ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2152/2013

Asupra recursurilor penale de față ; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42/ F din 12 martie 2013 a Curții de Apel Galați a fost condamnat inculpatul B.M.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii preventive de 24 ore din data de 22 iunie 2012 și durata arestării preventive, începând cu 27 iulie 2012 la zi.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul L.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului L.V., pe durata termenului de 6 ani, stabilit în baza art. 86 2 C. pen. S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul L.V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului L.V. asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 6 1 alin. (2) și 4 din Legea nr. 78/2000: - a fost obligat inculpatul L.V.

să restituie denunțătorului S.M. suma de 15.000 lei; - a fost obligat inculpatul B.M.O. să restituie denunțătorului S.M. suma de 2 000 lei. S-au respins, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de denunțătorul S.M. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Denunțătorul S.M. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005, fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 935/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați (vol. l, f. 223). în acest dosar, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a fost luată, față de S.M., și apoi prelungită măsura obligării de a nu părăsi localitatea (vol. l urm. pen., f. 259, 262-270).

Totodată, i-a fost sechestrat un autovehicul. Într-un alt Dosar penal, având nr. 1097/P/201 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, la data de 22 februarie 2012 a fost efectuată o altă percheziție la domiciliul lui S.M. (vol. l, f. 242-245), fiind ridicate, printre altele, bijuterii inventariate într-un proces verbal din 01 martie 2012 (vol. l, f. 247). Aflând de problemele judiciare ale lui S.M., inculpatul L.V. s-a oferit să-1 ajute. Acesta s-a întâlnit, în mod repetat, cu S.M. și membri ai familiei acestuia, susținând că, în schimbul unor sume de bani, atât el însuși, cât și cunoștința sa, ofițerul de poliție V. (în realitate B.M.O.), prin intervenții (directe sau prin interpuși) la ofițerul de poliție C.Ș., (șef serviciu în cadrul I.P.J.

Galați), la procurorul N.D.E. (prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați) și la judecătorul de caz, puteau să-i obțină, în cele două dosare penale în care este judecat sau, după caz, anchetat, ridicarea interdicției de a părăsi localitatea, restituirea autovehiculului și a bijuteriilor sechestrate, achitarea, respectiv, o soluție de netrimitere în judecată. în discuțiile purtate de denunțător cu L.V. se menționează și exercitarea unei influențe de către V. pe lângă un anume C., adjunctul lui C.O. la D.I.I.C.O.T. (de ex: vol. l, f. 154 și vol. 2, f. 51), dar și pe lângă alte persoane „importante ” (fără a fi indicate prin nume) din sistemul judiciar și de ordine publică. Din numeroase convorbiri telefonice și ambientale, la care se vor face referiri în continuare, rezultă că suma totală pretinsă de inculpați pentru rezolvarea problemelor judiciare ale denunțătorului S.M.

este de 70.000 lei (700 milioane lei vechi). Predarea unei părți din suma de bani solicitată s-a făcut prin simularea unui contract de împrumut. în data de 13 mai 2012, la domiciliul lui G.G. a fost semnat un contract prin care S.M. îi împrumuta lui L.V. suma de 10.000 de lei. înscrisul este atașat la dosar (vol. 1, f. 180). Contractul era unul simulat, mascând plata unei tranșe din banii solicitați pentru traficarea influenței. întocmirea înscrisului era menită să-l asigure pe S.M. că i se vor restitui banii dacă nu i se rezolvă problemele cu justiția. La întocmirea contractului și la discuții au asistat martorii G.G. și C.C. Din discuțiile purtate la această întâlnire sunt relevante următoarele dialoguri (fila 86, vol. 2 dos.

urm. pen.): „S.M.: Și atunci, banii cine mi-i aduce înapoi? L.V.: Eu ți-i dau. Tu pune-mi așa: „Termen în două săptămâni. Se obligă ca în termen de 2 săptămâni să restituie suma de bani respectivă”. Dar nu să-mi scrii tu: „se rezolvă problema din dosar”. G.G.: Nu, nu de aia! L.V.: Ce-i aia? Să mă bagi pe mine în rahat? Cum adică? L.V.; Da, dar nu trebuie ca dumneata aici să-mi scrii: „se rezolvă problema din dosar” S.M.: Separat, o hârtie. L.V.: Nu-i cum, domnule, să mă bagi pe mine în belea?! S.M.: O facem între noi doi inși, separat. L.V.: Nu, domnule, nu! Deci: „eu mă oblig în termen de două săptămâni, dacă nu.” G.G.: Ei, bine, asta rămâne verbal. L.V.: Nu și în scris! S.M.: Îți dau o sută acu', uite de față . ca să știe și oamenii că sunt martori.

Și cu o sută care am dat-o înainte, sunt două sute, nu? L.V.: Eu doar pe suta asta de aci o recunosc. Faptul că este vorba despre un contract de împrumut simulat și că, în realitate, suma de 10.000 lei a fost dată pentru rezolvarea problemelor judiciare ale denunțătorului S.M. rezultă fără echivoc nu numai din înregistrările ambientale redate mai sus, ci și din declarațiile martorilor C.C. (fila 46 vol.3 urm. pen. și fila 164 dosar fond) și G.G. (fila 48 vol. 3 dos. urm. pen. și fila 135 dosar fond) care au asistat la încheierea contractului și au înțeles că banii erau dați pentru ca, prin intermediul lui L.V., să ajungă la persoane din cadrul sistemului judiciar. Contractul de împrumut a fost încheiat pentru ca, în cazul nerezolvării problemelor judiciare ale lui S.M., banii să-i fie restituiți acestuia, ca și cum ar fi fost împrumutați.

Relevant cu privire la suma totală ce urma a fi plătită de denunțător, scopul plății și persoanele la care, potrivit afirmațiilor inculpatului L.V., trebuia să ajungă această sumă este și următorul dialog, purtat în același context (cu prilejul încheierii, „contractului de împrumut”) între inculpatul L.V. și denunțătorul S.M., în care intervine și martorul C.C. (vol. 2 - filele 89-101). S.M.: Vreau să-ți dau și pentru aur și pentru ăsta. Să ridici interdicția asta, s-o ia definitiv! Să nu stipuleze că nu am vole să plec în altă țară. Adică să mi-o ia definitiv și să rămân să mă judec cu dosarul, cum ar veni. L.V.: Ascultă la mine, interdicția ți-o va rezolva. Dar ce să spun eu, că îți dă vole să pleci din țară?

Nu! Până când o dura judecata tu te vei judeca pe dinafară. S.M.: Dar el, domnul, ce ți-a zis? L.V.: Domnul mi-a zis așa: „Ți-am mai spus o dată și îți mai spun încă o dată că am intrat după doamna, unde ți-am zis eu, am spus că se rezolvă, dar el vrea astăzi - mâine. Deci atâta vreme s-a dus cu judecata, iar în două zile, trei, vrea să vadă tot ce am făcut! Nu se poate așa. Trebuie să vorbesc și eu cu ăla și cu ăla, să vorbesc și eu cu cineva! Iar dacă nu se poate, poftim!.” Deci eu asta am vorbit cu el, nu altceva! S.M.: Despre ceilalți, ce zice? îi mai cere pe toți? L.V.: Da, îi cere pe toți. S.M.: Câți? L.V.: 700. S.M.: Nu mai lasă din ei nimic, nimic? L.V.: Nu lasă din ei nici 25 de bani, nici 25 de bani?

S.M.: Cine ți-a zis? L.V.: El mi-a zis. S.M.: Căpitanul (ofițerul C. - s.n.) sau celălalt? L.V.: Celălalt, cel din București. L.V.: Nu se duc banii! Măi, banii mie mi-i dai în mână, eu ți-i dau! Ceea ce mie îmi dai, eu răspund de ei! L.V.: Iar eu îi dau mai departe. De ce nu înțelegi? Eu ți-am zis, mergi mâine cu mine. Nu mâine, poimâine!.Ți-am zis, mergi cu mine, personal! S.M.: (către un terț) Numără-i matale, chiar te rog frumos! L.V.: Dă-i încoace la mine, că te ia noaptea! L.V.:. 1, 2, 3, 4…49, 50! S.M.: Auzi, 100! Ia-le! Acum au sosit. Să fie cu noroc și să reușești cu ei. Să-ți ajute Dumnezeu și Maica Domnului să reușești. L.V.: Și voi să fiți norocoși! Așa cum mi i-ați dat, așa le voi da!

Să fiți norocoși! G.G.: O sută de milioane, cât trec aici? S.M.: O sută de milioane, am primit, data de astăzi. Voi sunteți martori. L.V.: Corect. S.M.: (…) Românii ce ți-au promis? L.V.: Mi-au promis că îți scot mașina și că te scot pe tine. Despre aur nu le-am pomenit, îți spun drept în față. S.M.: Dar de va face motivarea judecătorul și de va menționa: „Am fost de acord cu cererea lui S.” (avocat-s.n.), acolo unde motivează, atunci eu știu că ăsta e rezultatul divanului (aranjamentului subl. traducătorului).(…) L.V.: Am înțeles,da! S.M.: E, dar au trimis ei. și este cerere depusă la N. (prim-procuror s.n.) L.V.: Și ce să-i spun eu legat de ea? C.: Că e făcută una în legătură cu aurul, dar și în legătură cu asta.

S.M.: Îți explică băiatul ăsta. L.V.: Dar despre N. nu vrei să-ți zic? S.M.: Zii! L.V.: N. este N.! Nu m-ai spurcat cu ea? Ai auzit că m-am luat. S.M.: dar K. ajunge la N. tot așa? C.: (către V.) Dar tu umblai cu ea? S.M.: (către C.) Ia astea și du-le la mașină. L.V.: Măi, da' cum? Cum? Cum, dacă ea e tot timpul cu M.! Măi, ea e…e ca și cum ar fi nevasta lui! S.M.: A cui? L.V.: A lui M.! S.M.: Dar cum? L.V.: Păi dacă el lucrează împreună cu ea în birou?” Caracterul simulat al contractului de împrumut rezultă cu prisosință și dintr-un fragment al convorbirii telefonice ulterioare, purtată la data de 24 mai 2012 (redată în vol. 2 urmărire penală, fila 323) în cadrul căruia L.V. îi relatează lui S.M.

că a fost făcut „hoț prost” de „V.” și de superiorul său ierarhic („domnul”): „L.V.: Treburile stau cam bine, numai că m-a făcut prost! S.M.: De ce? L.V. : îți zic, dar n-am cum, acu'! S.M.: Păi zi-mi așa, în mare! L.V.: „Sunt hoț prost?”, cică i-a zis, ăla mare! S.M.: E! L.V.: „Păi ai stabilit cu el, i-ai pus termen. Și de o mai dura ceva mai mult timp până va rezolva domnul?! Tu gândești că totul se face așa, bătând din palme? Trebuie ca niște documente să se întoarcă înapoi, acum! . împotriva lui! . Așa crezi tu că se rezolvă problemele astea, cum vrei tu ?. De ce ți-ai băgat cu el în câr?”, „Domnule - i-am zis - nu mi-am băgat în câr, am vrut, doar, să fac un bine pentru ei!”. S.M.: E! L.V.: „Am vrut să fac un bine pentru ei, pentru că știi cu C. și așa!” S.M.: înțeleg!

L.V.: Păi, uite, exact ce ți-am zis eu, mai înainte, exact aceea mi-a zis, el, acolo: „De ce ești așa. ? Nu fi hoț prost!. Trebuia să-i zici: «Da, fac document cu tine!» Dar nu să-ți iei și termen, tu!” I-a zis ăla mare, ăla din București! Căci i-am zis că le-am dat documentul, și tot atunci i-am zis: „Uite, domnule, în zece zile trebuie săi dau banii lui, iar el mi-i cere, mie!” Din cauza asta, ăsta m-a chemat! Zice: „De o mai dura trei - patru zile, ori o săptămână, tu ce faci cu el? De mă va pune pe mine împotriva ta, ca să ceară banii, tu ce ai să faci?”, „Nu pune, domnule, oamenii sunt de înțeles!”, am zis. S.M.: Nu pun domnule, căci ți-au dat destul! L.V.- Precum zici!” Trebuie menționat că la data la care s-a purtat această discuție se afla pe rolul Tribunalului Galați, Dosarul nr. 5551/121/2011, în care denunțătorul S.M.

avea calitatea de inculpat, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 1.239.768 lei. Împotriva inculpatului a fost luată, prin încheierea din 23 iunie 2011, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Pe parcursul judecății, prin mai multe încheieri de ședință, instanța a admis cererile inculpatului și a încuviințat ca acesta să părăsească localitatea de domiciliu în perioadele: 22 ianuarie 2012 - 08 februarie 2012; 16 februarie 2012 - 08 martie 2012; 18 aprilie 2012 - 11 mai 2012 și 20 iunie 2012 - 15 iulie 2012. Prin urmare, este verosimilă susținerea denunțătorului S.M., în sensul că în cursul lunii mai 2012 (anterior datei de 07 mai 2012, când a fost formulat denunțul) a fost organizată la București, la R.G.H., o întâlnire cu „V.” (inculpatul B.M.O.) și cu „șeful” acestuia, pentru clarificarea modului în care urmau să evolueze relațiile dintre ei, în vederea „rezolvării” litigiilor penale în care era implicat S.M.

Întrucât S.M. a venit împreună cu martorul C.C., persoană care îl însoțea în mod obișnuit pe denunțător, (care este neștiutor de carte), atunci când călătorea prin țară sau când avea probleme la diferite instituții - inculpatul B.M.O. i-a cerut denunțătorului să se retragă într-un colț ferit, unde i-a explicat că „șeful” lui nu a mai vrut să stea de vorbă cu el, deoarece venise însoțit de o altă persoană. Prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale (vol. 3 filele 46-47), cât și în cursul cercetării judecătorești (fila 164), martorul C.C. confirmă că numitul „V.” era în realitate inculpatul B.M.O., pe care l-a recunoscut ulterior după planșele fotografice, precum și în persoană, în sala de judecată, cu prilejul audierii.

Întrucât, începând cu data 12 mai 2012 a reintrat în vigoare interdicția denunțătorului de a părăsi localitatea, L.V. s-a întâlnit în ziua de 22 mai 2012, în București, cu S.F. și cu S.I. (soția și, respectiv, fiica denunțătorului, cărora, pentru rezolvarea problemelor lui S.M. le-a cerut, la îndrumarea lui „V.” (B.M.O.), câteva documente, asigurându-le de reușita intervenției, în schimbul plății sumei de 700 milioane lei vechi. (vol. 2 urm. pen., f. 74 - 76): „L.V.: Eu am zis: „Ascult!” M-a luat domnul cu el, am plecat împreună. S.I.: (neinteligibil) L.V.: Uite ce se cere (îi prezintă niște documente) S.I.: (citește pe documente) rechizitoriu, ședință penală. L.V.: Sentință penală! S.F.; Dar din 700 cât a zis?.șapte sute a zis ori cinci?

Că nu. L.V.: 700! S.I.: 700, măi? L.V.: 700! .Nu le-am spus eu, el le-a spus! Eu nu am pronunțat cu gura mea! Nu am zis eu: „Măi, îți dă 700!”, el a zis! S.I.: Și sigur le dă și mașina și aurul? Și le dă și libertatea? L.V.: Le dă libertate…libertatea! Și, în urmă, rămâne să se dea aurul. Numai să-i aduc documentele astea pe care le-a cerut. Pe astea! S.I.: Le dă și achitarea? L.V.: Le dă și achitarea, achitare le dă! S.F.: Și mașina? L.V.: Păi, mașina, din start! Din start se dă mașina, din start! S.F.: Acu', luna asta? L.V.: Acu!” În ziua de 20 iunie 2012, în urma unor discuții telefonice, S.M., L.V. și B.M.O. au convenit să se întâlnească a doua zi, în vederea plății unei importante sume de bani, astfel încât ultimii doi să uzeze de trecerea de care se bucurau pe lângă persoane importante din justiție.

B.M.O. acceptă întâlnirea când L.V. îi confirmă că S.M. a făcut rost de un „cozonac” și o să-l aducă cu el „M-a sunat. Are un cozonac” (vol.2, f. 119) sau „ Vrea să vorbească cu noi să vedem cum facem: «Să-i dăm un cozonac întreg mâine, direct în mană, pentru problema aia»„ (vol. 2, f. 117). În data de 21 iunie 2012, L.V. l-a asigurat din nou pe B.M.O., într-o convorbire telefonică, de faptul că S.M. are banii cu el și că dorește să se întâlnească pentru a-i înmâna („Bine, deci e pregătit, are „pâine”, are tot” (vol. 1, f. 82) sau: „Deci domnu' Mihăiță vrea să se găsească neapărat cu dumneavoastră. Deci „pâinea” e pregătită, e totul. Uite, vorbește cu el la telefon, când și cum.” (vol. 1, f. 83 dos.

urm. pen.). Că e vorba de predarea „în mână” a unor sume de bani, reiese din una din discuțiile telefonice purtate în data de 20 iunie 2012 de L.V. cu B.M.O. (vol. 2, f. 117-118), iar împrejurarea este confirmată de declarația învinuitului L.V. (vol. l, f 10-13 dos. urm. pen.). Într-o altă convorbire telefonică, B.M.O. a convenit cu L.V. asupra locului unde, în aceeași zi, urma să aibă loc întâlnirea. B.M.O. i-a cerut lui L.V. să fie atent ca S.M. să nu aibă asupra sa aparatură de înregistrare, iar la întâlnire să nu vină însoțit. B.M.O. își făcea griji să nu fie prins în flagrant, punându-și întrebări cu privire la chestiunile care i se păreau suspecte și cerându-i lui L.V. să-l avertizeze dacă „simte ceva” (vol. 2, f. 103-105): „B.M.O.: Și, tu ce crezi, după tine?

L.V. : Eu, eu ce să zic?! B.M.O.: Tu cum îl simți? Cum îl simți? L.V. : Deci el mi-a zis mie: „Cum crezi tu! Tu ce părere ai Viorele, să nu cumva ca noi să dăm banii, iar la urmă.”, „Păi cum?! Domnul, domnul este capabil! Eu am mai făcut cu el, numai că acu', am zis, după alegerile astea.” B.M.O.: Iar acum, lui i-au dat ca să umble! (referire la încuviințarea de a părăsi localitatea, dată prin încheierea din 12 iunie 2012 a Tribunalului Galați - s.n.) L.V.: Ei! i-a dat ca să umble o lună! B.M.O.: Dar el, acum, cu cine este? L.V.: El, nevastă-sa și fata! B.M.O.: Și fata?. L.V.: Fata e cea care conduce, are permis! B.M.O.: Cum vine asta!? L.V.: Da, dar nu; el mi-a zis așa: „Luăm un taxi; unde ne va chema, acolo mergem!, fără nevastă, fără fată; doar eu și cu tine să ne găsim cu el!” B.M.O.: Așa!

Și urmează să-l mai cercetezi, tu: Ce zice, el! L.V.: Nu mai zice nimic, râdea! Nu ai remarcat cum mai rădea? B.M.O.: Am remarcat! B.M.O.: Păi da! Și vii încoace! Când ai ajuns aici, o să zic eu, unde să vii! L.V.: Da! Gata șefule! B.M.O.: Iar dacă, tu, simți ceva, te dai mai deoparte și spui! L.V.: Nu! B.M.O.: Iar daca nu-i nimic, ții drumul înainte! Hai! L.V.: Da!” În aceeași seară, inculpații au discutat din nou referitor la locul de întâlnire (o cârciumă din localitatea Romanești, în apropierea mun. Ploiești), cu privire la cel care urma să preia banii („pâinea”) și la măsurile de precauție necesare pentru a nu fi înregistrați sau urmăriți, (vol. 2. f. 113-114): „L.V.: Când e să mergi spre Ploiești!

N-ar fi fost mai bine să vii tu aici și apoi să pleci dincolo la drumul tău? B.M.O.: Da, dar eu știu?! Să vezi tu, cu cine este, ce-i cu el. L.V.: Nu-i! Domnule, nu-i nimeni cu el, decât el vine singur și eu cu el în mașină! B.M.O.: Ei, dacă ești tu și ești sigur că-i așa. Vezi și tu, te uiți în spate, are pe el. L.V.: Normal! Păi ce crezi tu că eu, oare, sunt nebun, nu te gândești și tu? B.M.O.: Păi, da' tu știi că noi, avem și noi chestii, nu? Când ai zis? L.V.: Alo! B.M.O.: Da! L.V.: Două persoane suntem! B.M.O.: Păi. L.V.: Da, doi inși suntem! B.M.O.: Ne-am înțeles: „pâinea” o iei tu, știi!. Hai și vii cu el încoace! L.V.: înțeleg! Iar tu cu cine mai vii? B.M.O.: Eu, singur, cu cine să vin?!

L.V.: Deci singur ești, nu? B.M.O.: Păi, așa, cu cine? L.V.: Bine, o facem amândoi fără să ne mai știe nimeni! B.M.O.: Păi da! Păi așa, dacă merg acolo mă văd cu mașina, mă văd cu alea, dar așa. Vin acolo direct și gata! . Mai vezi și tu, care e treaba cu ei! L.V.: Nu-i cu el, nu e nicio treabă! B.M.O.: Hai, dă-i drumul!” Imediat după întâlnirea cu denunțătorul, inculpatul se asigură ce acesta și-a închis telefonul mobil pentru a putea înlăturat pericolul unei eventuale interceptări a convorbirilor (vol. 2 - filele 6-7): „B.M.O.: Ați închis, ați închis telefonu', da? S.M.: Eu nici n-am telefonu' la mine! B.M.O.: Nu vreau ca să mă fi. S.M. Vai! B.M.O.: Că nu. L.V.: Nu, nu! S.M.: Așa ceva la mine nu găsești.

B.M.O.: (neinteligibil).Nu vreau să aveți probleme! Ă. B.M.O.: Și cum să vă spun, vedeți acum cum sunt vremurile, ați văzut și dumneavoastră, v-ați uitat și dumneavoastră pe la știri, pe la … știți cum. S.M.: Da așa e, aveți dreptate! B.M.O.: Fiecare. S.M.: Se acoperă unu' pe altu'. B.M.O.: Da! S.M.: Trebuie să ne acoperim și să ne ajutăm!” În cursul discuțiilor purtate în incinta restaurantului din localitatea Romanești (redate în procesul-verbal aflat la filele 55-79, vol. 2) inculpatul B.M.O. a menționat că se puteau rezolva problemele denunțătorului, dar că acest lucru ar fi presupus punerea în funcțiune a unui mecanism, din care făceau parte oameni, iar oamenii trebuiau motivați: „și o să mai discutăm și vedem cum să procedăm, ca să puteți să intrați dumneavoastră în posesia aurului dumneavoastră (…) Deci eu nu vreau să vă promit și după aia să nu mă țin de cuvânt.

Dar totul depinde de dumneavoastră, să știți. Deci nu depinde de mine. Totul depinde de dumneavoastră. Că ... ca să pornești un mecanism, ca să pornești un mecanism (...) și ca să-l pui, să pui niște persoane ca să … să deie drumul la acel mecanism, tre' să fie și ele motivate” Este vorba, în mod evident, de o aluzie la sumele de bani pe care denunțătorul trebuia să le plătească pentru traficarea influenței. Discuțiile purtate în continuare confirmă întâlnirile anterioare dintre inculpat și denunțător, faptul că au fost ceruți bani pentru intervenții în afaceri judiciare și faptul că L.V. i-a transmis denunțătorului cele comunicate de inculpatul B.M.O. Înțelegând, în urma discuțiilor, că va primi imediat de la denunțător suma de 500 milioane lei vechi, B.M.O.

lasă să se înțeleagă că e gata să pună în mișcare „mecanismul” de care vorbea, fapt ce rezultă din următorul fragment din discuție, fragment în care inculpatul, de asemenea, scoate în evidență influența pe care o are: „B.M.O.: Mie copii îmi faceți. S.M.: Ce copii să vă dau? B.M.O.: Copii după. S.M.: După ce dosar? B.M.O.: După procesu' verbal cu auru'. S.M.: Cu auru'. B.M.O.: Cu auru', că cu alealalte avem noi, nu-i problemă. S.M.: Adică în dosaru' acela care aveți. B.M.O.: Cu dosaru' când l-ați avut. Da, la mine, i-am făcut noi copie. Mi-e și. S.M.: A fost și la dumneavoastră dosaru' acesta? B.M.O.: Păi, știm despre ce este vorba. S.M.: A, lucrați în el?.” În vederea predării banilor, denunțătorul s-a deplasat împreună cu inculpatul B.M.O.

la autovehiculul acestuia din urmă: „B.M.O.: Deci. deci. Am înțeles, dați. Am. Ați înțeles ce. Acolo în liniște acasă, nu probleme, nu discuții. S.M.: Atent! Hai să băgați ăștia acolo! B.M.O.: Nu, ă. dați-i lui V. să-i ducă la mașină! Sau hai V. cu mine la mașină! S.M.: Păi. Da! B.M.O.: Deci, nu aicea! S.M.: Nu. B.M.O.: Haideți. haideți cu mine dumneavoastră la mașină și după aia plec! S.M.: Da?! B.M.O.: Da, hai! S.M.: Hai, și așa-i bine! Mai bine la mașină, vi le pun acolo și gata! B.M.O.: Da. S.M.: V., hai că mă întorc, da? L.V.: Du-te! Dacă-i...(neinteligibil). B.M.O.: Hai! S.M.: .[râde]. B.M.O.: Hai, vino, gata! (...) B.M.O.: Deci. S.M.: Crede-mă, domnule. Iar am uitat numele dumneavoastră!

B.M.O.: V.! S.M.: Hm?! B.M.O.: V.C. spune-mi! S.M.: C.V.! V.! B.M.O.: C., da. (…) S.M.: Uite, aici sunt cinci sute! Și. plus ce-am dat, ăialalți pe V. nu mai. B.M.O.: Da domne', da. S.M.: Da? B.M.O.: Puneți aici! MIHAI: Uite, dacă vreți, puteți și să. B.: Nu, nu. S.M.: Aveți încredere în mine! Uite. B.M.O.: Eu știu că e. S.M.: Vedeți, uite! Sunt uite, două sute, patru și cu asta una, cinci sute de milioane, da! B.M.O.: Am înțeles. S.M.: Ăștia cinci sute de milioane. B.M.O.: Când îmi … când îmi faci. S.M.: Le dați la șefi S.M.: Bine că a dat Dumnezeu de-am scăpat de banii ăștia.! B.M.O.: Da! Ă. S.M.: Și să dea Dumnezeu să fie bine! B.M.O.: Stai cu ... stai cu inima liniștită și. S.M.: Da' să-mi rezolvi problema, te rog, domnul B.M.O.: Deci, stai cu inima liniștită și ne auzim.

S.M.: Să-mi rezolvi! B.M.O.: Deci, domnu' M. domnu' M.! S.M.: Nu. Am cheltuit, am cheltuit mai mult, la avocați, la ăștia! B.M.O.: Domnu' M.? S.M.: Da. B.M.O.: Deci, dumneavoastră sunteți un om de afaceri și știți care este problema, da? S.M.: Da. B.M.O.: Deci, mergeți cu inima deschisă și ne auzim și se rezolvă, da? ” În jurul orelor 23:30, inculpatul B.M.O., care după plecarea denunțătorului a rămas în autovehicul, a fost prins în flagrant, având la dispoziție suma de bani primită de la S.M., bancnotele fiind așezate lângă frâna de mână, între banchetele din față. Cu privire la constatarea acestor aspecte a fost întocmit un proces verbal de constatare (vol. 1, f. 31-34) și au fost realizate fotografii judiciare (vol. 1, f. 35-54).

Discuțiile ambientale menționate mai sus au fost redate în două procese verbale (vol. 1, f. 55-79 și vol. 2, f. 1-33). Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B.M.O. și-a menținut poziția procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, de nerecunoaștere a faptelor susținând că, la solicitarea inculpatului L.V. - pe care l-a recrutat încă din anul 2003, pentru a-i furniza informații cu privire la infracționalitatea din cadrul comunității de rromi din comuna Munteni - a acceptat să-l ajute pe denunțătorul S.M., în sensul de a-i da indicații cu privire la căile legale pe care ar trebui să le urmeze pentru a obține restituirea unor bunuri sechestrate.

întrucât sechestrul se aplicase într-un dosar penal, pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală, l-a sfătuit pe denunțător să plătească măcar în parte prejudiciul, după care să-i aducă procesul-verbal de instituire a sechestrului, pentru a-l sfătui cum să întocmească cererea de restituire a bunurilor. Inculpatul a mai susținut că până la data de 21 ianuarie 2012 nu s-a mai întâlnit niciodată cu denunțătorul S.M., iar întâlnirea din acea zi a acceptat-o doar pentru că îl rugase L.V. și numai pentru a-l ajuta pe denunțător, pe cale legală, sa-și recupereze bunurile sechestrate. Totodată, inculpatul a susținut că, în cadrul discuției cu denunțătorul S.M., a încercat să obțină de la acesta informații cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală săvârșite de persoane din cadrul comunității rromilor și că, în acest scop, i-a dat de înțeles că el este în legătură cu alți polițiști din țară care anchetează astfel de fapte.

Privitor la referirile făcute în cadrul convorbirilor telefonice la diferite produse de panificație („pâine”, „cozonac”) pe care urma să le primească, inculpatul B.M.O. a susținut că nu este vorba despre primirea vreunei sume de bani, ci despre procesul-verbal de sechestru, care urma să-i fie adus de denunțător. În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorilor B.T., M.C. și B.C. (fratele său) - ofițeri de poliție, pentru a dovedi că relațiile sale cu inculpatul L.V. și cu denunțătorul S.M. s-au derulat în limitele obligațiilor de serviciu și în scopul îndeplinirii acestor obligații. Cei trei martori au declarat că natura relațiilor dintre un ofițer de poliție și persoana recrutată ca informator constituie secret de serviciu, dar au susținut că, în cadrul acestor relații, este posibil ca ofițerul de poliție să-i promită și să-i facă informatorului anumite „favoruri”, cum ar fi oferirea de sfaturi pentru rezolvarea unui litigiu pe cale legală.

La solicitarea inculpatului B.M.O., instanța a dispus, la termenul de judecată din 07 martie 2013 audierea și vizionarea în ședință publică a unui înregistrări telefonice și a unor înregistrări audio și video în mediul ambiental. în cazul convorbirilor purtate în limba rromani, traducerea în limba română a fost asigurată de către un interpret autorizat. Inculpatul nu a contestat că vocea din înregistrări îi aparține, dar a susținut, prin apărător, că transcrierea înregistrărilor este trunchiată, fiind redate numai acele pasaje care îl incriminează. Totodată, a solicitat să se ia act de faptul că un pasaj din discuția purtată între denunțătorul Stane seu Mihai și inculpatul L.V. la data de 21 iunie 2012, (transcrisă la fila 45, vol. 2, urm. pen.) este tradus greșit, în sensul că S.M.

nu a spus „are și pâinea la el”, așa cum s-a transcris, ci a spus: „are și pâinea la ea”. Prin concluziile formulate în cadrul dezbaterilor, cât și prin concluziile scrise, apărătorii aleși ai inculpatului B.M.O. a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 C. proc. pen., invocând, în esență, următoarele aspecte: - mijloacele de probă au fost obținute cu încălcarea prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., denunțătorul S.M. fiind încurajat de către organele de urmărire penală să ofere sume de bani inculpaților, pentru a-i determina să săvârșească infracțiunea; - înregistrările audio puse la dispoziție de denunțătorul S.M. nu pot servi ca mijloace de probă, deoarece au fost făcute fără respectarea prevederilor art. 91 1 -91 5 C. proc.

pen.; - nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul B.M.O. ar fi pretins sume de bani pentru a interveni la magistrați, în vederea soluționării favorabile a dosarelor în care era denunțătorul cercetat; - inculpatul B.M.O. nu s-a întâlnit niciodată cu denunțătorul anterior datei de 21 iunie 2012, când a fost organizat flagrantul, iar la acea întâlnire a refuzat categoric să discute despre posibila soluționare a proceselor penale ale denunțătorului pe căi ilicite; - relațiile inculpatului B.M.O. cu denunțătorul S.M. și cu inculpatul L.V. au fost în interes strict profesional, inculpatul B.M.O., în calitate de ofițer de poliție, urmărind să obțină de la cei doi informații cu privire la infracționalitatea din cadrul comunității rrome.

În subsidiar, inculpatul B.M.O. a solicitat ca, în cazul condamnării, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dat fiind că, în calitate de martor cu identitate protejată, a facilitat identificarea și tragerea la răspundere a unor persoane în două cauze penale. Totodată, a solicitat ca, la individualizarea pedepsei, să se țină seama de buna conduită avută anterior și de activitatea profesională meritorie - elemente care, în opinia sa, justifică aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă specială prevăzută de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării. Analizând susținerile formulate în apărare de către inculpatul B.M.O., Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, fiind în contradicție cu situația de fapt care rezultă din materialul probator administrat în cauză.

1. Susținerea inculpatului, în sensul că a fost determinat de organele de urmărire penală, prin intermediul denunțătorului S.M., să săvârșească fapta penală care îi este imputată, în scopul obținerii de probe - fiind astfel încălcate prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. - nu poate fi primită favorabil, pentru următoarele considerente: Contrar susținerilor inculpatului B.M.O., din probele administrate în cauză rezultă că acesta s-a întâlnit cu denunțătorul S.M. nu numai la data de 21 iunie 2012, când a fost organizat flagrantul, ci și anterior acestei date. Astfel, din denunțul formulat de S.M. la data de 07 mai 2012 (fila 1, vol. 3 urm. pen.) precum și din declarația acestuia (fila 132 din dosarul instanței), rezultă că, prin intermediul inculpatului L.V., a cunoscut o persoană pe nume „V.”, cu care a avut o întâlnire într-un restaurant, la un „popas” situat între Focșani și Râmnicu Sărat.

Cu acel prilej, „V.” s-a recomandat că este procuror la D.I.I.C.O.T. și „s-a lăudat” că îl poate ajuta pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului Galați, în care avea calitatea de inculpat, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Denunțătorul a mai susținut că, cu prilejul acestei întâlniri, i-a dat inculpatului B.M.O. suma de 20 milioane lei vechi (2.000 RON). Chiar dacă, așa cum corect susține apărarea, declarația denunțătorului trebuie privite cu rezervă - dat fiind că, prin formularea denunțului, acesta scapă de răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii și are, totodată, interesul de a-și recupera sumele pe care susține că le-a dat pentru cumpărarea influenței - faptele denunțate nu pot fi considerate „de plano” ca neadevărate, ci ele trebuie reținute numai în măsura în care sunt dovedite prin probele administrate în cauză.

În cauza de față, susținerile denunțătorului, privind întâlnirea pe care a avut-o cu numitul „V.” (ulterior dovedit a fi inculpatul B.M.O.) sunt confirmate prin declarația coinculpatului L.V. (vol. 1 fila 10 urm. pen.) precum și prin declarațiile martorului S.D. (fila 44 - vol. 3 urm. pen.; fila 166 fond). O altă întâlnire cu numitul „V.”, la care S.M. face referire în denunț, a avut loc, așa cum s-a arătat anterior (la pagina 8 a prezentei decizii) la începutul lunii mai 2012 (evident, anterior datei de 7 mai 2012, când a fost formulat denunțul), la restaurantul din incinta „R.G.H.” din București, întâlnire la care denunțătorul a fost însoțit de martorul C.C.

Acest martor a confirmat prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale (vol. 3 filele 46-47), cât și în cursul cercetării judecătorești (fila 164) că numitul „V.”, cu care s-a întâlnit denunțătorul este, în realitate, inculpatul B.M.O., pe care ulterior l-a recunoscut atât după planșele fotografice, cât și în persoană, în sala de judecată. De altfel, chiar inculpatul B.M.O. recunoaște, în cursul discuțiilor purtate cu denunțătorul la data de 21 iunie 2012, că s-au mai întâlnit și anterior pentru a discuta despre modalitatea în care îl va ajuta să-și rezolve litigiile penale. Relevante în acest sens sunt următoarele replici ale inculpatului B.M.O.: „Ați înțeles ce vă spun!

Dumnealui s-a referit în felul următor, și v-am explicat și la București, când am fost, deci nu neapărat îi trebuie suma s-o aveți pregătită, e un început, s-a mers, vedeți și dumneavoastră demersurile și să vedeți și dumneavoastră, ca să fiți și dumneavoastră cu inima împăcată.” (vol. 2 fila 23); sau: „Știți că eu întotdeauna, de câte ori m-am întâlnit cu dumneavoastră m-am înțeles și nu a fost nici un fel de problemă” (vol. 1 fila 81). În condițiile în care, din probele administrate (analizate anterior), rezultă cu certitudine că rezoluția infracțională a inculpatului B.M.O.

cu privire la săvârșirea traficului de influență a intervenit în perioada anterioară formulării denunțului de către S.M., perioadă în care inculpatul a trecut chiar la punerea în aplicare a rezoluției, săvârșind acte care intră în conținutul elementului material al acestei infracțiuni - nu poate fi primită favorabil apărarea acestuia, în sensul că a fost determinat să săvârșească infracțiunea de către organele de urmărire penală, prin intermediul denunțătorului S.M. 2. În apărarea inculpatului s-a mai susținut că înregistrările audio puse la dispoziție de denunțătorul S.M. nu pot servi ca mijloace de probă, deoarece au fost făcute cu nerespectarea prevederilor art. 91 1 -95 5 C. proc. pen. - argumentul principal fiind acela că denunțătorul nu are calitatea de „parte” în procesul penal.

Această susținere este contrară prevederilor art. 91 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora „înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.” Trebuie însă observat că, deși transcrierea înregistrărilor puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către denunțătorul S.M. au fost depuse la dosarul cauzei, ele nu au avut un rol determinant în dovedirea vinovăției inculpaților; relevant în acest sens este faptul că toate trimiterile făcute în prezenta decizie la înregistrările convorbirilor se referă la interceptări autorizate și efectuate în condițiile art. 91 1 și urm. C. proc.

pen. nu la înregistrări făcute de denunțător. În ce privește înregistrările convorbirilor telefonice și ambientale efectuate în baza autorizațiilor nr. 588/ AI din 18 mai 2012, prelungită la 18 iunie 2012 și respectiv nr. 708/ AI din 18 iunie 2012, pronunțate de Tribunalul Municipiului București (instanța competentă, în condițiile în care la acea dată nu era cunoscută calitatea de ofițer de poliție a inculpatului B.M.O.) acestea nu au fost contestate sub aspectul legalității, apărarea făcând însă, cu prilejul ascultării în ședință publică, observația că transcrierea convorbirilor este redată „trunchiat” în procesele-verbale, nefiind redate acele pasaje „din care rezultă nevinovăția inculpatului”.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 91 3 C. proc. pen., prin procesul-verbal întocmit de procuror sunt redate integral convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării, prevedere cât se poate de logică, deoarece este posibil ca pe durata autorizării să fie efectuate interceptări ale unor convorbiri care nu au legătură cu fapta și a căror redare în procesul-verbal ar putea aduce atingere vieții private a persoanelor. În condițiile în care, ascultând în ședința publică cea mai importantă parte a înregistrărilor, nici inculpatul și nici apărătorul acestuia nu au indicat care sunt fragmentele din convorbiri care nu au fost redate în procesul-verbal și care ar fi putut servi la dovedirea nevinovăției, Curtea a reținut că obiecțiile apărării cu privire la modalitatea transcrierii sunt neîntemeiate.

Totodată, traducerea greșită din limba rromani în limba română a unui fragment din convorbirile înregistrate și redate în procesul-verbal - aflat la fila 45, vol. 2 (s-a tradus „.are și pâinea la el în loc de „are și pâinea la ea”) - greșeală constatată cu prilejul ascultării traducerii în ședința publică a înregistrării - nu are nici o relevanță în contextul materialului probator, așa cum se va arăta în cele ce urmează. 3. Apărările inculpatului B.M.O. privind inexistența faptei și a vinovăției sale sunt, de asemenea, neîntemeiate. Este adevărat că experiența de polițist a inculpatului B.M.O. l-a ajutat pe acesta să abordeze cu maximă prudență relația cu denunțătorul, limitând numărul întâlnirilor și folosind în discuțiile cu acesta un limbaj voalat, dar suficient de clar pentru a transmite „mesajul” dorit.

Relevantă în acest sens este aluzia făcută de inculpat în cadrul discuției purtate în data de 21 iunie 2012 (redată în procesul-verbal aflat la filele 55-79, vol. I) în sensul că problemele denunțătorului pot fi rezolvate, dar că acest lucru ar fi presupus punerea în funcțiune a unui „mecanism” din care făceau parte oameni, iar acei oameni trebuiau motivați: „Deci totul depinde de dumneavoastră, să știți. Deci nu depinde de mine. Totul depinde de dumneavoastră. Că, ca să pornești un mecanism (...) și ca să-l pui, să pui niște persoane ca să, să deie drumul la acel mecanism, tre să fie și ele motivate” (fila 66, vol. l). O insinuare cu privire la faptul că nimic nu se face cadou e cuprinsă și într-o discuție telefonică din data de 21 iunie 2012, purtată între S.M.

și B.M.O.: „Dar să știți că, să știți că, să știți că darul n-a venit de sus, așa singur. Da?” (vol. l f. 80-83) - aluzie la faptul că în ziua anterioară (20 iunie 2012) instanța îi încuviințase denunțătorului să părăsească localitatea de domiciliu. Chestiunea banilor care nu s-au dat ori nu s-au dat cui și când trebuia mai este pomenită și într-un alt fragment al discuției dintre denunțător și B.M.O. (vol.2, f. 28). Trebuie observat însă că, în cea mai mare parte, legătura dintre inculpatul B.M.O. și denunțător nu a fost ținută în mod direct ci prin intermediul inculpatului L.V. - fapt confirmat de o discuție telefonică din data de 21 iunie 2012, în cadrul căreia inculpatul B.M.O. i-a spus denunțătorului S.M.: „pană se rezolvă toate problemele dumneavoastră, cel mai bine și cel mai indicat ar fi să luăm legătura prin dânsul, prin dumnealui, cât...

Și dumneavoastră nu mai discutați orice pe telefonul dumneavoastră. Ați înțeles ce vă spun? (…) Deci e mai bine așa. (…) Deci eu v-am spus numele meu că v-am văzut și vă știm și nu sunt nici un fel de probleme. Ă. Nu vreau să discutați, să pronunțați sau să-mi spuneți numele, să azi m-a, v-ați întâlnit cu mine sau ați discutat. Ați înțeles?”; „Deci. Ascultați ce vă spun. Deci nu mai vorbiți la telefon toate.” (vol. 2, filele 18, 20). Folosirea lui L.V. ca intermediar, este, în sine, o măsură de precauție, dar și o dovadă că spusele lui L.V. îi aparțin lui B.M.O., fapt confirmat, între altele, și de o altă replică a acestuia din urmă, într-o discuție telefonică cu denunțătorul: „Că prin telefon nu pot să discut prea multe, dar ideea este că eu ajung.(…) Haideți că o să vă explice colegul dumneavoastră și după aia discutăm, că vă dați seama că nu putem să discutăm prin, prin asta”, (vol. 1, f. 80-83).

„Explicațiile” date de inculpatul L.V. denunțătorului S.M., în numele inculpatului B.M.O., sunt cât se poate de clare: procesele penale ale denunțătorului ar putea fi rezolvate pe alte căi decât cele legale, în urma influențelor pe care numitul „V.” (care, așa cum s-a arătat anterior, se prezentase denunțătorului ca fiind procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.) le poate exercita asupra unor persoane din cadrul poliției (ofițerul de poliție C.Ș. - Șef serviciu în cadrul I.P.J. Galați) și din sistemul judiciar (procurorul N.D.E. - Prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, judecătorul investit cu soluționarea dosarului de evaziune fiscală, precum și alte persoane „importante” ce aparțin aceluiași sistem).

În schimbul exercitării acestor influențe, denunțătorul urma să plătească suma de 70.000 RON (700 milioane lei vechi), astfel cum rezultă din mai multe convorbiri ale inculpatului L.V. cu denunțătorul și cu membrii familiei acestuia - redate anterior (la pag. 5-8 ale prezentei decizii). Din motive de precauție, inculpații au evitat, în discuțiile telefonice, să se refere explicit la primirea unor sume de bani, folosind un limbaj „codificat”, în care se face referire la darea-primirea unor produse de panificație (cozonac, pâine). Astfel, în cadrul discuțiilor telefonice din data de 20 iunie 2012, L.V. îi confirmă inculpatului B.M.O., că S.M. a făcut rost de un „cozonac” și o să-l aducă cu el, la întâlnirea ce urma să aibă loc în ziua următoare: „M-a sunat.

Are un cozonac ”. (vol. 2 fila 119). Totodată inculpatul L.V. i-a comunicat denunțătorului: „Vrea să vorbească cu noi să vedem cum facem: «Să-i dăm un cozonac întreg mâine, direct în mână, pentru problema aia”. (vol. 2, f. 117). În data de 21 iunie 2012, L.V. l-a asigurat din nou pe B.M.O., într-o convorbire telefonică, de faptul că S.M. are banii la el și că dorește să se întâlnească pentru a-i înmâna („Bine, deci e pregătit, are „pâine”, are tot” (vol. 1, f. 82)) sau „Deci domnu' M vrea să se găsească neapărat cu dumneavoastră. Deci „pâinea” e pregătită, e totul. Uite, vorbește cu el la telefon, când și cum.” (vol. 1, f. 83). Faptul că nu este vorba de produse de panificație sau de primirea unor acte, ci de primirea unei sume de bani, rezultă cu claritate din contextul discuțiilor și este confirmat prin declarațiile date de inculpatul L.V.

în cursul urmăririi penale, (vol. I fila 10-13). În cursul discuțiilor telefonice purtate de cei doi inculpați în ziua de 21 iunie 2012, anterior întâlnirii cu denunțătorul, inculpatul B.M.O. face din nou referire la suma de bani pe care știa că urmează să o primească, spunându-i inculpatului L.V.: «Ne-am înțeles: „pâinea” o iei tu, știi!.Hai să vii cu el încoace!» (vol. 2, fila 114). Această înțelegere, privind primirea de către celălalt inculpat a sumei de bani de la denunțător, este una din măsurile de precauție pe care și le-a luat inculpatul B.M.O., alături de alte măsuri la care s-a făcut deja referire: alegerea locului întâlnirii, supravegherea denunțătorului anterior întâlnirii, pentru a nu fi cu alte persoane și pentru a nu fi echipat cu mijloace de interceptare, precum și înlăturarea telefoanelor mobile, pentru a evita riscul de a fi ascultați.

Orice îndoială cu privire la adevăratul înțeles al discuțiilor anterioare este înlăturată de împrejurarea că, în timpul întâlnirii, inculpatul B.M.O. a primit de la denunțător suma de 50.000 lei. Susținerile inculpatului, în sensul că suma respectivă (sumă care, cu prilejul constatării infracțiunii flagrante, a fost găsită în autoturismul inculpatului, lângă bancheta pe care acesta era așezat) a fost lăsată de denunțător fără știrea sa, nu pot fi primite favorabil, deoarece din transcrierea convorbirilor ambientale rezultă că a acceptat primirea banilor, în schimbul intervențiilor pe care urma să le facă pentru rezolvarea proceselor penale ale acestuia. Relevant în acest sens este următoarea convorbire ambientală, redată în procesul verbal de transcriere (fila 28 vol. 2): „S.M.: Uite, aici sunt cinci sute!

Și. plus ce-am dat, ălealalți. pe V. nu mai. B.M.O.: Da domne', da. S.M.: Da? B.M.O.: Puneți aici! S.M.: Uite, dacă vreți, puteți și să. B.M.O.: Nu, nu e. S.M.: Aveți încredere în mine! Uite. B.M.O.: Eu știu că e. S.M.: Vedeți, uite! Sunt. uite, două sute. patru. și cu asta una, cinci sute de milioane, da! B.M.O.: Am înțeles. S.M.: Ăștia cinci sute de milioane. B.M.O.: Când îmi. când îmi faci. S.M.: Le dați la șefi. S.M.: Bine că a dat Dumnezeu de-am scăpat de banii ăștia.! B.M.O.: Da! Ă. S.M.: Și să dea Dumnezeu să fie bine! B.M.O.: Stai cu. stai cu inima liniștită și… S.M.: Da' să-mi rezolvi problema, te rog, domnul B.M.O.: Deci, stai cu inima liniștită și ne auzim. S.M.: Să-mi rezolvi! B.M.O.: Deci, domnu' M. domnu' M.! S.M.: Nu.

Am cheltuit, am cheltuit mai mult, la avocați, la ăștia! B.M.O.: Domnu' M.? S.M.: Da. B.M.O.: Deci, dumneavoastră sunteți un om de afaceri și știți care este problema, da? S.M.: Da. B.M.O.: Deci, mergeți cu inima deschisă și ne auzim și se rezolvă, da?” În raport cu caracterul convingător al probelor din care rezultă că discuțiile telefonice ale inculpaților cu privire la diferite produse de panificație se referă, în realitate, la primirea unei sume de bani, este total lipsită de relevanță împrejurarea invocată de apărare, în sensul că un fragment dintr-o astfel de discuție, purtată în limba rromani, a fost tradus și transcris greșit în procesul verbal aflat la fila 45 vol. 2 s-a tradus „are și pâinea la el în loc de „are și pâinea la ea - greșeală care a fost constatată cu prilejul audierii și traducerii în ședința publică a înregistrării.

4. Nu poate fi acceptată nici apărarea inculpatului, în sensul că relațiile sale cu denunțătorul s-au limitat la a-i oferi acestuia consultații pentru rezolvarea pe cale legală a unor probleme juridice, urmărind astfel să-i câștige încrederea, pentru a-l recruta ca informator. Aceste susțineri ale inculpatului sunt în contradicție cu situația de fapt care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, probe din care rezultă că inculpatul B.M.O., atât în mod direct, cât și prin intermediul inculpatului L.V. a acceptat promisiunea privind primirea unor sume de bani și chiar a primit o sumă importantă de bani de la denunțătorul S.M., pentru a interveni în vederea rezolvării pe altă cale decât cea legală a dosarelor penale în care denunțătorul era implicat.

Chiar dacă s-ar accepta că, în sensul culegerii unor infirmații utile pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițiștii pot fi puși uneori în situația de a face anumite „favoruri” persoanelor recrutate ca informatori, (aspect care rezultă din declarațiile martorilor M.C., B.T. și B.V.) aceste favoruri nu pot fi făcute, în nici un caz, prin săvârșirea de către polițist a unor fapte care contravin legii și, cu atât mai mult, aceste favoruri nu pot fi făcute în schimbul plății unor sume de bani, așa cum s-a întâmplat în cauza de față. Prin urmare, Curtea a reținut că apărările inculpatului B.M.O. sunt neîntemeiate și că săvârșirea de către acesta a faptelor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare este dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză, prezentate și analizate în considerentele anterioare.

În ce-l privește pe inculpatul L.V. - care a declarat, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., Curtea a reținut din probele administrate în cursul urmăririi penale că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În privința inculpatului L.V. trebuie observat că el nu este un simplu intermediar între denunțător și inculpatul B.M.O., ci a săvârșit și acte nemijlocite de trafic al influenței. în acest sens relevantă este relatarea martorului S.D.: „Cu L.V.

am fost și la IPJ Galați. Am fost lângă el când a cerut la poartă, unui polițist să-i comunice domnului C., că a sosit. A urcat ulterior în sediul instituției pentru a intra în biroul lui C. Când s-a întors mi-a spus că i-a comunicat lui C. că o să sosească „oamenii” de la București și că va avea loc o întâlnire.” (vol. 3, f. 44-45 urm. pen.) Relevant este, totodată, faptul că în numeroase discuții telefonice L.V. amintește de cazurile în care afaceri judiciare s-au terminat fericit tocmai pentru că el și-a traficat influența (de exemplu: „Am fost acolo la domnul acela. Puțin mai înainte am venit. Nu am avut cum să te sun. Am vorbit cu el. Și treaba a mers bine. Acum luni merg să-i eliberez pe țigani” - vol. 2, f. 171). în anumite discuții, L.V.

îi garantează lui S.M. reușita intervenției (de ex: „Nu o să fii închis niciodată!”-vol.2, f. 219). Colaborarea strânsă dintre B.M.O. și L.V. e ilustrată și de un fragment de discuție din 21 iunie 2012 (vol. 2, f. 122-123) în care cei doi pun la cale să-l stoarcă suplimentar de bani pe S.M., pentru un pretins nou dosar penal deschis de autoritățile judiciare din Iași. Totodată S.M.