemeinicie în ceea ce-l privește pe inculpatul C.M., solicitând aplicarea unei pedepse mai aspre cu executare efectivă în regim de detenție, invocând gravitatea faptei și participația concretă a inculpatului C.M. la comiterea faptei.

La rândul său inculpatul C.M. a solicitat achitarea pentru complicitate la infracțiunea de "trafic de influență" susținând că, deși a participat alături de inculpatul R.V. la câteva întâlniri cu unii dintre martorii denunțători nu a urmărit să-l sprijine pe R.V. în activitatea de inducere în eroare a martorilor lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume "intenția".

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.V. acesta a criticat sentința apelată doar în ceea ce privește temeinicia pedepsei ce i-a fost aplicată susținând că, în concret, cuantumul acesteia este prea mare raportat la criteriile instituite de art. 72 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 52/A din data de 31 martie 2010 Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul R.V.

A desființat în parte Sentința penală nr. 488/F din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului R.V., în prezent deținut în P. Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de influență", prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.

A respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul C.M. împotriva sentinței penale mai sus-arătate.

A menținut măsura arestării preventive luată în cauză față de inculpatul R.V. iar în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu ziua de 12 februarie 2009 și până la zi - 31 martie 2010.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe apelantul inculpat C.M. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților R.V. și C.M.

Astfel, instanța de fond a făcut un vast și temeinic examen al materialului probator administrat în cauză constatând că în cazul celor doi inculpați prezumția de nevinovăție a fost răsturnată și că răspunderea lor penală trebuie angajată pentru infracțiunile deduse judecății.

Referitor la criticile formulate de inculpatul C.M. Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate și că nu pot conduce la admiterea căii de atac promovată de acesta.

În acest sens rezultă cu evidență din probatoriul administrat în cauză că inculpatul C.M. avea cunoștință despre activitatea infracțională desfășurată de inculpatul R.V., însoțindu-l pe acesta în deplasările efectuate la unii dintre martorii denunțători și ajutându-l în mod activ pe R.V. să creeze impresia martorilor că este o persoană care are influență asupra unor funcționari publici de care depindea acordarea locuințelor A.N.L. promise de autorul infracțiunii de trafic de influență.

Astfel inculpatul C.M. a asistat la discuțiile dintre inculpatul R.V. și martorii C.P.A., B.M., D.Ș., Ș.L. și Ș.D. și chiar dacă nu a participat activ la aceste discuții a întărit martorilor convingerea că inculpatul R.V. are într-adevăr posibilitatea de realiza promisiunile privind obținerea unei locuințe A.N.L.

Mai mult, în cazul martorilor Ș.L. și Ș.D., inculpatul C.M. a mers în scara unui bloc, unde ar fi locuit funcționara de la primărie care ar fi rezolvat problema locuințelor, luând cu el un dosar cu actele martorilor și întorcându-se cu o cerere tip pe care i-a dat-o martorei Ș.D. După completarea cererii inculpatul C.M. a mers din nou în blocul respectiv iar la întoarcere a spus că dosarul este bun și că a lăsat cererea la funcționare respectivă.

De asemenea, inculpatul C.M. a luat la cererea inculpatului R.V. suma de 840 RON de la martora C.P., sumă ce reprezenta "taxa de timbru" pe care trebuiau să o plătească martorii B.M. și D.Ș., punând-o într-o mapă în care se afla cererea completată de martora B.M. pentru obținerea unei locuințe A.N.L.

Așa fiind Curtea constată că inculpatul C.M. s-a implicat activ în ajutorarea coinculpatului R.V. în vederea creării martorilor denunțători de bună-credință a impresiei că acesta din urmă are influență asupra unei funcționare din cadrul Primăriei mun. Galați, cu drept de decizie în repartizarea apartamentelor A.N.L., situație în care activitatea sa constituie complicitate la infracțiunea de "trafic de influență" astfel cum corect a reținut prima instanță.

În consecință apelul promovat de inculpatul C.M. este nefondat și va fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Și în ceea ce privește critica formulată de procuror, referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.M. și la modalitatea de executare a acesteia, Curtea constată că hotărârea primei instanța este temeinică și legală.

În acest sens Curtea are în vedere că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.M. nu a avut o influență determinantă asupra martorilor denunțători și că cel care i-a convins pe aceștia de influența sa asupra funcționarilor publici din cadrul Primăriei mun. Galați a fost totuși coinculpatul R.V., acesta purtând discuțiile cu martorii, arătându-le modul în care le va obține locuințe A.N.L. și pretinzându-le sume importante de bani pentru acest lucru.

De asemenea, se are în vedere că inculpatul C.M. nu a obținut vreo sumă de bani din activitatea infracțională desfășurată de coinculpatul R.V., acesta fiind singurul beneficiar al banilor pretinși și primiți de la martorii denunțători.

Așa fiind Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. de instanța de fond este corespunzător dozată, în urma unei judicioase transpuneri în practică a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind în măsură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în C. pen. român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Tot astfel, ținând seama că inculpatul C.M. este la primul impact cu legea penală și a manifestat regret pentru faptele comise, prezentându-se la fiecare chemare a organelor judiciare, se poate aprecia că în cazul său scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție.

Față de cele mai sus-arătate Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului C.M., prin cuantumul stabilit și modalitatea de executare, sunt în deplină concordanță cu criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72 C. pen. și că nu se impune modificarea acesteia în sensul solicitat de procuror, motiv pentru care apelul promovat de acesta va fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul R.V., care a vizat strict cuantumul pedepsei stabilite de instanța de fond, Curtea reține următoarele.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

În același timp pedeapsa nu trebuie să fie excesivă ori axată doar pe caracterul ei represiv pentru că în acest fel ar fi îndepărtată de funcția ei esențială, aceea de reeducare.

Raportând considerentele mai sus-arătate la speță, Curtea apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului R.V. este prea aspră astfel încât va admite apelul promovat de inculpat, va desființa în parte sentința primei instanțe iar în rejudecare va reduce cuantumul acesteia până la 6 ani, cuantum apreciat de instanța de apel ca fiind mai adecvat față de datele concrete ale cauzei și în măsură să asigure îndeplinirea funcțiilor preventiv-educative ale pedepsei.

Văzând că inculpatul R.V. a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv și apreciind că temeiurile care au condus la luarea și menținerea succesivă a măsurii arestării nu au încetat să subziste astfel că măsura este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, Curtea va menține măsura arestării preventive luate în cauză față de inculpatul R.V.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu ziua de 12 februarie 2009 și până la zi - 31 martie 2010.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați, a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 52/A din data de 31 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, criticând hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică pe motiv că pedepsele aplicate celor doi inculpați nu au fost corect individualizate, iar pentru inculpatul C.M., modalitatea de executare a pedepsei ar trebui să fie cu executare în penitenciar.

Se mai arată în continuare, că din probele dosarului rezultă un grad sporit de pericol social al faptelor, comise de cei doi inculpați, aspect ce reclamă dozarea pedepsei spre maximul special prevăzut de lege.

Se precizează în motivele de recurs formulate de parchet, că și reducerea pedepsei aplicată de instanța de apel, inculpatul R.V. nu este temeinică, iar motivarea acestei reduceri nu există.

Examinând legalitatea și temeinicia motivelor de recurs, formulate pe parchet, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând a respinge recursul formulat ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel, prin hotărârea pronunțată a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, inculpaților, având în vedere criteriile dispozițiilor art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile generale ale C. pen., la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social al faptelor comise la împrejurările în care garantează sau atenuează răspunderea penală, precum și la persoana inculpaților.

Referitor că inculpatul C.M. ar trebui să execute o pedeapsă privativă de liberate, s-a reținut de către instanța de apel, că acesta nu a avut a influență determinantă asupra martorilor denunțători, că cel care a convins pe aceștia de influența sa asupra funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Galați a fost inculpatul R.V. De fapt acesta a purtat discuțiile cu martorii, arătând și modul în care va obține locuințele A.N.L. pretinzând în acest sens sume importante de bani.

Mai mult chiar, din activitatea infracțională, inculpatul C.M. nu a obținut vreo sumă de bani și nici nu a primit bani de la inculpatul R.V.

Deci, se poate afirma cu certitudine, că instanțele de judecată au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați având în vedere disp. art. 72 C. pen. și art. 52 alin. (1) C. pen. potrivit căreia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii".

Instanța de apel, în mod corect a reținut că pedeapsa aplicată nu trebuie să fie excesivă ori axată de caracterul ei preventiv, pentru că în acest fel ar fi îndepărtată funcția ei esențială, aceea de reducere, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului R.V. de 7 ani este prea mare, reducând acest cuantum la 6 ani închisoare, cuantum apreciat ca fiind mai adecvat față de datele concrete ale cauzei și în măsură să asigure funcția preventiv educativă a pedepsei.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. h) C. proc. pen., va respinge recursul parchetului ca nefondat.

Se va deduce pentru inculpatul R.V., durata reținerii și arestării preventive de la data de 12 februarie 2009 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 52/A din 31 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpații C.M. și R.V.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.V., durata reținerii și arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 25 iunie 2010.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 25 iunie 2010.