ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2182/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2182/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 32/F din 7 martie 2012 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. 1221/44/2011 a Curții de Apel Galați a fost respinsă cererea inculpatului L.M.V. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor în dispozițiile art. 215 alin. (1) C. pen.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul L.M.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență ( fapta din anul 2010).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul L.M.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta din luna iulie - august 2011).
În baza prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului L.M.V., acesta urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului L.M.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului L.M.V. și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reținerii, arestării preventive, precum și perioada efectiv executată începând cu 09 august 2011 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul L.M.V. să restituie martorului denunțător T.M. suma de 1.000 euro, la cursul oficial de schimb euro/leu comunicat de B.N.R. la data efectuării plății, suma reprezentând contravaloarea a două laptop-uri și suma de 400 euro (fapta din anul 2010).
A menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului L.M.V., respectiv sumele de 540 euro, 40 franci elvețieni, 360 lei (sume consemnate la C.E.C. Bank - Sucursala Galați cu recipisele aflate la filele 384-389 dosar urmărire penală) precum și asupra ceasului de mână bărbătesc, în valoare de 490 lei indisponibilizat și prețuit conform proceselor verbale aflate la filele 375-382 dosar urmărire penală, până la achitarea prejudiciului cauzat martorului denunțător T.M.
După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri s-a stabilit să fie ridicată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (art. 145 C. proc. pen.) respectiv municipiul Galați, impusă inculpatului M.I. prin încheierea de ședință din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați precum și obligațiile și interdicțiile impuse acestui inculpat.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul L.M.V. la plata către stat a sumei de 30.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin Rechizitoriul nr. 154/P/2001 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.M.V., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.I., comisar în cadrul I.J.P.F. Galați, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Totodată, s-a solicitat luarea față de inculpatul mi a măsurii arestării preventive.
Conform actului de sesizare al instanței s-a reținut că:
La data de 14 iulie 2011 la D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați s-au înregistrat denunțurile formulate de către martorii denunțători T.M., arestat preventiv în Penitenciarul Galați, D.A.T. și T.T.M. cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul L.M.V. (denunțuri, file 81, 98-99).
Efectuându-se cercetări, s-au stabilit următoarele:
În luna mai 2010, inculpatul L.M.V., aflându-se în Italia, i-a spus martorului denunțător T.M. că pe numele acestuia ar fi fost emis un mandat european de arestare în România.
La întoarcerea în România, inculpatul L.M.V. (acesta ocupându-se cu transportul internațional de persoane) l-a contactat pe martorul denunțător, spunându-i că s-a interesat la procurorul C.S.D. și a aflat în mod cert că pe numele său se emisese un mandat de arestare european.
Cu ocazia aceleiași discuții, L.M.V. i-a pretins suma de 25.000 euro, promițând că în schimbul acesteia va interveni pe lângă procurorul C.S.D. pentru ca acesta să îl scoată din dosar, să nu mai fie cercetat și trimis în judecată, stabilind ca prin intermediul soției să-i fie dată mai întâi suma de 4.000 euro.
La acea dată procurorul C.S.D., din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, avea în lucru Dosarul nr. 449/D/P/2009 privind, printre alții, și pe martorul denunțător
T.M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.
În același dosar mai lucrau și lucrătorii de poliție din cadrul I.J.P.F. Galați, printre care și inculpatul M.I., ofițer de poliție judiciară, cu gradul de coMIsar. Din adresa din 31 august 2011 a I.J.P.F. Galați rezultă că în acest dosar sesizarea din oficiu față de T.M. ș.a. s-a făcut în urma datelor și informațiilor obținute și furnizate de către inculpatul MI Pe parcursul cercetărilor în dosarul penal menționat, inculpatul M.I. a sprijinit ofițerii de poliție ce erau delegați să efectueze activități de urmărire penală, furnizând informații cu valoare operativă ce au condus la depistarea unor grupuri de migranți traficați, precum și la identificarea altor membri ai grupului infracțional organizat (adresă, file 358-360).
Este de menționat că din adresa din 09 august 2011 a I.J.P.F. Galați rezultă că, începând cu data de 25 august 2009 inculpatul M.I. a fost desemnat să-și desfășoare activitatea sub coordonarea D.I.I.C.O.T. (adresă, file 344-345).
Martorul denunțător T.M. a luat legătura cu soția sa T.T.M. și i-a relatat cele discutate cu L.M.V., spunându-i acesteia să-i dea suma de 400 euro și două laptopuri, în valoare de 600 euro.
În ziua respectivă, soția martorului denunțător T.M. i-a dat inculpatului L.M.V., aflat în România, două laptopuri, noi, în valoare de 600 euro.
După circa o săptămână, tot în România, aceasta i-a mai înmânat suma de 400 euro (declarații martori denunțători, file 82-89, 99-104). Acest aspect mai rezultă și din convorbirea telefonică purtată între martorul denunțător T.M. și inculpatul L.M.V. la data de 22 iulie 2011 între orele 21:19:07- 21:23:21 (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 130 - 135).
La câteva zile, martorul denunțător T.M. l-a contactat pe inculpatul L.M.V., întrebându-l dacă a discutat cu procurorul C.S.D., iar acesta i-a spus că a discutat cu procurorul și acesta a fost nemulțumit că nu i s-au dat toți banii, iar din acel moment s-ar fi emis mandatul european de arestare pe numele său.
Ulterior, martorul denunțător T.M. a constatat că pe numele său fusese emis un mandat european de arestare.
Din acel moment, martorul denunțător T.M. nu a mai luat legătura cu L.M.V.
În data de 10 ianuarie 2011, martorul denunțător T.M. a fost arestat în Italia și ulterior, pe data de 31 ianuarie 2011, a fost extrădat în România, fiind încarcerat în final la Penitenciarul Galați.
În momentul încarcerării, Dosarul penal 5732/121/2010 se afla la Tribunalul Galați, pentru judecare pe fond, termenul de judecată fiind pe D.A.T.a de 16 februarie 2011.
La data de 30 iunie 2011, Tribunalul Galați a pronunțat hotărârea pe fond prin care martorul denunțător T.M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni. Tot prin aceeași sentință a fost condamnat și martorul denunțător dat, ulterior aceștia declarând apel împotriva acestei sentințe. Pe rolul Curții de Apel Galați se află înregistrat Dosarul penal nr. 5732/121/2010, cu termen de judecată la 18 octombrie 2011 și termen intermediar la 18 august 2011.
În luna iulie 2011, martorul denunțător T.M. și inculpatul L.M.V. au luat legătura din nou, ocazie cu care inculpatul i-a spus martorului denunțător că rămâne valabil ce au discutat în primăvara anului 2010, iar dacă i se va da diferența până la 25.000 euro, el va interveni iarăși pe lângă procurorul C.S.D. pentru ca acesta, în calitatea lui de procuror D.I.I.C.O.T, să facă demersurile în instanță pentru ca martorul denunțător să fie scos din dosar, să fie pus în libertate și să fie exonerat de răspunderea penală.
La data de 22 iulie 2011, inculpatul L.M.V. i-a pretins din nou martorului denunțător T.M. suma de 9.000 euro, promițându-i că va determina pe magistrații-judecători să pronunțe condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, precum și să dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de el.
O parte din suma pretinsă urma să-i fie dată
inculpatului L.M.V. de către martorul denunțător dat, finul martorului denunțător T.M. (denunțuri și declarații martori denunțători, file 81-89, 98-104).
În ziua de 08 august 2011, procurorii și ofițerii anticorupție au organizat o acțiune de prindere în flagrant a inculpatului L.M.V. În acest scop, s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 5.000 euro, ce urma a fi înmânată, în aceeași zi, de către martorul denunțător D.A.T. După consemnarea seriilor bancnotelor, suma de 5.000 euro a fost înmânată martorului denunțător D.A.T.
Principalele activități efectuate au fost fixate prin filmare și fotografiere, la lumină artificială și naturală (proces-verbal, file 173-174).
Suma de 5.000 euro provenea din fondul special pentru constatarea infracțiunilor flagrante, aflat la dispoziția procurorului șef al D.N.A.
La D.A.T.a de 08 august 2011,
inculpatul L.M.V. a primit de la martorul denunțător T.M., prin intermediul martorului denunțător D.A.T., suma de 5.000 euro, o parte din suma de bani pretinsă, în scopul de a-i determina pe magistrații-judecători să pronunțe față de martorul denunțător T.M. condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, precum și să dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de el. Cu acea ocazie, inculpatul L.M.V. i-a cerut martorului denunțător D.A.T. să se deplaseze la un notar public și să încheie un contract de împrumut pentru a disimula fapta de corupție.
Fiind de acord, cei doi s-au deplasat la Biroul notarial H. și asociații, din mun. Galați, ocazie cu care au încheiat și semnat un contract de împrumut, moment în care inculpatul L.M.V. a primit suma de 5.000 euro.
După primirea banilor, inculpatul L.M.V. a fost prins în flagrant delict.
Suma de 5.000 euro găsită asupra inculpatului L.M.V. a fost numărată, constatându-se că bancnotele au aceleași serii cu cele înmânate martorului denunțător D.A.T., înainte de organizarea flagrantului (proces-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, filele nr. 178 - 182).
Cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, inculpatul L.M.V. a declarat că suma de 5.000 euro reprezintă un împrumut de la martorul denunțător
D.A.T.
(proces-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, filele nr. 178-182).
Suma de 5.000 euro a fost ridicată și restituită la casieria D.N.A.
Asupra inculpatului L.M.V. au mai fost găsite și următoarele sume: 360 lei, 540 euro, 40 franci elvețieni, 2 dolari.
În activitatea sa infracțională,
inculpatul L.M.V. a fost ajutat de către inculpatul MI, ofițer de poliție la I.J.P.F. Galați, prin întărirea rezoluției infracționale și sfătuirea ca primirea ilicită a sumei de bani pretinsă de la martorul denunțător T.M. să fie disimulată prin încheierea unui contract de împrumut, act care ar fi îngreunat descoperirea faptei, tragerea la răspundere penală și ar fi asigurat folosul infracțiunii. În acest mod, inculpatul L.M.V. a săvârșit infracțiunea, știind că beneficiază de protecția unui polițist.
Relevante în acest sens au fost reținute convorbirile telefonice interceptate și înregistrate:
În ziua de 18 iulie 2011 în intervalul orar 11.50.09 - 11.51.23, T.M. apelează pe L.M.V., cei doi purtând următorul dialog:
L.M.V.: Alo, da.
T.M.: Ce faci, mă?
L.M.V.: Bine.
T.M.: Bine? Ia zi mă, cum (…) cum facem?
L.M.V.: Nu știu, nimic. Deocamdată nu știu absolut nimic.
T.M.: Îhî.
L.M.V.: Ăsta-i numărul?
T.M.: Da, da, da.
L.M.V.: Îîî, ne-auzim la telefon când am un răspuns, te sun eu.
T.M.: Îhî, păi zi-mi că te sun eu că nu-l prea țin deschis.
L.M.V.: Sună-mă (…).
T.M.: Că am făcut rost (…) că am vândut. Am luat de la fină-miu niște bani, înțelegi? Sunt disperat frate, nu mai știu ce să fac.
L.M.V.: Am înțeles!
T.M.: A vândut fină-miu un teren, acolo, la (…). Așa (…). și-mi dă și mie vreo 3 mii, 3-4 mii.
L.M.V.: Am înțeles, am înțeles. Ne auzim la telefon. Vineri, dă-mi un telefon, vineri.
T.M.: Vineri?
L.M.V.: Da.
T.M.: Mai devreme, nu poți, îîî?
L.M.V.: Nu.
T.M.: Îhî. Bine, M.
L.M.V.: Hai, dă-mi un telefon, vineri.
T.M.: Bine.
L.M.V.: Bine” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 120 - 123).
S-a observat că inculpatul L.M.V. i-a spus martorului denunțător T.M. că în acel moment așteaptă un răspuns la intervenția pe care o făcuse în favoarea acestuia și va trebui să-l sune vineri.
Imediat inculpatul L.M.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.I., ofițer de poliție la I.J.P.F. Galați, ocazie cu care au purtat următorul dialog:
În ziua de 18 iulie 2011 în intervalul orar 11:53:38 - 11:55:30 L.M.V. apelează pe M.I. (Cetățean), cei doi purtând următorul dialog:
Cetățean: Da?
L.M.V.: Ce faci?
Cetățean: Uite la muncă.
L.M.V.: Poți să vorbești?
Cetățean: Da.
L.M.V.: Mă sună ăsta iar.
Cetățean: Și?
L.M.V.: Îîî, da! Nu știa (…) s-a bâlbăit, că nu știa ce să zică, că s-a făcut rost de bani, nevastă-sa, că a vândut fină-su un teren și a făcut rost de 3 - 4 mii și să-l ajut (…).
Cetățean: Aha, și ce i-ai zis?
L.M.V.: Îi zic: „Sună-mă vineri ca să-ți dau un răspuns” (râde)
Cetățean: Cum?
L.M.V.: Zic: „Sună-mă vineri ca să-ți dau un răspuns, că vineri eu îs în Italia (…).
Cetățean: Aha (…) aha.
L.M.V.: L-am ținut așa, l-am lungit să văd până unde duce prostia lui (…) omenească.
Cetățean: Da, da (…) auzi care-i treaba, deci, na (…) cum vrei, eu acuma (…) dar mi-e să nu fie „cheie”.
L.M.V.: Nu, nu (…) dar e „cheie”, îți spun sigur.
Cetățean: Păi, vezi!
L.M.V.: Îți spun sigur.
Cetățean: Am înțeles! Nu pune botu! Dă-l (…) auzi? Îmbârligă-l. Dacă te sună vineri: „Băi am vorbit, nu se mai poate”. Ai înțeles?
L.M.V.: Da.
Cetățean: E prea târziu. Mergea făcut la început. Acum deja s-a dat o condamnare.
L.M.V.: Da, da, da.
Cetățean: I-o bagi și tu, că dacă tot e condamnat și a făcut recurs, și nu-i definitivă, zici și tu: „Băi s-a dat o condamnare, nu, nu mai merge acuma, deci, nu se mai bagă, persoana a zis că nu se mai bagă”.
L.M.V.: Da, da, da.
Cetățean: „Asta mi-e, îmi pare rău, am vorbit cu persoana, nu se mai poate, acuma, e târziu”, așa îi zici, știi?
L.M.V.: Da.
Cetățean: Ce faci, ești în Italia?
L.M.V.: Nu…. (neinteligibil).
Cetățean: Îîî?
L.M.V.: Nu, vin acasă. Îs la Oituz.
Cetățean: A, vii acasă, stai că acuma am uitat că azi e luni, da, da, da.
L.M.V.: Bine, nea (…).
Cetățean: Mai vorbim, da?
L.M.V.: Ne auzim. Mersi mult. Pa, pa.
Cetățean: Bine, ciao, ciao” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 120 - 123).
S-a mai observat că deși, nu s-a pronunțat niciun nume, inculpatul M.I. știa despre cine este vorba și, la afirmația inculpatului L.M.V.:,,Îîî, da! Nu știa (…) s-a bâlbăit, că nu știa ce să zică, că s-a făcut rost de bani, nevastă-sa, că a vândut fină-su un teren și a făcut rost de 3 - 4 mii și să-l ajut (…)”, adică să-l ajute să fie pus în libertate, i-a spus:,,Da, da (…) auzi care-i treaba, deci, na (…) cum vrei, eu acuma (…) dar mi-e să nu fie „cheie”, adică și-a exprimat acordul de a-l ajuta, dar îi era teamă să nu fie organizat un flagrant (,,cheie”) pentru a-i prinde. După ce se înțeleg că sigur este organizată o acțiune de flagrant, inculpatul mi îl sfătuiește să nu primească banii (să nu pună,,botu”) și să-i spună martorului denunțător T.M.:,,Mergea făcut la început. Acum deja s-a dat o condamnare”; „Băi s-a dat o condamnare, nu, nu mai merge acuma, deci, nu se mai bagă, persoana a zis că nu se mai bagă”; „Asta mi-e, îmi pare rău, am vorbit cu persoana, nu se mai poate, acuma, e târziu”. Se deduce din aceste dialoguri că persoana intermediară era inculpatul M.I.
La data de 22 iulie 2011 între orele 21:19:07- 21:23:21 T.M., apelează pe L.M.V., și discută următoarele:
L.M.V.: Alo?
T.M.: Ia zii (…).
L.M.V.: Ce faci?
T.M.: Ia ce să fac, stau pe W.C.
L.M.V.: Hai (…).
T.M.: Da (…).
L.M.V.: Problema este alta, îs mai multe probleme, pe cât ai apel? Ai făcut apel?
T.M.: Da, pe undeva prin octombrie.
L.M.V.: Prin octombrie?
T.M.: Da, da, nu știu, nu mi l-a fixat.
L.M.V.: Am înțeles. N-am știut să-i spun omului de apel.
T.M.: Îhî.
L.M.V.: Ai înțeles? Deci a cerut în primă fază mulți bani (…).
T.M.: Aha (…).
L.M.V.: Ai înțeles? A zis: singurul lucru care poate să te scoată, te scoate cum i-a scos pe ceilalți.
T.M.: Aha (…).
L.M.V.: Cu suspendare, astfel nu se poate.
T.M.: Și ce bani a cerut?
L.M.V.: Și a rămas la 9.000.
T.M.: La 9.000? În afară de ce ți-am dat io?
L.M.V.: Ce mi-ai dat tu, ce?
T.M.: În afară de M. aia care ai avut-o din urmă, sau cu totul?
L.M.V.: Da. M aia a sărit din schemă de atuncea, nu le-am dat oamenilor de băut?
T.M.: Aha.
L.M.V.: Și acuma s-a apelat la altcineva, nu la (…) mai fost la (…) ai înțeles? E mult mai greu.
T.M.: Da.
L.M.V.: Ai înțeles? Tu te gândești, mi-a zis: „vreau niște bani (…).”
T.M.: Îhî și cât vrea dacă (…) ceva, înainte?
L.M.V.: Nu știu (…) eu i-am spus, omului așa. Și mi-a spus să mă gândesc foarte bine (…).
T.M.: Da, da.
L.M.V.: (…) și foarte bine, în momentul în care ai ieșit pe poartă, vrea restul de bani.
T.M.: Da. Păi el dacă e ceva, îmi garantează că ies când îi dau o parte din bani? În primul rând că ies ca să mă judec în libertate.
L.M.V.: Deci în prima fază, în primă fază mi-a zis: vrea o parte de bani.
T.M.: Așa.
L.M.V.: Ai înțeles? Și mi-a mai zis, că eu data trecută i-am zis, mi-a zis omul fără suspiciuni, mi-a zis „fără suspiciuni”, mi-a zis: „dacă vrea să-l ajute bine, dacă nu, nu” nu depind de (…) viața mea, poate să facă fiecare ce vrea, când ți-am mai zis o dată așa era? Așa. mi-a zis: vrea o parte din bani, nu mi-a dat omul o sumă, îți dai seama, că nu vrea (…) 500 de euro.
T.M.: Da, da, da.
L.M.V.: M-ai înțeles? Și mi-a zis: sfârșitul celeilalte părți, când ai ieșit pe poarta (…).
T.M.: Am înțeles.
L.M.V.: Asta vrea până la sfârșit.
T.M.: Am înțeles.
L.M.V.: Mi-a zis: gândește-te, foarte bine, nu veni încă o D.A.T.ă să vorbești, și încă o dată.
T.M.: Atunci, să vorbesc cu A., să vedem când ia banii, că de la A., iau niște bani, înțelegi? În prima fază, iar după aia prin finu, să se ducă N. în Italia, să mai ia niște bani, de acolo.
L.M.V.: Ai înțeles? Nu știu, tu te gândești și vezi fără vâlvă și fără mare (…) șmecherie.
T.M.: Da, da, da.
L.M.V.: Ai înțeles, omul mi-a zis o groază de lucruri, ce se poate întâmpla, dar în prima fază așa mi-a zis.
T.M.: Îhî.
L.M.V.: Și când începi să vorbești la telefon nu se pronunță nume, nu se pronunță cuvinte, nu se pronunță absolut nimic, o să vorbești cu omul la telefon, la momentul potrivit, așa mi-a zis.
T.M.: Îhî, îhî.
L.M.V.: El mi-a zis (…) e personal (…)o să zică: „te sun din partea lui” (…) o să zică el (…).
T.M.: Îhî, lasă-mă să vorbesc.
L.M.V.: Dacă o să fie și-o să fie, bănuiesc că o să și intre la vorbitor ceva de genul ăsta, nu știu (…) MI-a D.A.T. ceva de înțeles, de genul ăsta.
T.M.: Am înțeles, da, lasă atuncea să vorbesc cu A. și (…) și când vii? Săptămâna viitoare pleci în Italia sau vii, pleci în Italia săptămâna viitoare?
L.M.V.: Eu plec, da. Vin și plec în continuu că am treabă.
T.M.: Lasă-mă să vorbesc și până săptămâna viitoare văd ce face ăsta, înțelegi? După aia te anunț eu.
L.M.V.: Ne auzim.
T.M.: Da, bine.
L.M.V.: Hai, pa.
T.M.: Salut” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 130-135).
Din această convorbire rezultă că inculpatul L.M.V., după ce a aflat când a fost fixat termenul de judecare a apelului declarat de martorul denunțător T.M., i-a pretins acestuia suma de 9.000 euro, spunându-i că a vorbit cu persoana competentă, iar aceasta poate să-i obțină o condamnare cu suspendarea executării pedepsei. Inițial această persoană a pretins mulți bani, dar până la urmă a acceptat suma de 9.000 euro. Urmează ca martorul denunțător să-i dea o parte din suma pretinsă, iar cealaltă parte după ce va fi pus în libertate. La întrebarea martorului denunțător:,,În afară de M. aia care ai avut-o din urmă, sau cu totul?”, inculpatul L.M.V. a răspuns: ,,Da. M. aia a sărit din schemă de atuncea, nu le-am D.A.T. oamenilor de băut?”. Se observă că inculpatul a recunoscut că a priMIt anterior de la martorul denunțător suma de 1.000 euro, sumă cu care le-a făcut,,cinste” persoanelor competente la care a intervenit pentru a obține exonerarea sa de tragerea la răspundere penală.
Convorbire purtată între T.M. și L.M.V., în ziua de 02 august 2011 la orele 14:28:31, rezultatul fiind următorul:
,,L.M.V.: Alo!
T.M.: Ce faci?
L.M.V.: Mănânc.
T.M.: Â?
L.M.V.: Mănânc mă, sunt la masă.
T.M.: Mănânci ?
L.M.V.: Da.
T.M.: Băi, ia zi măi Vali mă! Pot să m-ajuți că sunt disperat tare. Ieri eram s-o iau „ rara”, vroiam să mă duc în baie să mă (…) duc să mă spânzur (…).
L.M.V.: Păi dacă te-apuci de astea (…).
T.M.: Păi dacă (…).
L.M.V.: Dacă (…) dacă ai ideile astea, du-le până la capăt! Ai răbdare! Trebuie să ai răbdare! Ai înțeles? Da? După amiază mă găsesc cu ăsta. Ți-am zis, o să-ți trimit eu mesaj și când îl vezi mă suni și o să fiu cu el și o să-ți explice.
T.M.: Aha!
L.M.V.: Da? Da mai după amiază.
T.M.: Bine că (…) nu pot să-l țin nici pe ăsta că (…) nici ăsta.
L.M.V.: Bine.
T.M.: De-abia l-am convins și pe A.
L.M.V.: Am înțeles!
T.M.: Înțelegi? Că nici ăsta n-a vrut să-mi dea (…) M-am rugat de el a început să plângă pe la telefoane…
L.M.V.: Da.
T.M.: Bine atunci (…).
L.M.V.: Mai pe seară, pe la nouă, zece încolo și vorbim.
T.M.:Bine, bine, hai!
L.M.V.: Pa. Pa!
T.M.: Pa!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 137-138).
La data de 05 august 2011 între orele 15 decembrie 53-15.15.58, D.A.T., îl apelează pe L.M.V. (L.M.V.) și discută următoarele:
,,L.M.V. : Da ?
D.A.T.: Alo, să trăiești V., A. sunt, ce faci?
L.M.V.: Bine fac.
D.A.T.: V. eu în vreo zece minute, un sfert de oră ies de la notar, am înțeles că trebuie (…).
L.M.V. (pe un ton iritat): A., tu încerci să-mi ceri să vorbim la telefoane (…) nu știu ce (…).
D.A.T.: Nu mă, eu am zis că-mi termin treaba, nu mă cert cu tine (…).
L.M.V. : O să fii sunat. O să fii sunat cum apare omul (…). ai grijă (…).
D.A.T.: Nu mă interesează (…).
L.M.V.: Am vrut să-ți spun (…). Ia ascultă-mă: Ai grijă (…) ai grijă, ce vorbești, omul n-o să-ți dea nume (…) n-o să-ți ceară (…).
D.A.T.: Dar nu mă interesează, V. Eu vorbesc cu tine, ce-i de vorbit, tu știi ce-ai vorbit, nu mă interesează altceva.
L.M.V. : Ai înțeles? Deci e exact ce trebuie să vorbești. Dacă (…).
D.A.T.: Pe mine mă interesează să iasă bine, ca să n-o lungim ai înțeles?
L.M.V.: Fiecare (…) deci eu am vorbit cu omul destul de clar și mi-a spus așa: „Primul cuvânt greșit, am încheiat-o cu tine, nu mai stau de vorbă”, nu mai discută cu nimeni nimic. Ai înțeles?
D.A.T.: Am înțeles. Am înțeles. Nu, știi de ce te-am sunat?
L.M.V. : Dar nu (…).
D.A.T.: Că stau agățat în oraș acuma, mă.
L.M.V.: Dar oricum nu te găsești cu omul, mă.
D.A.T.: Dar nici nu-mi trebuie să mă găsesc, frate, eu vorbesc cu tine.
L.M.V.: Deci (…) față în față (…) nici măcar nu te găsești cu omul să-ți explice mai multe chestii, nu te găsești cu omul, el îți spune ,,Bă, ai de făcut aia, te duci în cutare loc, faci aia, faci aia, faci aia, salut”, ai înțeles?
D.A.T.: Am înțeles.
L.M.V.: Ești de acord, îl sun, vorbesc, și-ți spun. Eu atât pot să-l ajut, mai mult de atâta, eu nu am ce să fac, nici dacă vrea. Deci (…) înțelegi? i-am zis „omul nu o să se găsească nici măcar cu (…)”, nu știu, e problema lui, ce face, nu știu, m-ai înțeles? Eu îl ajut, i-am spus, îl ajut în felul meu (…).
D.A.T.: Dar nu mă interesează V. pe mine, amănuntele.
L.M.V.: E trei și ceva, te sun eu, pe la vreo cinci, o să te sun eu.
D.A.T.: La cinci?
L.M.V.: În jur de cinci, tu, du-te acasă, fă-ți treaba, mă.
D.A.T.: Păi trebuie să mă duc acasă la Ivești, nebunule, eu (…) nu știi că am vândut apartamentul?.
L.M.V.: Te duci la Ivești, acasă, că doar n-ai treabă tu cu (…) mare șmecherie n-ai de făcut, nu vrea omul astăzi, ai înțeles? Nu astăzi, îi ce trebuie (…).
D.A.T.: Am înțeles !
L.M.V.: Deci nu-i trebuie astăzi. Deci ai înțeles? Omul îți spune ce ai de făcut el oricum (…). Pe ce dată i-a pus lui ăstea (…).
D.A.T.: Pe 18, nu știu pe cât (…).
L.M.V.: El mi-a zis : „Atâta vreau să știu, data la care a fost (…). La cât la (…) așa (…) (se aud două zgomote scurte, repetate, în timpul discuției)
D.A.T.: Vezi că mi se (…).
L.M.V.: Ai înțeles? Că nu-i (…).
D.A.T.: Vezi că mi se închide telefonul, zii repede.
L.M.V.: El o să întrebe, data pe care a fost pus (…) (patru (…) L.M.V. mai vorbește cu cineva în acest timp, se aude zgomotul unor zaruri) așa și atâta tot (…) deci detalii prea multe nu vrea omul, știi?
D.A.T.: Am înțeles! Păi mă suni, vorbim, nu mai vorbim (…) la telefon.
L.M.V.: Te sun eu? Te sună omul, nu eu neapărat. Ai înțeles?
D.A.T.: Am înțeles. Ne găsim la (neinteligibil) mă duc să mănânc și eu ceva.
L.M.V. : Bine.
D.A.T.: Bine. Hai, pa, pa, pa” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 145 - 148).
S-a mai arătat că inculpatul L.M.V. îi spune martorului denunțător D.A.T., finul martorului denunțător T.M. și care trebuia să-i înmâneze suma de bani pretinsă, că va fi contactat de persoana la care a făcut intervenția, iar el trebuie să aibă grijă cum vorbește. Cu aceeași ocazie, inculpatul L.M.V. l-a întrebat când se judecă cauza privind pe martorul denunțător T.M., iar el i-a spus că pe data de 18. Într-adevăr pe data de 18 august 2011 era fixat termenul intermediar pentru verificarea menținerii arestării preventive, iar pe data de 18 octombrie 2011 termenul de judecată pe fond (Dosar penal nr. 5732/121/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, file 480 - 514).
La D.A.T.a de 05 august 2011 la ora 17.47.17 L.M.V. (L.M.V.) îi transmite lui D.A.T., la telefon un mesaj tip S.M.S. care are următorul conținut:
„Dute liniștit te sună omul i-am dat nr. tău de tel. oricum tot luni cred k vei rez. cu el stai liniștit că te sună” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 145 - 148).
În ziua de 06 august 2011 la orele 12:16:48, un „B.” de la postul telefonic, îl contactează pe D.A.T. și discută următoarele:
D.A.T.: Alo!
B.: Bună ziua!
D.A.T.: Bună ziua?!
B.: Ai vorbit cu nașul tău?
D.A.T.: Cu nașul (…) meu (…) am vorbit, dar nu știu cu cine stau de vorbă acum.
B.: Mă interesează să fiu anunțat în timp util, data la care a fost fixat apelul.
D.A.T.: Pe 18 octombrie.
B.: Vreau să știu câți bani ți-a zis nașul că trebuie să-mi dai! Restul o să-l afli la momentul potrivit!
D.A.T.: Măi, din ce am înțeles eu (…) cinci mii acum și restul (…) nu știu când, încă vreo cinci mii.
B.: Ă (…) am înțeles.
D.A.T.: Deci (…) nu (…) chestia e că (…) Pot să vorbesc? La mine nu-i nicio problemă (…).
B. : Salut hai (…).!
D.A.T.: Ok!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 150 - 152).
Într-adevăr pe martorul denunțător D.A.T. l-a contactat B. la care intervenise inculpatul L.M.V., iar acesta după ce l-a întrebat când a fost fixat termenul pentru judecarea apelului, l-a întrebat câți bani i-a zis nașul (martorul denunțător T.M.) că trebuie să-i dea.
În ziua de 07 august 2011 la orele 19:58:58 un „B.”,îl contactează pe D.A.T. și discută următoarele:
B.: Alo!
D.A.T.: Alo, da!
B.: Hai salut! Te sun din partea nașului tău.
D.A.T.: Salut! Da, spune!
B.: Ă…Trebuie… trebuie să-mi dai ceva (…) Când …când și unde putem să ne găsim?
D.A.T. : Păi (…) nu știu (…) Nu trebuia să discut cu altcineva? De fapt eu am discutat așa vag cu altcineva.
B.: Nu știu (…) cu cine-ai vorbit.
D.A.T.: Știi despre cine vorbesc (…). Știi despre cine vorbesc.
B.: Nu știu (…) despre cine vorbești.
D.A.T.: Trebuia să mă sune cumnatul lui nașu.
B.: Trebuia să te sune cumnatul lui nașul tău?
D.A.T.: Da.
B.: A (…) păi (…) putem să ne găsim, știu eu…când?
D.A.T.: Nu-s (…) Sunt tocmai la mama dracului, nu-s în oraș și nici n-am cum (…). Îi duminică, n-am de unde (…). Trebuie să-i iau de la bancă.
B. : Trebuie să-i iei de la bancă (…). Păi și când (…).?
D.A.T.: Păi eu știu (…) mâine după amiază, mâine pe la doisprezece, unu, două (…).
B.: Mâine la doisprezece, unu, două ?
D.A.T. : (aduce injurii câinelui care latră și l-a speriat).
B. : Atunci revin eu cu un telefon mâine?
D.A.T. : Păi…zi-mi (…) Aoleu, nici nu știu cum să fac. Eu nu te știu (…) nu (…) Îți dai seama (…).
B. : Las” că ne-auzim mâine la un telefon, da? Te mai sun mâine.
D.A.T. : Ne-auzim mâine. Eu să zic că după doisprezece (…) după doisprezece ajung în oraș.
B. : Ok! Am înțeles. Te sun mâine, ne-auzim mâine!
D.A.T. : Cel mai bine! Bun sănătate! Numai bine!.
B. : Noroc!.
D.A.T. : Bun, salut, salut!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 150 - 152).
Se observă că pe martorul denunțător D.A.T. l-a contactat B. la care intervenise inculpatul L.M.V., iar acesta i-a spus că trebuie să-i dea banii care i-au fost pretinși nașului său (martorul denunțător T.M.). Cei doi stabilesc să se întâlneaască a doua zi. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, deoarece pe martorul denunțător D.A.T. l-a contactat inculpatul L.M.V., așa cum vom vedea mai departe.
La D.A.T.a de 08 august 2011 între orele 11.13.44-11.15.03 L.M.V. (L.M.V.), îl apelează pe D.A.T. și discută următoarele:
,,D.A.T.: Da V.?
L.M.V.: Ce faci?
D.A.T.: Uite alerg, f (…) mamei lor, că m-a disperat (…).
L.M.V. : Ăăăăăă?
D.A.T.: Zic : „Alerg pe aicea cu niște hârtii, cu niște acte, cu niște (…) să dea dracii (…).”
L.M.V. : Unde?
D.A.T.: Păi am fost la Tecuci, am plătit niște facturi, ce mai aveam de la lumină, de la ălea, acuma am venit acasă, să mă duc la farmacie, să iau niște siropuri lu ăsta și după aia vin în oraș.
L.M.V.: Ăăăă?
D.A.T.: Ai înțeles ce-am zis ?
L.M.V.: Am înțeles da ăsta n-are telefonul deschis, nu?
D.A.T.: Habar n-am, n-am încercat astăzi să sun, deloc.
L.M.V.: De ce ?
D.A.T.: Păi am vorbit (…) dar lasă că vorbim în oraș numai (…).
L.M.V. : Da nu știu ce-ai vorbit cu omul nu știu ce are (…).
D.A.T.: N-am vorbit, m-a întrebat și zic de (…) cui (…) oh mamă, vorbim la telefon (neinteligibil, zgomot de fond trafic auto în zonă)
L.M.V. : Mă, când ești la Șendreni, sună-mă și ne întâlnim la intrare în Galați la P., acolo.
D.A.T.: Ăăăăă (…).Păi oricum te sun când intru în oraș, hai.
L.M.V.: Bine, hai.
D.A.T. : Hai, pa, pa!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 161 - 169).
La D.A.T.a de 08 august 2011 între orele 13.59.13-13.59.50, D.A.T., îl apelează pe L.M.V. (L.M.V.) la telefon și discută următoarele:
,,L.M.V.: Da?
D.A.T.: Ce faci, mă?
L.M.V.: Ăăăăă?
D.A.T.: Eu am plecat V. de acasă. Mi-a zis M. să te sun că ești supărat nu știu ce (…).
L.M.V.: Ne auzim când vii la Galați. Când intri în Galați mă suni.
D.A.T.: Păi vezi că o să mă duc la cumătră-mea să îi duc ceva că se strică, niște pește, niște de-astea și când ies de la ea te sun.
L.M.V. : Fă-ți treaba și ne-auzim.
D.A.T.: Bine hai te-am pupat. Pa. Pa.
L.M.V.: Pa” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file file 161 - 169).
Mesaj transmis de către L.M.V., către T.M., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:42:43, cu următorul conținut:
E ceva necurat la mijloc. Fină-tu e curios. Nu știu ce urmăriți.”
Mesaj transmis de către T.M., către L.M.V., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:51:20, cu următorul conținut:
„Mi-a zis că l-a sunat cineva și a întrebat când am apelul, câți bani trebuie să dea și el nu a știut cum am vorbit noi.”
Mesaj transmis de către T.M., către L.M.V., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:53:04, cu următorul conținut:
„ Într-o oră ajunge în oraș. Nu poți să vă găsiți toți trei să vorbiți ca să puneți totul la punct?”
Mesaj transmis de către L.M.V, către T.M., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:55:13, cu următorul conținut.
„Mă găsesc eu cu el. Omul nu dă ochii cu nimeni. Ți-am zis, atât pot să fac. Nu eu dictez, eu te ajut în felul lui.”
Mesaj transmis de către T.M., către L.M.V., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:55:38, cu următorul conținut:
„Și aseară cică l-a sunat cineva din partea mea și el a zis că nu din partea lui nașu, ci a lui, a cumnatului lui, nu așa ai zis tu?”
Mesaj transmis de către L.M.V., către T.M., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:57:12, cu următorul conținut:
„Nu, cine vorbește, vorbește din partea ta, nu a mea. Nu pe mine mă ajută, pe tine!”
Mesaj transmis de către T.M., către L.M.V., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:57:38, cu următorul conținut:
„Bine, am înțeles! Vezi tu cum faci să rezolvi, te rog!”
Mesaj transmis de către L.M.V. de la postul telefonic către T.M., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:59:02, cu următorul conținut:
„Da, mi-a promis și nevastă-sa. A vorbit clar, dar tu trebuie să vorbești cu fină-tu!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 154 - 156).
În ziua de 08 august 2011, între orele 15:33:42-15:46:45, martorul denunțător D.A.T. și inculpatul L.M.V. s-au întâlnit pe raza mun. Galați, ocazie cu care au purtat următorul dialog ambiental:
D.A.T.: Al dracu! Te-ai apucat și de fumat, mă? Te-ai apucat și de fumat?.
(Numitul D.A.T. intră în incinta unui service auto, unde se întâlnește cu numitul L.M.V.)
L.M.V.: Da.
D.A.T.: Ești nebun! Da’ de femei nu te-ai lăsat?
L.M.V.: Hm?
D.A.T.: Da’ de femei nu te-ai lăsat? Băi (…).
L.M.V.: Zi, A.!
D.A.T.: Dă-mi o țigară întâi, că mă doare măseaua și n-am apucat să schimb (…) Eu să zic? Tu zici!
L.M.V.: A., eu nu zic nimica. Mie mi s-a părut omu’ (…).
D.A.T.: Eu nu zic. Întrebări n-am (…).
L.M.V.: Mi s-a pă (…) rut (…) Băi, lasă-mă să-ți spun.
D.A.T.: Băi! Când mă sună sâmbătă unu’ și ieri altu’?
L.M.V.: Nu știu, mă, ce (…) Eu personal, eu personal cu omu’ nu vor (…) n-am treabă. Deci mi-a explicat destul de clar omu’. Personal, eu n-am nici o treabă, frate!
D.A.T.: Băi (…).
L.M.V. (vorbește în același timp cu D.A.T.): (…) (neinteligibil) (…).
D.A.T.: Pe mine nu mă interesează, V. Sunt o grămadă de bani și nu-mi permit să-i arunc așa. Tu, dacă erai în locul meu, cum făceai?
L.M.V.: A., î (…) Ia, ascultă-mă, oleacă.
D.A.T.: Și așa m-am (…).
L.M.V.: Eu n-am nici (…) Eu n-am (…) Fratele meu, eu n-am nicio treabă.
D.A.T. (vorbește în același timp cu L.M.V.): (…) (neinteligibil) (…).
L.M.V.: Ăla mă sună disperat. Tu știi că omu’ nici nu știe că eu am (…) N-am avut nici o treabă, că eu m-am dus, m-am (…) îs despărțit (…)
D.A.T.: Băi, nu mă interesează.
L.M.V.: Și eu am mers, da’ (…) Da’ știi ce mi-a zis? Î (…) “Pentru ce-o f (…) Tu știi pentru ce-o faci?” “Băi, vreau să ajut un om.” Și așa, el a mâncat (folosește expresii obscene) peste tot că eu l-am băgat la pârnaie, ai înțeles? Toată lumea știe așa, știi? Că eu l-am băgat pe el la pârnaie. În sfârșit. Eu vreau să mai (…).
D.A.T.: Păi, așa știe toată lumea.
L.M.V.: Da, mă. Eu vreau să-i mai demonstrez o D.A.T.ă că n-am fost jigodie. Când i-am spus “Vino acasă, că te ajută oamenii”,”Nu!”. Problema este alta. Știi ce mi-a zis omu’?
D.A.T.: El a fost prost, el trebuia să vină acasă din prima (…).
L.M.V.: Aseară la ora zece, aseară la ora zece, eu am ajuns la Galați. Am stat până la două la om acasă.
D.A.T.: Hm?
L.M.V.: Până la două am stat la el. Știi ce mi-a zis? Î (…) “Vezi că te găsești mâine cu oamenii și îți dă bani scriși. Și te bagă la trafic de influență și te duci, prostule, la pârnaie!”
D.A.T.: Băi, ești nebun?
L.M.V.: Da, î, dacă omu’ așa mi-a zis (…).
D.A.T.: Deci omu’ a vorbit aseară cu (…) M-a sunat pe la opt, nu știu cât dracu’ era ceasu’. Eram pe stradă.
L.M.V.: Știi ce, știi cum mi-a zis omu’? “Băiatu’ are banii?” “Da.” “Te duci cu el la notar și faci act la notar.” Da, mă (…)
D.A.T.: Băi, da’ tu, dacă eu te sun pe tine, vezi că te sună A., te sună unu’ din partea mea, da? Am înțeles, m-a sunat sâmbătă.
L.M.V.: Nu, din partea mea nu te sună nimeni. Te sun eu (…).
D.A.T.: M-a sunat (…).
L.M.V.: Nu știu, mă.
D.A.T.: “Te sun, o să fii sunat!”, sau cum ai zis tu, știi? Hai, bine, mă, V. Am înțeles, gata. M-a sunat sâmbătă, m-a sunat omu’, un om. Am vorbit cu el, i-am zis data, cutare, nu știu ce m-a întrebat el acolo. Atât. A închis. Aseară mă sună altul, frate!
L.M.V.: Așa.
D.A.T.: Și a început în telefon: “Bă, că banii, că aia, că aia, că că, că cum, cu (…)”
L.M.V.: Nu, mă (…).
D.A.T.: Deci, eu n-am pus nicio întrebare, crede-mă!
L.M.V.: (…) (neinteligibilâ) (…).
D.A.T.: Băi, ai cuvântul meu de onoare. “Cât ți-a zis nași-tu că tre’ să-mi dai? Știi?”
L.M.V.: Nu, mă, mi-a (…).
D.A.T.: Și aici am rămas surprins. Și zic: “Băi”, eu am vorbit una cu M.” Zic, “Băi, nu mă trimiți aiurea, că nu mă duc, frate!”
L.M.V.: Da’ nu-i trebuia lui, mă. Omu’ mi-a zis așa: “Astăzi (…) (neinteligibil) (…).”
D.A.T.: Băi, așa mi-a (…) Ai cuvântul meu că așa mi-a zis!
L.M.V.: Nu știu ce ți-a (…) Oamenii, gata (…).
D.A.T.: Câți bani tre’ să-mi dai, cât, cum, ce fel?
L.M.V.: Nu, așa, așa-s oamenii. Îți pun întrebări să vadă ce spui tu, că nu sunt proști.
D.A.T.: Și am întrebat (…) Ce-am întrebat eu, mânca-ți-aș gura ta, că nu l-am întrebat nimica, cum MI-ai zis tu!
L.M.V.: N-am zis de întrebări, nu, nu. Omu’ mi-a zis aseară…
D.A.T.: Eram pe stradă. Și i-am zi (…) Chiar i-am zis, zic “Stați un pic, că n-aud, că trec mașinile”
L.M.V.: Nu, nu. Nu, omu’ a zis așa, că nu mi-a pus întrebări. A zis că nu-i place că-l duce la lungitură. El mi-a zis (…).
[În timpul conversației, intervine o persoană necunoscută de sex masculin, cu care cei doi schimbă câteva replici, care nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării]
L.M.V.: Și el a zis așa: “Te duci cu băiatu’, intri la un notar, când are banii și faci un act notarial. El îți dă bani împrumut (…). ”
D.A.T.: (înjură), că am fost la notar până acuma. Am (folosește expresii obscene) (…).
L.M.V.: Da, mă, el așa spune: “El îți dă ție bani împrumut pentru o săptămână.” Așa mi-a zis, destul de clar: “Îți dă banii pentru o săptămână împrumut. Tu îi lași semn mașina. Uite-așa! Mașina. Da nu mă mai inte (…) Următoarea săptămână te duci cu el la același notar la care ai fost și spune: Mi s-a achitat suma. Și s-a rupt hârtia (…).”
D.A.T.: Am înțeles, V. Eu ți-i dădeam(…).
L.M.V.: Ai înțeles? Și cu asta, basta!
D.A.T.: Nu, ți-am zis. Eu am rămas aseară (…) (neinteligibil) (…) și i-am și dat mesaj lu’ M., zic: “(înjură), tu mă trimiți după cai verzi pe pereți?”
L.M.V.: Nu (…).
D.A.T.: Și așa nu trebuia să fac eu gestul ăsta. Nu trebuie (…) Că știi bine de ce.
L.M.V.: A., î (…).
D.A.T.: Că ți-am dat și am vazut-o (folosește expresii obscene) înapoi. Știi foarte bine câți bani am D.A.T..
L.M.V.: Deci, trebuie (…).
D.A.T.: Nu, zi ca fapt divers, așa.
L.M.V.: Da’ mie M. nu tre’ să-mi dea bani?
D.A.T.: Da’ oare e vreunul în orașul ăsta care n-are să ți-i dea?
L.M.V.: Eu nu mai am nicio treabă, dar eu i-am, am zis “Băi, hai, să-i arăt omului că nu am făcut eu gestul de care a mâncat el (folosește expresii obscene).
D.A.T.: Hm.
L.M.V.: Și chestia asta este. Eu mă găsesc, o să vorbesc cu el și-i zic “Bă, m-am găsit cu băiatu’…”
D.A.T.: Băi, V., știi care-i toată treaba?
L.M.V.: Zi-mi!
D.A.T.: Știi de ce-i dau eu bani acuma?
L.M.V.: Hm? Nu. Zi!
D.A.T.: Pentru că are (…) Hârtiile-s la mine acasă. I-a aprobat împrumut în Italia. Ai înțeles?
L.M.V.: Da.
D.A.T.: Și eu vreau să îmi văd banii înapoi, V. Banii, nu ăștia. Și ăștia și din urmă. Știi tu.
L.M.V.: (…) (neinteligibil) (…) E problema ta de ce îi dai banii.
D.A.T.: Ai înțeles? Că altfel (…).
L.M.V.: E problema ta de ce îi dai banii lui M.
D.A.T.: Băi (…).
L.M.V.: Că practice, pe mine nu mă interesează. Regula așa-i. Dacă vrei să-l ajuți, îl ajuți în stilul (…).
D.A.T.: Îl ajut, băi, V., dar știi care-i toată treaba?
L.M.V.: Hm?
D.A.T.: Nu mai am, frate, ce vinde! Am vândut și terenul ăsta, gata! Îs mort. Dacă nici din banii ăștia nu mă înțeleg cu ceva, m-am dus (folosește expresii obscene) de suflet!
L.M.V.: Bă, tu n-ai înțeles? Știi care-i (…).
D.A.T.: Că tot am vândut, tot am vândut, tot am vândut!
L.M.V.: Bă, nu mă interesează ce faci tu cu el sau nu știu ce!
D.A.T.: Nu, dar vorbesc și eu cu tine, frate, na.
L.M.V.: Dar dacă, dar dacă după data de cutare iese pe stradă, î (…) primul pumn în gură de la mine îl ia!
D.A.T.: (râde) Nu cred! (râde) Nu cred, că eu mă duc să-l iau.
L.M.V.: Sigur! (înjură) de împuțit!
D.A.T.: Bă, nu cred! Cred că de la mine-l ia!
L.M.V.: A mâncat (folosește expresii obscene) la toată lumea! Eu n-am nici o (…) frate, nici o treabă. Dar de ce să (…) fac eu gestul ăsta? Hm?
D.A.T.: V., voi știți mai bine, fraților, ce (…).
L.M.V.: Îmi vine B., bășica aia, î (…) mar, mormolocul ăla (…).
(În continuare, cei doi continuă conversația despre niște cunoscuți, respectiv “B.”, “C.”, “G.”, “M.B.”, subiecte ce nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării, după care dialogul este continuat de către D.A.T.)
D.A.T.: Eu am vrut să te sun de aseară.
L.M.V.: Chestia asta este. Dacă cineva vrea să (…) Asta e regula. Dacă este, este, dacă nu, ADI, eu (…) n-am nicio treabă (…).
D.A.T.: Băi, da’ acuma vorbim noi.
L.M.V.: Ia zi.
D.A.T.: Facem sau nu facem?
L.M.V.: Ce?
D.A.T.: Bă! Măcar, măcar (…).
L.M.V.: (… ) (neinteligibil) (…).
D.A.T.: Nu, știi ce mă interesează? Măcar să apuce să meargă să ia banii.
L.M.V.: Da’ eu nu mă M.I. (…) A., nu vorbesc pentru tine.
D.A.T.: Dup-aia mă doare, mă doare (…).
L.M.V.: Și n-am avut de ce să vorbesc și cu asta basta. Deci (…) Deci, acum nu mai am nicio treabă. Când te-ai hotărât (…).
D.A.T.: Mă nebunule, păi eu am (…) am. Am, de ce să nu zic când am. Vrei să te mint, să zic că n-am?
L.M.V.: Da, mă, nicio problemă!
D.A.T.: Sau hai să mergem, să cutare (…).
L.M.V.: Intrăm la un notar (…).
D.A.T.: Na, uite, vrei? Ți-i dau acuma, na!
L.M.V.: Nu, mă.
D.A.T.: Și atunci?
L.M.V.: Intrăm la un notar înăuntru și mi-i dai împrumut. Nu-mi dai banii mie, că nu (…) Eu n-am nicio treabă cu banii, A. Eu n-am nici o datorie față de nici de tine, nici de M.. El tre’ să-mi dea mie banii. El are să-mi dea bani mie. Într-o zi, când va ieși, minim, eu am (…) î (…) frate-miu, eu am dosar cum i-ai (…) După ce i-am plătit lu’ sor-sa bani din mână, pensie alimentară, după ce am plătit pensie alimentară din mână, o sută, cincizeci de euro, la două săptămâni, la trei săptămâni, m-a D.A.T. în judecată că nu i-am dat nici un ban la pensie alimentară. Și m-am dus și m-am împrumutat de cinci sute de euro, că n-aveam, mi-a dat maică-mea dup-aia și i-am dat douăzeci de milioane, i-am trimis prin poștă. Că eu n-am știut că banii, pensia alimentară, se trimite prin poștă, frate (…) Eu n-am știut. Eu am crezut că (…) persoană de bună-credință este O. (…).
D.A.T.: V., nu mă (…).
L.M.V.: Care se ducea la, care se ducea la biserică și vorbea la biserică și făcea o grămadă de lucruri, ai înțeles?
D.A.T.: V., nu mă (…) aia, că și eu îs aproape.
L.M.V.: Nu mă interesează.
(În continuare, discuția dintre cei doi are ca subiect viața personală a numitului L.M.V. și problemele acestuia legate de plata pensiei alimentare, după care cei doi poartă următoarea discuție).
L.M.V.: Ți-am zis. Mie-mi dai bani sub formă de împrumut. Eu îți las ție (…).
D.A.T.: Hai, mă, (înjură) în împrumuturi!
L.M.V.: Nu, A., nu!“Hai, mă!”
D.A.T.: Ef, (olosește expresii obscene), nu.
L.M.V.: La notar, frumos (…) și cu asta, basta!
D.A.T.: Nu, da’ cum mi-ai zis tu, că te găsești cu nu știu cine și-i dai lu’ ăla, zic: “Bă, frate, dau banii pe ursul din pădure, nu?”
L.M.V.: Eu nu mă găsesc cu unu’ (…).
D.A.T.: Nu, mă, da’ așa ai zis tu prima oară, că te găsești cu omu’ și nu-știu-cum. Ăla, la telefon, aseară, îmi zice că (…) “Să ne găsim să nu știu cum, că mă sună el, după doișpe, unu” I-am zis eu, zic: “Până-n doișpe, unu ajung în oraș.”
L.M.V.: A., cu (…) M. e învățat foarte bine să facă șaișpe și…
D.A.T.: E, face șaptișpe!
L.M.V.: Știe despre ce e vorba, nu (…).
D.A.T.: Șaișpe e pe droguri, mă, nebunule! N-am fost și eu, n-am auzit și eu m (…) o grămadă?
L.M.V.: Știi, “întorsu’’” tot șaișpe se cheamă.
D.A.T.: Hm. Facem cum vrei tu. Vrei să mergem azi, mergem azi (…).
L.M.V.: Mergem la notar, frumos, cu buletinul și tu (…) Îți dă (…).
D.A.T.: Ete, (folosește expresii obscene), că n-am buletinul! Ba da, îl am. Îl am în borsetă la cumătra.
L.M.V.: Mie-mi dai banii (…).
D.A.T.: Da’ tu, dacă ziceai că vii aicea, nu mă mai ducem ca (folosește expresii obscene) mă, acolo.
L.M.V.: Eu sunt. la service, mă, la (…) Uite,
că am mașina-n service.
D.A.T.: Păi, nu, că dacă-mi ziceai că e (…) Că asta stă aicea. Eu m-am dus pân’ la dracu’ și am venit înapoi. Păi, și? Mai întârzii?
L.M.V.: Eu? Merg acasă să-mi iau actele, eu nu întârzii, eu nu, de ce să întârzii eu? N-am buletinul la mine, eu (…).
D.A.T.: Păi si la ce notar mergem?
L.M.V.: Câți notari sunt la Galați (…).
D.A.T.: Păi, nu, zi-mi unde, ca să mă duc și eu la asta, să-mi iau actele.
L.M.V.: Du-te și ia-ți actele (…) Este în Doja notaru’, aia, B. Că nu știu ăsta de aicea (…).
D.A.T.: Nu.
L.M.V.: Tu la ce notar ai fost?
D.A.T.: La H. Eu la H.
L.M.V.: Unde e?
D.A.T.: Tot acolo, la (…) Aproape de “G.”. Toate actele le-am făcut acolo.
(D.A.T. răspunde la telefonul mobil și poartă o discuție al cărei conținut nu are legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării).
L.M.V.: Du-te, îți iei, mă duc și eu acasă (…) (neinteligibil) (…) și mergi la “G.”, unde ziceai că e notar (…).
D.A.T.: Păi tu, când pleci de aicea nu poți s-o iei (…) O iei pe drumul ăsta, pe aicea și când ieși printre blocuri mă iei din a (…).
L.M.V.: Mă duc acasă să-mi iau actele, că n-am actele la mine.
D.A.T.: A, bine și așa.
L.M.V.: Atuncea (…).
D.A.T.: Am înțeles.
L.M.V.: Vin și te iau dup-aia.
D.A.T.: E, vii d (…) ! Vin eu acolo. Am zis că pleci acuma, tu, de aicea.
L.M.V.: La “G.” unde, la H.? A (…) Ăla din (…) stație.
D.A.T.: Mă, înainte de (…) s-ajungi când vii de la I., în colo (…) Nu de la I. Ba da, de la Ieșaru. Înainte (…) aproape înainte s-ajungi (…) Unde e stația de maxi-taxi, mă, la “G.”, pe dreapta.
L.M.V.:Da. E (…).
D.A.T.: Acolo. Scrie mare: “C.H., cabinet notarial”. Eu acolo am făcut toate actele.
L.M.V.: E patru ceasu’. Mai găsim deschis?
D.A.T.: Cred că, mă. Da’ e vară, ce m (…) pușca mea! E patru fără un sfert.
L.M.V.: Cu C. ai mai (…) (neinteligibil) (…).
D.A.T.: Ă?
L.M.V.: Cu C. ai mai discutat?
D.A.T.: Care C.? B.’?
L.M.V.: (…) (neinteligibil) (…) ” (proces-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental, file 196 - 220).
S-a mai arătat că inculpatul L.M.V. i-a confirmat martorului denunțător D.A.T. faptul că B.ul care-l sunase cu o zi înainte era persoana la care făcuse intervenția și care trebuia să-i rezolve problema martorului denunțător T.M. Acel B. i-a spus inculpatului L.M.V. că nu-i place de
martorul denunțător D.A.T.
că îl amână și că există posibilitatea de a fi prins de D.N.A. (,,a zis că nu-i place că-l duce la lungitură”). Tot acel B. i-a mai spus că trebuie să încheie cu martorul denunțător un contract de împrumut la un notar public, din care să reiasă că a împrumutat suma de 5.000 euro pentru o săptămână, iar după o săptămână să revină la notar și să spună că i-a rambursat suma respectivă.
Ca atare, inculpatul și martorul denunțător au convenit să meargă la un notar public și să încheie un contract de împrumut, pentru a disimula fapta de corupție.
Pentru a fi sigur că nu i se poate întâmpla nimic, inculpatul L.M.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.I., având loc următorul dialog:
La data de 08 august 2011 între orele 15.48.27-15.49.33, L.M.V. (L.M.V.) de la telefon îl apelează pe M.I., și discută următoarele:
,,M.I: Salut!
L.M.V.: Ce faci?
M.I.: Îs pe la Păltiniș de Sibiu, îs pe la munte. Da, păi mi-am luat săptămâna asta concediu atât. De luni vin la muncă.
L.M.V.: Bravo!
M.I.: Ce faci?
L.M.V. : N-am crezut că ești în vacanță, vroiam să mă găsesc cu tine să te întreb o chestie da lasă (…).
M.I: Îi urgent? Sau poate să aștepte pânăn (…).?
L.M.V.( râde): Îi (…). Nu prea poate.
M.I.: Aaaa (…).
L.M.V. : Nu prea poate asta este.
M.I.: Cum?
L.M.V.: Zic: „ Nu prea poate să aștepte”.
M.I.: Ăăăăă (…). Ia zii !
L.M.V. : Pot să vorbesc ?
M.I.:Da.
L.M.V. : Nu știu dacă pot eu. Nu-i corect din partea mea să vorbesc.
M.I.: De ce mă ?
L.M.V.: Ei lasă mă că te sun în cinci minute.
M.I.: Bine, bine hai.
L.M.V. : Hai.
M.I. : Pa” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 161 - 169).
Crezând că nu poate fi interceptat, inculpatul L.M.V. l-a contactat pe inculpatul M.I. de pe un telefon cu număr de Italia. Este de menționat că acesta este același număr pe care l-au utilizat și bărbații care l-au contactat pe martorul denunțător D.A.T. în zilele de 6 și 7 august 2011.
La data de 08 august 2011 între orele 15.53.34 - 16 ianuarie 26 L.M.V. (L.M.V.) la telefon apelează pe M.I., și discută următoarele:
,,M.I.: Da!
L.M.V. : N-am vrut să vorbesc de pe numărul ăla.
M.I.: Aha!
L.M.V.: M-am găsit cu A. ( neinteligibil).
M.I.: Cu cine?
L.M.V.: M-am găsit cu A. fină-su lu M. (…).
M.I.: Așa (…).
L.M.V. : Tot mă ține că nu știu ce, că nu știu cum. Știi că eu ți-am zis că vreau să-mi iau banii ăia de la el și (…).
M.I.: Ce să facă?
L.M.V.: Că a făcut rost de bani, să-mi dea banii să-l ajut, știi?
M.I.: Cine să-ți dea, A.?
L.M.V