ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2152/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2152/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra
recursurilor penale de față ; în baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința
penală nr. 42/ F din 12 martie 2013 a Curții de Apel Galați a fost condamnat
inculpatul B.M.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 19 din
Legea nr. 682/2002.
S-a
făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În
baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii
preventive de 24 ore din data de 22 iunie 2012 și durata arestării preventive,
începând cu 27 iulie 2012 la zi.
Prin
aceeași sentință a fost condamnat inculpatul L.V. la pedeapsa de 3 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.
257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Conform
art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În
baza art. 86
1
și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei principale, de 3 ani închisoare și a
pedepsei accesorii aplicate inculpatului L.V., pe durata termenului de 6 ani,
stabilit în baza art. 86
2
C. pen.
S-a
stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Galați.
Conform
art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul L.V.
trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)
să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Galați;
b)
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință
și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existență.
Conform
art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului L.V. asupra prevederilor
art. 86
4
C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei.
În
baza art. 6
1
alin. (2) și 4 din Legea nr. 78/2000:
-
a fost obligat inculpatul L.V. să restituie denunțătorului S.M. suma de 15.000
lei;
-
a fost obligat inculpatul B.M.O. să restituie denunțătorului S.M. suma de 2 000
lei.
S-au
respins, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de denunțătorul S.M.
Pentru
a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Denunțătorul
S.M. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.
de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005, fiind trimis în
judecată prin Rechizitoriul nr. 935/P/2010 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galați (vol. l, f. 223). în acest dosar, atât în faza de urmărire
penală, cât și în faza de judecată, a fost luată, față de S.M., și apoi
prelungită măsura obligării de a nu părăsi localitatea (vol. l urm. pen., f.
259, 262-270). Totodată, i-a fost sechestrat un autovehicul.
Într-un
alt Dosar penal, având nr. 1097/P/201 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Galați, la data de 22 februarie 2012 a fost efectuată o altă percheziție la
domiciliul lui S.M. (vol. l, f. 242-245), fiind ridicate, printre altele,
bijuterii inventariate într-un proces verbal din 01 martie 2012 (vol. l, f. 247).
Aflând
de problemele judiciare ale lui S.M., inculpatul L.V. s-a oferit să-1 ajute.
Acesta s-a întâlnit, în mod repetat, cu S.M. și membri ai familiei acestuia,
susținând că, în schimbul unor sume de bani, atât el însuși, cât și cunoștința
sa, ofițerul de poliție V. (în realitate B.M.O.), prin intervenții (directe sau
prin interpuși) la ofițerul de poliție C.Ș., (șef serviciu în cadrul I.P.J.
Galați), la procurorul N.D.E. (prim-procurorul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galați) și la judecătorul de caz, puteau să-i obțină, în cele două
dosare penale în care este judecat sau, după caz, anchetat, ridicarea
interdicției de a părăsi localitatea, restituirea autovehiculului și a
bijuteriilor sechestrate, achitarea, respectiv, o soluție de netrimitere în
judecată. în discuțiile purtate de denunțător cu L.V. se menționează și exercitarea
unei influențe de către V. pe lângă un anume C., adjunctul lui C.O. la D.I.I.C.O.T.
(de ex: vol. l, f. 154 și vol. 2, f. 51), dar și pe lângă alte persoane „importante
”
(fără a fi indicate prin nume) din sistemul judiciar și de
ordine publică.
Din
numeroase convorbiri telefonice și ambientale, la care se vor face referiri în
continuare, rezultă că suma totală pretinsă de inculpați pentru rezolvarea
problemelor judiciare ale denunțătorului S.M. este de 70.000 lei (700 milioane
lei vechi).
Predarea
unei părți din suma de bani solicitată s-a făcut prin simularea unui contract
de împrumut. în data de 13 mai 2012, la domiciliul lui G.G. a fost semnat un
contract prin care S.M. îi împrumuta lui L.V. suma de 10.000 de lei. înscrisul
este atașat la dosar (vol. 1, f. 180). Contractul era unul simulat, mascând
plata unei tranșe din banii solicitați pentru traficarea influenței. întocmirea
înscrisului era menită să-l asigure pe S.M. că i se vor restitui banii dacă nu
i se rezolvă problemele cu justiția. La întocmirea contractului și la discuții
au asistat martorii G.G. și C.C.
Din
discuțiile purtate la această întâlnire sunt relevante următoarele dialoguri
(fila 86, vol. 2 dos. urm. pen.):
„S.M.:
Și atunci, banii cine mi-i aduce înapoi?
L.V.:
Eu ți-i dau. Tu pune-mi așa: „Termen în două săptămâni. Se obligă ca în termen
de 2 săptămâni să restituie suma de bani respectivă”. Dar nu să-mi scrii tu: „se
rezolvă problema din dosar”.
G.G.:
Nu, nu de aia!
L.V.:
Ce-i aia? Să mă bagi pe mine în rahat? Cum adică?
L.V.;
Da, dar nu trebuie ca dumneata aici să-mi scrii: „se rezolvă problema din dosar”
S.M.:
Separat, o hârtie.
L.V.:
Nu-i cum, domnule, să mă bagi pe mine în belea?!
S.M.:
O facem între noi doi inși, separat.
L.V.:
Nu, domnule, nu! Deci: „eu mă oblig în termen de două săptămâni, dacă nu.”
G.G.:
Ei, bine, asta rămâne verbal.
L.V.:
Nu și în scris!
S.M.:
Îți dau o sută acu', uite de față . ca să știe și oamenii că sunt martori. Și
cu o sută care am dat-o înainte, sunt două sute, nu?
L.V.:
Eu doar pe suta asta de aci o recunosc.
Faptul
că este vorba despre un contract de împrumut simulat și că, în realitate, suma
de 10.000 lei a fost dată pentru rezolvarea problemelor judiciare ale
denunțătorului S.M. rezultă fără echivoc nu numai din înregistrările ambientale
redate mai sus, ci și din declarațiile martorilor C.C. (fila 46 vol.3 urm. pen.
și fila 164 dosar fond) și G.G. (fila 48 vol. 3 dos. urm. pen. și fila 135
dosar fond) care au asistat la încheierea contractului și au înțeles că banii
erau dați pentru ca, prin intermediul lui L.V., să ajungă la persoane din
cadrul sistemului judiciar. Contractul de împrumut a fost încheiat pentru ca,
în cazul nerezolvării problemelor judiciare ale lui S.M., banii să-i fie
restituiți acestuia, ca și cum ar fi fost împrumutați.
Relevant
cu privire la suma totală ce urma a fi plătită de denunțător, scopul plății și
persoanele la care, potrivit afirmațiilor inculpatului L.V., trebuia să ajungă
această sumă este și următorul dialog, purtat în același context (cu prilejul
încheierii, „contractului de împrumut”) între inculpatul L.V. și denunțătorul
S.M., în care intervine și martorul C.C. (vol. 2 - filele 89-101).
S.M.:
Vreau să-ți dau și pentru aur și pentru ăsta. Să ridici interdicția asta, s-o
ia definitiv! Să nu stipuleze că nu am vole să plec în altă țară. Adică să mi-o
ia definitiv și să rămân să mă judec cu dosarul, cum ar veni.
L.V.:
Ascultă la mine, interdicția ți-o va rezolva. Dar ce să spun eu, că îți dă vole
să pleci din țară? Nu! Până când o dura judecata tu te vei judeca pe dinafară.
S.M.:
Dar el, domnul, ce ți-a zis?
L.V.:
Domnul mi-a zis așa: „Ți-am mai spus o dată și îți mai spun încă o dată că am
intrat după doamna, unde ți-am zis eu, am spus că se rezolvă, dar el vrea
astăzi - mâine. Deci atâta vreme s-a dus cu judecata, iar în două zile, trei,
vrea să vadă tot ce am făcut! Nu se poate așa. Trebuie să vorbesc și eu cu ăla
și cu ăla, să vorbesc și eu cu cineva! Iar dacă nu se poate, poftim!.” Deci eu
asta am vorbit cu el, nu altceva!
S.M.:
Despre ceilalți, ce zice? îi mai cere pe toți?
L.V.:
Da, îi cere pe toți.
S.M.:
Câți?
L.V.:
700.
S.M.:
Nu mai lasă din ei nimic, nimic?
L.V.:
Nu lasă din ei nici 25 de bani, nici 25 de bani?
S.M.:
Cine ți-a zis?
L.V.:
El mi-a zis.
S.M.:
Căpitanul (ofițerul C. - s.n.) sau celălalt?
L.V.:
Celălalt, cel din București.
L.V.:
Nu se duc banii! Măi, banii mie mi-i dai în mână, eu ți-i dau! Ceea ce mie îmi
dai, eu răspund de ei!
L.V.:
Iar eu îi dau mai departe. De ce nu înțelegi? Eu ți-am zis, mergi mâine cu mine.
Nu mâine, poimâine!.Ți-am zis, mergi cu mine, personal!
S.M.:
(către un terț) Numără-i matale, chiar te rog frumos!
L.V.:
Dă-i încoace la mine, că te ia noaptea!
L.V.:.
1, 2, 3, 4…49, 50!
S.M.:
Auzi, 100! Ia-le! Acum au sosit. Să fie cu noroc și să reușești cu ei. Să-ți
ajute Dumnezeu și Maica Domnului să reușești.
L.V.:
Și voi să fiți norocoși! Așa cum mi i-ați dat, așa le voi da! Să fiți norocoși!
G.G.:
O sută de milioane, cât trec aici?
S.M.:
O sută de milioane, am primit, data de astăzi. Voi sunteți martori.
L.V.:
Corect.
S.M.:
(…) Românii ce ți-au promis?
L.V.:
Mi-au promis că îți scot mașina și că te scot pe tine. Despre aur nu le-am
pomenit, îți spun drept în față.
S.M.:
Dar de va face motivarea judecătorul și de va menționa: „Am fost de acord cu
cererea lui S.” (avocat-s.n.), acolo unde motivează, atunci eu știu că ăsta e
rezultatul divanului (aranjamentului subl. traducătorului).(…)
L.V.:
Am înțeles,da!
S.M.:
E, dar au trimis ei. și este cerere depusă la N. (prim-procuror s.n.)
L.V.:
Și ce să-i spun eu legat de ea?
C.:
Că e făcută una în legătură cu aurul, dar și în legătură cu asta.
S.M.:
Îți explică băiatul ăsta.
L.V.:
Dar despre N. nu vrei să-ți zic?
S.M.:
Zii!
L.V.:
N. este N.! Nu m-ai spurcat cu ea? Ai auzit că m-am luat.
S.M.:
dar K. ajunge la N. tot așa?
C.:
(către V.) Dar tu umblai cu ea?
S.M.:
(către C.) Ia astea și du-le la mașină.
L.V.:
Măi, da' cum? Cum? Cum, dacă ea e tot timpul cu M.! Măi, ea e…e ca și cum ar fi
nevasta lui!
S.M.:
A cui?
L.V.:
A lui M.!
S.M.:
Dar cum?
L.V.:
Păi dacă el lucrează împreună cu ea în birou?”
Caracterul
simulat al contractului de împrumut rezultă cu prisosință și dintr-un fragment
al convorbirii telefonice ulterioare, purtată la data de 24 mai 2012 (redată în
vol. 2 urmărire penală, fila 323) în cadrul căruia L.V. îi relatează lui S.M.
că a fost făcut „hoț prost” de „V.” și de superiorul său ierarhic („domnul”):
„L.V.:
Treburile stau cam bine, numai că m-a făcut prost!
S.M.:
De ce?
L.V.
: îți zic, dar n-am cum, acu'!
S.M.:
Păi zi-mi așa, în mare!
L.V.:
„Sunt hoț prost?”, cică i-a zis, ăla mare!
S.M.:
E!
L.V.:
„Păi ai stabilit cu el, i-ai pus termen. Și de o mai dura ceva mai mult timp
până va rezolva domnul?! Tu gândești că totul se face așa, bătând din palme?
Trebuie ca niște documente să se întoarcă înapoi, acum! . împotriva lui! . Așa
crezi tu că se rezolvă problemele astea, cum vrei tu ?. De ce ți-ai băgat cu el
în câr?”, „Domnule - i-am zis - nu mi-am băgat în câr, am vrut, doar, să fac un
bine pentru ei!”.
S.M.:
E!
L.V.:
„Am vrut să fac un bine pentru ei, pentru că știi cu C. și așa!”
S.M.:
înțeleg!
L.V.:
Păi, uite, exact ce ți-am zis eu, mai înainte, exact aceea mi-a zis, el, acolo:
„De ce ești așa. ? Nu fi hoț prost!. Trebuia să-i zici: «Da, fac document cu
tine!» Dar nu să-ți iei și termen, tu!” I-a zis ăla mare, ăla din București!
Căci i-am zis că le-am dat documentul, și tot atunci i-am zis: „Uite, domnule,
în zece zile trebuie săi dau banii lui, iar el mi-i cere, mie!” Din cauza asta,
ăsta m-a chemat! Zice: „De o mai dura trei - patru zile, ori o săptămână, tu ce
faci cu el? De mă va pune pe mine împotriva ta, ca să ceară banii, tu ce ai să
faci?”, „Nu pune, domnule, oamenii sunt de înțeles!”, am zis.
S.M.:
Nu pun domnule, căci ți-au dat destul!
L.V.-
Precum zici!”
Trebuie
menționat că la data la care s-a purtat această discuție se afla pe rolul
Tribunalului Galați, Dosarul nr. 5551/121/2011, în care denunțătorul S.M. avea
calitatea de inculpat, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii
de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr.
241/2005, prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 1.239.768 lei.
Împotriva
inculpatului a fost luată, prin încheierea din 23 iunie 2011, măsura obligării
de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pe
parcursul judecății, prin mai multe încheieri de ședință, instanța a admis
cererile inculpatului și a încuviințat ca acesta să părăsească localitatea de
domiciliu în perioadele: 22 ianuarie 2012 - 08 februarie 2012; 16 februarie
2012 - 08 martie 2012; 18 aprilie 2012 - 11 mai 2012 și 20 iunie 2012 - 15
iulie 2012.
Prin
urmare, este verosimilă susținerea denunțătorului S.M., în sensul că în cursul
lunii mai 2012 (anterior datei de 07 mai 2012, când a fost formulat denunțul) a
fost organizată la București, la R.G.H., o întâlnire cu „V.” (inculpatul
B.M.O.) și cu „șeful” acestuia, pentru clarificarea modului în care urmau să
evolueze relațiile dintre ei, în vederea „rezolvării” litigiilor penale în care
era implicat S.M.
Întrucât
S.M. a venit împreună cu martorul C.C., persoană care îl însoțea în mod
obișnuit pe denunțător, (care este neștiutor de carte), atunci când călătorea
prin țară sau când avea probleme la diferite instituții - inculpatul B.M.O. i-a
cerut denunțătorului să se retragă într-un colț ferit, unde i-a explicat că „șeful”
lui nu a mai vrut să stea de vorbă cu el, deoarece venise însoțit de o altă
persoană.
Prin
declarațiile date atât în cursul urmăririi penale (vol. 3 filele 46-47), cât și
în cursul cercetării judecătorești (fila 164), martorul C.C. confirmă că
numitul „V.” era în realitate inculpatul B.M.O., pe care l-a recunoscut
ulterior după planșele fotografice, precum și în persoană, în sala de judecată,
cu prilejul audierii.
Întrucât,
începând cu data 12 mai 2012 a reintrat în vigoare interdicția denunțătorului
de a părăsi localitatea, L.V. s-a întâlnit în ziua de 22 mai 2012, în
București, cu S.F. și cu S.I. (soția și, respectiv, fiica denunțătorului,
cărora, pentru rezolvarea problemelor lui S.M. le-a cerut, la îndrumarea lui „V.”
(B.M.O.), câteva documente, asigurându-le de reușita intervenției, în schimbul
plății sumei de 700 milioane lei vechi. (vol. 2 urm. pen., f. 74 - 76):
„L.V.:
Eu am zis: „Ascult!” M-a luat domnul cu el, am plecat împreună.
S.I.:
(neinteligibil)
L.V.:
Uite ce se cere (îi prezintă niște documente)
S.I.:
(citește pe documente) rechizitoriu, ședință penală.
L.V.:
Sentință penală!
S.F.;
Dar din 700 cât a zis?.șapte sute a zis ori cinci? Că nu.
L.V.:
700!
S.I.:
700, măi?
L.V.:
700! .Nu le-am spus eu, el le-a spus! Eu nu am pronunțat cu gura mea! Nu am zis
eu: „Măi, îți dă 700!”, el a zis!
S.I.:
Și sigur le dă și mașina și aurul? Și le dă și libertatea?
L.V.:
Le dă libertate…libertatea! Și, în urmă, rămâne să se dea aurul. Numai să-i
aduc documentele astea pe care le-a cerut. Pe astea!
S.I.:
Le dă și achitarea?
L.V.:
Le dă și achitarea, achitare le dă!
S.F.:
Și mașina?
L.V.:
Păi, mașina, din start! Din start se dă mașina, din start!
S.F.:
Acu', luna asta?
L.V.:
Acu!”
În
ziua de 20 iunie 2012, în urma unor discuții telefonice, S.M., L.V. și B.M.O.
au convenit să se întâlnească a doua zi, în vederea plății unei importante sume
de bani, astfel încât ultimii doi să uzeze de trecerea de care se bucurau pe
lângă persoane importante din justiție. B.M.O. acceptă întâlnirea când L.V. îi
confirmă că S.M. a făcut rost de un „cozonac” și o să-l aducă cu el „M-a sunat.
Are un cozonac” (vol.2, f. 119) sau „ Vrea să vorbească cu noi să vedem cum
facem: «Să-i dăm un cozonac întreg mâine, direct în mană, pentru problema aia»„
(vol. 2, f. 117).
În
data de 21 iunie 2012, L.V. l-a asigurat din nou pe B.M.O., într-o convorbire
telefonică, de faptul că S.M. are banii cu el și că dorește să se întâlnească
pentru a-i înmâna („Bine, deci e pregătit, are „pâine”, are tot” (vol. 1, f. 82)
sau: „Deci domnu' Mihăiță vrea să se găsească neapărat cu dumneavoastră. Deci „pâinea”
e pregătită, e totul.
Uite,
vorbește cu el la telefon, când și cum.” (vol. 1, f. 83 dos. urm. pen.).
Că
e vorba de predarea „în mână” a unor sume de bani, reiese din una din
discuțiile telefonice purtate în data de 20 iunie 2012 de L.V. cu B.M.O. (vol. 2,
f. 117-118), iar împrejurarea este confirmată de declarația învinuitului L.V.
(vol. l, f 10-13 dos. urm. pen.).
Într-o
altă convorbire telefonică, B.M.O. a convenit cu L.V. asupra locului unde, în
aceeași zi, urma să aibă loc întâlnirea. B.M.O. i-a cerut lui L.V. să fie atent
ca S.M. să nu aibă asupra sa aparatură de înregistrare, iar la întâlnire să nu
vină însoțit. B.M.O. își făcea griji să nu fie prins în flagrant, punându-și
întrebări cu privire la chestiunile care i se păreau suspecte și cerându-i lui
L.V. să-l avertizeze dacă „simte ceva” (vol. 2, f. 103-105):
„B.M.O.:
Și, tu ce crezi, după tine?
L.V.
: Eu, eu ce să zic?!
B.M.O.:
Tu cum îl simți? Cum îl simți?
L.V.
: Deci el mi-a zis mie: „Cum crezi tu! Tu ce părere ai Viorele, să nu cumva ca
noi să dăm banii, iar la urmă.”, „Păi cum?! Domnul, domnul este capabil! Eu am
mai făcut cu el, numai că acu', am zis, după alegerile astea.”
B.M.O.:
Iar acum, lui i-au dat ca să umble! (referire la încuviințarea de a părăsi
localitatea, dată prin încheierea din 12 iunie 2012 a Tribunalului Galați - s.n.)
L.V.:
Ei! i-a dat ca să umble o lună!
B.M.O.:
Dar el, acum, cu cine este?
L.V.:
El, nevastă-sa și fata!
B.M.O.:
Și fata?.
L.V.:
Fata e cea care conduce, are permis!
B.M.O.:
Cum vine asta!?
L.V.:
Da, dar nu; el mi-a zis așa: „Luăm un taxi; unde ne va chema, acolo mergem!,
fără nevastă, fără fată; doar eu și cu tine să ne găsim cu el!”
B.M.O.:
Așa! Și urmează să-l mai cercetezi, tu: Ce zice, el!
L.V.:
Nu mai zice nimic, râdea! Nu ai remarcat cum mai rădea?
B.M.O.:
Am remarcat!
B.M.O.:
Păi da! Și vii încoace! Când ai ajuns aici, o să zic eu, unde să vii!
L.V.:
Da! Gata șefule!
B.M.O.:
Iar dacă, tu, simți ceva, te dai mai deoparte și spui!
L.V.:
Nu!
B.M.O.:
Iar daca nu-i nimic, ții drumul înainte! Hai!
L.V.:
Da!”
În
aceeași seară, inculpații au discutat din nou referitor la locul de întâlnire
(o cârciumă din localitatea Romanești, în apropierea mun. Ploiești), cu privire
la cel care urma să preia banii („pâinea”) și la măsurile de precauție necesare
pentru a nu fi înregistrați sau urmăriți, (vol. 2. f. 113-114):
„L.V.:
Când e să mergi spre Ploiești! N-ar fi fost mai bine să vii tu aici și apoi să
pleci dincolo la drumul tău?
B.M.O.:
Da, dar eu știu?! Să vezi tu, cu cine este, ce-i cu el.
L.V.:
Nu-i! Domnule, nu-i nimeni cu el, decât el vine singur și eu cu el în mașină!
B.M.O.:
Ei, dacă ești tu și ești sigur că-i așa. Vezi și tu, te uiți în spate, are pe
el.
L.V.:
Normal! Păi ce crezi tu că eu, oare, sunt nebun, nu te gândești și tu?
B.M.O.:
Păi, da' tu știi că noi, avem și noi chestii, nu? Când ai zis?
L.V.:
Alo!
B.M.O.:
Da!
L.V.:
Două persoane suntem!
B.M.O.:
Păi.
L.V.:
Da, doi inși suntem!
B.M.O.:
Ne-am înțeles: „pâinea” o iei tu, știi!. Hai și vii cu el încoace!
L.V.:
înțeleg! Iar tu cu cine mai vii?
B.M.O.:
Eu, singur, cu cine să vin?!
L.V.:
Deci singur ești, nu?
B.M.O.:
Păi, așa, cu cine?
L.V.:
Bine, o facem amândoi fără să ne mai știe nimeni!
B.M.O.:
Păi da! Păi așa, dacă merg acolo mă văd cu mașina, mă văd cu alea, dar așa. Vin
acolo direct și gata! . Mai vezi și tu, care e treaba cu ei!
L.V.:
Nu-i cu el, nu e nicio treabă!
B.M.O.:
Hai, dă-i drumul!”
Imediat
după întâlnirea cu denunțătorul, inculpatul se asigură ce acesta și-a închis
telefonul mobil pentru a putea înlăturat pericolul unei eventuale interceptări
a convorbirilor (vol. 2 - filele 6-7):
„B.M.O.:
Ați închis, ați închis telefonu', da?
S.M.:
Eu nici n-am telefonu' la mine!
B.M.O.:
Nu vreau ca să mă fi.
S.M.
Vai!
B.M.O.:
Că nu.
L.V.:
Nu, nu!
S.M.:
Așa ceva la mine nu găsești.
B.M.O.:
(neinteligibil).Nu vreau să aveți probleme! Ă.
B.M.O.:
Și cum să vă spun, vedeți acum cum sunt vremurile, ați văzut și dumneavoastră,
v-ați uitat și dumneavoastră pe la știri, pe la … știți cum.
S.M.:
Da așa e, aveți dreptate!
B.M.O.:
Fiecare.
S.M.:
Se acoperă unu' pe altu'.
B.M.O.:
Da!
S.M.:
Trebuie să ne acoperim și să ne ajutăm!”
În
cursul discuțiilor purtate în incinta restaurantului din localitatea Romanești
(redate în procesul-verbal aflat la filele 55-79, vol. 2) inculpatul B.M.O. a
menționat că se puteau rezolva problemele denunțătorului, dar că acest lucru ar
fi presupus punerea în funcțiune a unui mecanism, din care făceau parte oameni,
iar oamenii trebuiau motivați: „și o să mai discutăm și vedem cum să procedăm,
ca să puteți să intrați dumneavoastră în posesia aurului dumneavoastră (…) Deci
eu nu vreau să vă promit și după aia să nu mă țin de cuvânt. Dar totul depinde
de dumneavoastră, să știți. Deci nu depinde de mine. Totul depinde de
dumneavoastră. Că ... ca să pornești un mecanism, ca să pornești un mecanism (...)
și ca să-l pui, să pui niște persoane ca să … să deie drumul la acel mecanism,
tre' să fie și ele motivate” Este vorba, în mod evident, de o aluzie la sumele
de bani pe care denunțătorul trebuia să le plătească pentru traficarea
influenței.
Discuțiile
purtate în continuare confirmă întâlnirile anterioare dintre inculpat și
denunțător, faptul că au fost ceruți bani pentru intervenții în afaceri
judiciare și faptul că L.V. i-a transmis denunțătorului cele comunicate de
inculpatul B.M.O.
Înțelegând,
în urma discuțiilor, că va primi imediat de la denunțător suma de 500 milioane
lei vechi, B.M.O. lasă să se înțeleagă că e gata să pună în mișcare „mecanismul”
de care vorbea, fapt ce rezultă din următorul fragment din discuție, fragment
în care inculpatul, de asemenea, scoate în evidență influența pe care o are:
„B.M.O.:
Mie copii îmi faceți.
S.M.:
Ce copii să vă dau?
B.M.O.:
Copii după.
S.M.:
După ce dosar?
B.M.O.:
După procesu' verbal cu auru'.
S.M.:
Cu auru'.
B.M.O.:
Cu auru', că cu alealalte avem noi, nu-i problemă.
S.M.:
Adică în dosaru' acela care aveți.
B.M.O.:
Cu dosaru' când l-ați avut. Da, la mine, i-am făcut noi copie. Mi-e și.
S.M.:
A fost și la dumneavoastră dosaru' acesta?
B.M.O.:
Păi, știm despre ce este vorba.
S.M.:
A, lucrați în el?.”
În
vederea predării banilor, denunțătorul s-a deplasat împreună cu inculpatul
B.M.O. la autovehiculul acestuia din urmă:
„B.M.O.:
Deci. deci. Am înțeles, dați. Am. Ați înțeles ce. Acolo în liniște acasă, nu
probleme, nu discuții.
S.M.:
Atent! Hai să băgați ăștia acolo!
B.M.O.:
Nu, ă. dați-i lui V. să-i ducă la mașină! Sau hai V. cu mine la mașină!
S.M.:
Păi. Da!
B.M.O.:
Deci, nu aicea!
S.M.:
Nu.
B.M.O.:
Haideți. haideți cu mine dumneavoastră la mașină și după aia plec!
S.M.:
Da?!
B.M.O.:
Da, hai!
S.M.:
Hai, și așa-i bine! Mai bine la mașină, vi le pun acolo și gata!
B.M.O.:
Da.
S.M.:
V., hai că mă întorc, da?
L.V.:
Du-te! Dacă-i...(neinteligibil).
B.M.O.:
Hai!
S.M.:
.[râde].
B.M.O.:
Hai, vino, gata!
(...)
B.M.O.:
Deci.
S.M.:
Crede-mă, domnule. Iar am uitat numele dumneavoastră!
B.M.O.:
V.!
S.M.:
Hm?!
B.M.O.:
V.C. spune-mi!
S.M.:
C.V.! V.!
B.M.O.:
C., da.
(…)
S.M.:
Uite, aici sunt cinci sute! Și. plus ce-am dat, ăialalți pe V. nu mai.
B.M.O.:
Da domne', da.
S.M.:
Da?
B.M.O.:
Puneți aici!
MIHAI:
Uite, dacă vreți, puteți și să.
B.:
Nu, nu.
S.M.:
Aveți încredere în mine! Uite.
B.M.O.:
Eu știu că e.
S.M.:
Vedeți, uite! Sunt uite, două sute, patru și cu asta una, cinci sute de milioane,
da!
B.M.O.:
Am înțeles.
S.M.:
Ăștia cinci sute de milioane.
B.M.O.:
Când îmi … când îmi faci.
S.M.:
Le dați la șefi
S.M.:
Bine că a dat Dumnezeu de-am scăpat de banii ăștia.!
B.M.O.:
Da! Ă.
S.M.:
Și să dea Dumnezeu să fie bine!
B.M.O.:
Stai cu ... stai cu inima liniștită și.
S.M.:
Da' să-mi rezolvi problema, te rog, domnul
B.M.O.:
Deci, stai cu inima liniștită și ne auzim.
S.M.:
Să-mi rezolvi!
B.M.O.:
Deci, domnu' M. domnu' M.!
S.M.:
Nu. Am cheltuit, am cheltuit mai mult, la avocați, la ăștia!
B.M.O.:
Domnu' M.?
S.M.:
Da.
B.M.O.:
Deci, dumneavoastră sunteți un om de afaceri și știți care este problema, da?
S.M.:
Da.
B.M.O.:
Deci, mergeți cu inima deschisă și ne auzim și se rezolvă, da?
”
În
jurul orelor 23:30, inculpatul B.M.O., care după plecarea denunțătorului a
rămas în autovehicul, a fost prins în flagrant, având la dispoziție suma de
bani primită de la S.M., bancnotele fiind așezate lângă frâna de mână, între
banchetele din față. Cu privire la constatarea acestor aspecte a fost întocmit
un proces verbal de constatare (vol. 1, f. 31-34) și au fost realizate
fotografii judiciare (vol. 1, f. 35-54). Discuțiile ambientale menționate mai
sus au fost redate în două procese verbale (vol. 1, f. 55-79 și vol. 2, f.
1-33).
Fiind
audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B.M.O. și-a menținut poziția
procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, de nerecunoaștere a faptelor
susținând că, la solicitarea inculpatului L.V. - pe care l-a recrutat încă din
anul 2003, pentru a-i furniza informații cu privire la infracționalitatea din
cadrul comunității de rromi din comuna Munteni - a acceptat să-l ajute pe
denunțătorul S.M., în sensul de a-i da indicații cu privire la căile legale pe
care ar trebui să le urmeze pentru a obține restituirea unor bunuri sechestrate.
întrucât sechestrul se aplicase într-un dosar penal, pentru recuperarea
prejudiciului cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală, l-a sfătuit pe
denunțător să plătească măcar în parte prejudiciul, după care să-i aducă
procesul-verbal de instituire a sechestrului, pentru a-l sfătui cum să
întocmească cererea de restituire a bunurilor.
Inculpatul
a mai susținut că până la data de 21 ianuarie 2012 nu s-a mai întâlnit
niciodată cu denunțătorul S.M., iar întâlnirea din acea zi a acceptat-o doar
pentru că îl rugase L.V. și numai pentru a-l ajuta pe denunțător, pe cale
legală, sa-și recupereze bunurile sechestrate. Totodată, inculpatul a susținut
că, în cadrul discuției cu denunțătorul S.M., a încercat să obțină de la acesta
informații cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală săvârșite de
persoane din cadrul comunității rromilor și că, în acest scop, i-a dat de
înțeles că el este în legătură cu alți polițiști din țară care anchetează
astfel de fapte.
Privitor
la referirile făcute în cadrul convorbirilor telefonice la diferite produse de
panificație („pâine”, „cozonac”) pe care urma să le primească, inculpatul
B.M.O. a susținut că nu este vorba despre primirea vreunei sume de bani, ci
despre procesul-verbal de sechestru, care urma să-i fie adus de denunțător.
În
apărare, inculpatul a solicitat audierea martorilor B.T., M.C. și B.C. (fratele
său) - ofițeri de poliție, pentru a dovedi că relațiile sale cu inculpatul L.V.
și cu denunțătorul S.M. s-au derulat în limitele obligațiilor de serviciu și în
scopul îndeplinirii acestor obligații.
Cei
trei martori au declarat că natura relațiilor dintre un ofițer de poliție și
persoana recrutată ca informator constituie secret de serviciu, dar au susținut
că, în cadrul acestor relații, este posibil ca ofițerul de poliție să-i promită
și să-i facă informatorului anumite „favoruri”, cum ar fi oferirea de sfaturi
pentru rezolvarea unui litigiu pe cale legală. La solicitarea inculpatului B.M.O.,
instanța a dispus, la termenul de judecată din 07 martie 2013 audierea și
vizionarea în ședință publică a unui înregistrări telefonice și a unor
înregistrări audio și video în mediul ambiental. în cazul convorbirilor purtate
în limba rromani, traducerea în limba română a fost asigurată de către un
interpret autorizat.
Inculpatul
nu a contestat că vocea din înregistrări îi aparține, dar a susținut, prin
apărător, că transcrierea înregistrărilor este trunchiată, fiind redate numai
acele pasaje care îl incriminează. Totodată, a solicitat să se ia act de faptul
că un pasaj din discuția purtată între denunțătorul Stane seu Mihai și
inculpatul L.V. la data de 21 iunie 2012, (transcrisă la fila 45, vol. 2, urm. pen.)
este tradus greșit, în sensul că S.M. nu a spus „are și pâinea la el”, așa cum
s-a transcris, ci a spus: „are și pâinea la ea”.
Prin
concluziile formulate în cadrul dezbaterilor, cât și prin concluziile scrise,
apărătorii aleși ai inculpatului B.M.O. a solicitat achitarea acestuia în
temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 C. proc. pen., invocând,
în esență, următoarele aspecte:
-
mijloacele de probă au fost obținute cu încălcarea prevederilor art. 68 alin.
(2) C. proc. pen., denunțătorul S.M. fiind încurajat de către organele de
urmărire penală să ofere sume de bani inculpaților, pentru a-i determina să
săvârșească infracțiunea;
-
înregistrările audio puse la dispoziție de denunțătorul S.M. nu pot servi ca
mijloace de probă, deoarece au fost făcute fără respectarea prevederilor art. 91
1
-91
5
C. proc. pen.;
-
nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul B.M.O. ar fi pretins
sume de bani pentru a interveni la magistrați, în vederea soluționării
favorabile a dosarelor în care era denunțătorul cercetat;
-
inculpatul B.M.O. nu s-a întâlnit niciodată cu denunțătorul anterior datei de
21 iunie 2012, când a fost organizat flagrantul, iar la acea întâlnire a
refuzat categoric să discute despre posibila soluționare a proceselor penale
ale denunțătorului pe căi ilicite;
-
relațiile inculpatului B.M.O. cu denunțătorul S.M. și cu inculpatul L.V. au
fost în interes strict profesional, inculpatul B.M.O., în calitate de ofițer de
poliție, urmărind să obțină de la cei doi informații cu privire la
infracționalitatea din cadrul comunității rrome.
În
subsidiar, inculpatul B.M.O. a solicitat ca, în cazul condamnării, să se facă
aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dat fiind că, în
calitate de martor cu identitate protejată, a facilitat identificarea și
tragerea la răspundere a unor persoane în două cauze penale.
Totodată,
a solicitat ca, la individualizarea pedepsei, să se țină seama de buna conduită
avută anterior și de activitatea profesională meritorie - elemente care, în
opinia sa, justifică aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă
specială prevăzută de lege, cu suspendarea sub
supraveghere
a executării.
Analizând
susținerile formulate în apărare de către inculpatul B.M.O., Curtea a constatat
că acestea sunt neîntemeiate, fiind în contradicție cu situația de fapt care
rezultă din materialul probator administrat în cauză.
1.
Susținerea inculpatului, în sensul că a fost determinat de organele de urmărire
penală, prin intermediul denunțătorului S.M., să săvârșească fapta penală care
îi este imputată, în scopul obținerii de probe - fiind astfel încălcate
prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. - nu poate fi primită favorabil,
pentru următoarele considerente:
Contrar
susținerilor inculpatului B.M.O., din probele administrate în cauză rezultă că
acesta s-a întâlnit cu denunțătorul S.M. nu numai la data de 21 iunie 2012, când
a fost organizat flagrantul, ci și anterior acestei date.
Astfel,
din denunțul formulat de S.M. la data de 07 mai 2012 (fila 1, vol. 3 urm. pen.)
precum și din declarația acestuia (fila 132 din dosarul instanței), rezultă că,
prin intermediul inculpatului L.V., a cunoscut o persoană pe nume „V.”, cu care
a avut o întâlnire într-un restaurant, la un „popas” situat între Focșani și
Râmnicu Sărat. Cu acel prilej, „V.” s-a recomandat că este procuror la
D.I.I.C.O.T. și „s-a lăudat” că îl poate ajuta pentru rezolvarea favorabilă a
dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului Galați, în care avea calitatea de
inculpat, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune
fiscală.
Denunțătorul
a mai susținut că, cu prilejul acestei întâlniri, i-a dat inculpatului B.M.O.
suma de 20 milioane lei vechi (2.000 RON).
Chiar
dacă, așa cum corect susține apărarea, declarația denunțătorului trebuie
privite cu rezervă - dat fiind că, prin formularea denunțului, acesta scapă de
răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii și are, totodată, interesul
de a-și recupera sumele pe care susține că le-a dat pentru cumpărarea
influenței - faptele denunțate nu pot fi considerate „de plano” ca neadevărate,
ci ele trebuie reținute numai în măsura în care sunt dovedite prin probele
administrate în cauză.
În
cauza de față, susținerile denunțătorului, privind întâlnirea pe care a avut-o
cu numitul „V.” (ulterior dovedit a fi inculpatul B.M.O.) sunt confirmate prin
declarația coinculpatului L.V. (vol. 1 fila 10 urm. pen.) precum și prin
declarațiile martorului S.D. (fila 44 - vol. 3 urm. pen.; fila 166 fond).
O
altă întâlnire cu numitul „V.”, la care S.M. face referire în denunț, a avut
loc, așa cum s-a arătat anterior (la pagina 8 a prezentei decizii) la începutul
lunii mai 2012 (evident, anterior datei de 7 mai 2012, când a fost formulat
denunțul), la restaurantul din incinta „R.G.H.” din București, întâlnire la
care denunțătorul a fost însoțit de martorul C.C. Acest martor a confirmat prin
declarațiile date atât în cursul urmăririi penale (vol. 3 filele 46-47), cât și
în cursul cercetării judecătorești (fila 164) că numitul „V.”, cu care s-a
întâlnit denunțătorul este, în realitate, inculpatul B.M.O., pe care ulterior l-a
recunoscut atât după planșele fotografice, cât și în persoană, în sala de judecată.
De
altfel, chiar inculpatul B.M.O. recunoaște, în cursul discuțiilor purtate cu
denunțătorul la data de 21 iunie 2012, că s-au mai întâlnit și anterior pentru
a discuta despre modalitatea în care îl va ajuta să-și rezolve litigiile
penale.
Relevante
în acest sens sunt următoarele replici ale inculpatului B.M.O.:
„Ați
înțeles ce vă spun! Dumnealui s-a referit în felul următor, și v-am explicat și
la București, când am fost, deci nu neapărat îi trebuie suma s-o aveți
pregătită, e un început, s-a mers, vedeți și dumneavoastră demersurile și să
vedeți și dumneavoastră, ca să fiți și dumneavoastră cu inima împăcată.” (vol.
2 fila 23); sau: „Știți că eu întotdeauna, de câte ori m-am întâlnit cu
dumneavoastră m-am înțeles și nu a fost nici un fel de problemă” (vol. 1 fila
81).
În
condițiile în care, din probele administrate (analizate anterior), rezultă cu
certitudine că rezoluția infracțională a inculpatului B.M.O. cu privire la
săvârșirea traficului de influență a intervenit în perioada anterioară formulării
denunțului de către S.M., perioadă în care inculpatul a trecut chiar la punerea
în aplicare a rezoluției, săvârșind acte care intră în conținutul elementului
material al acestei infracțiuni - nu poate fi primită favorabil apărarea
acestuia, în sensul că a fost determinat să săvârșească infracțiunea de către
organele de urmărire penală, prin intermediul denunțătorului S.M.
2.
În apărarea inculpatului s-a mai susținut că înregistrările audio puse la
dispoziție de denunțătorul S.M. nu pot servi ca mijloace de probă, deoarece au
fost făcute cu nerespectarea prevederilor art. 91
1
-95
5
C.
proc. pen. - argumentul principal fiind acela că denunțătorul nu are calitatea
de „parte” în procesul penal.
Această
susținere este contrară prevederilor art. 91
6
alin. (2) C. proc.
pen., potrivit cărora „înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate
de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc
propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte
înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.”
Trebuie însă observat că, deși transcrierea înregistrărilor puse la dispoziția
organelor de urmărire penală de către denunțătorul S.M. au fost depuse la
dosarul cauzei, ele nu au avut un rol determinant în dovedirea vinovăției
inculpaților; relevant în acest sens este faptul că toate trimiterile făcute în
prezenta decizie la înregistrările convorbirilor se referă la interceptări
autorizate și efectuate în condițiile art. 91
1
și urm. C. proc. pen.
nu la înregistrări făcute de denunțător.
În
ce privește înregistrările convorbirilor telefonice și ambientale efectuate în
baza autorizațiilor nr. 588/ AI din 18 mai 2012, prelungită la 18 iunie 2012 și
respectiv nr. 708/ AI din 18 iunie 2012, pronunțate de Tribunalul Municipiului
București (instanța competentă, în condițiile în care la acea dată nu era
cunoscută calitatea de ofițer de poliție a inculpatului B.M.O.) acestea nu au
fost contestate sub aspectul legalității, apărarea făcând însă, cu prilejul
ascultării în ședință publică, observația că transcrierea convorbirilor este
redată „trunchiat” în procesele-verbale, nefiind redate acele pasaje „din care
rezultă nevinovăția inculpatului”.
Sub
acest aspect, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 91
3
C.
proc. pen., prin procesul-verbal întocmit de procuror sunt redate integral
convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate care privesc fapta
ce formează obiectul cercetării, prevedere cât se poate de logică, deoarece
este posibil ca pe durata autorizării să fie efectuate interceptări ale unor
convorbiri care nu au legătură cu fapta și a căror redare în procesul-verbal ar
putea aduce atingere vieții private a persoanelor.
În
condițiile în care, ascultând în ședința publică cea mai importantă parte a
înregistrărilor, nici inculpatul și nici apărătorul acestuia nu au indicat care
sunt fragmentele din convorbiri care nu au fost redate în procesul-verbal și
care ar fi putut servi la dovedirea nevinovăției, Curtea a reținut că
obiecțiile apărării cu privire la modalitatea transcrierii sunt neîntemeiate.
Totodată,
traducerea greșită din limba rromani în limba română a unui fragment din
convorbirile înregistrate și redate în procesul-verbal - aflat la fila 45, vol.
2 (s-a tradus „.are și pâinea la el în loc de „are și pâinea la ea”) - greșeală
constatată cu prilejul ascultării traducerii în ședința publică a înregistrării
- nu are nici o relevanță în contextul materialului probator, așa cum se va
arăta în cele ce urmează.
3.
Apărările inculpatului B.M.O. privind inexistența faptei și a vinovăției sale
sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Este
adevărat că experiența de polițist a inculpatului B.M.O. l-a ajutat pe acesta
să abordeze cu maximă prudență relația cu denunțătorul, limitând numărul
întâlnirilor și folosind în discuțiile cu acesta un limbaj voalat, dar
suficient de clar pentru a transmite „mesajul” dorit. Relevantă în acest sens
este aluzia făcută de inculpat în cadrul discuției purtate în data de 21 iunie 2012
(redată în procesul-verbal aflat la filele 55-79, vol. I) în sensul că
problemele denunțătorului pot fi rezolvate, dar că acest lucru ar fi presupus
punerea în funcțiune a unui „mecanism” din care făceau parte oameni, iar acei
oameni trebuiau motivați: „Deci totul depinde de dumneavoastră, să știți. Deci
nu depinde de mine. Totul depinde de dumneavoastră. Că, ca să pornești un
mecanism (...) și ca să-l pui, să pui niște persoane ca să, să deie drumul la
acel mecanism, tre să fie și ele motivate” (fila 66, vol. l).
O
insinuare cu privire la faptul că nimic nu se face cadou e cuprinsă și într-o
discuție telefonică din data de 21 iunie 2012, purtată între S.M. și B.M.O.: „Dar
să știți că, să știți că, să știți că darul n-a venit de sus, așa singur. Da?”
(vol. l f. 80-83) - aluzie la faptul că în ziua anterioară (20 iunie 2012)
instanța îi încuviințase denunțătorului să părăsească localitatea de domiciliu.
Chestiunea
banilor care nu s-au dat ori nu s-au dat cui și când trebuia mai este pomenită
și într-un alt fragment al discuției dintre denunțător și B.M.O. (vol.2, f.
28).
Trebuie
observat însă că, în cea mai mare parte, legătura dintre inculpatul B.M.O. și
denunțător nu a fost ținută în mod direct ci prin intermediul inculpatului L.V.
- fapt confirmat de o discuție telefonică din data de 21 iunie 2012, în cadrul
căreia inculpatul B.M.O. i-a spus denunțătorului S.M.: „pană se rezolvă toate
problemele dumneavoastră, cel mai bine și cel mai indicat ar fi să luăm
legătura prin dânsul, prin dumnealui, cât... Și dumneavoastră nu mai discutați
orice pe telefonul dumneavoastră. Ați înțeles ce vă spun? (…) Deci e mai bine
așa. (…) Deci eu v-am spus numele meu că v-am văzut și vă știm și nu sunt nici
un fel de probleme. Ă. Nu vreau să discutați, să pronunțați sau să-mi spuneți
numele, să azi m-a, v-ați întâlnit cu mine sau ați discutat. Ați înțeles?”; „Deci.
Ascultați ce vă spun. Deci nu mai vorbiți la telefon toate.” (vol. 2, filele
18, 20).
Folosirea
lui L.V. ca intermediar, este, în sine, o măsură de precauție, dar și o dovadă
că spusele lui L.V. îi aparțin lui B.M.O., fapt confirmat, între altele, și de
o altă replică a acestuia din urmă, într-o discuție telefonică cu denunțătorul:
„Că prin telefon nu pot să discut prea multe, dar ideea este că eu ajung.(…)
Haideți că o să vă explice colegul dumneavoastră și după aia discutăm, că vă
dați seama că nu putem să discutăm prin, prin asta”, (vol. 1, f. 80-83).
„Explicațiile”
date de inculpatul L.V. denunțătorului S.M., în numele inculpatului B.M.O.,
sunt cât se poate de clare: procesele penale ale denunțătorului ar putea fi
rezolvate pe alte căi decât cele legale, în urma influențelor pe care numitul „V.”
(care, așa cum s-a arătat anterior, se prezentase denunțătorului ca fiind
procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.) le poate exercita asupra unor persoane din
cadrul poliției (ofițerul de poliție C.Ș. - Șef serviciu în cadrul I.P.J.
Galați) și din sistemul judiciar (procurorul N.D.E. - Prim-procuror la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, judecătorul investit cu soluționarea
dosarului de evaziune fiscală, precum și alte persoane „importante” ce aparțin
aceluiași sistem). În schimbul exercitării acestor influențe, denunțătorul urma
să plătească suma de 70.000 RON (700 milioane lei vechi), astfel cum rezultă
din mai multe convorbiri ale inculpatului L.V. cu denunțătorul și cu membrii
familiei acestuia - redate anterior (la pag. 5-8 ale prezentei decizii).
Din
motive de precauție, inculpații au evitat, în discuțiile telefonice, să se
refere explicit la primirea unor sume de bani, folosind un limbaj „codificat”,
în care se face referire la darea-primirea unor produse de panificație
(cozonac, pâine).
Astfel,
în cadrul discuțiilor telefonice din data de 20 iunie 2012, L.V. îi confirmă
inculpatului B.M.O., că S.M. a făcut rost de un „cozonac” și o să-l aducă cu
el, la întâlnirea ce urma să aibă loc în ziua următoare: „M-a sunat. Are un
cozonac
”.
(vol. 2 fila 119).
Totodată
inculpatul L.V. i-a comunicat denunțătorului: „Vrea să vorbească cu noi să
vedem cum facem: «Să-i dăm un cozonac întreg mâine, direct în mână, pentru
problema aia”. (vol. 2, f. 117).
În
data de 21 iunie 2012, L.V. l-a asigurat din nou pe B.M.O., într-o convorbire
telefonică, de faptul că S.M. are banii la el și că dorește să se întâlnească
pentru a-i înmâna („Bine, deci e pregătit, are „pâine”, are tot” (vol. 1, f. 82))
sau „Deci domnu' M vrea să se găsească neapărat cu dumneavoastră. Deci „pâinea”
e pregătită, e totul. Uite, vorbește cu el la telefon, când și cum.” (vol. 1, f.
83).
Faptul
că nu este vorba de produse de panificație sau de primirea unor acte, ci de
primirea unei sume de bani, rezultă cu claritate din contextul discuțiilor și
este confirmat prin declarațiile date de inculpatul L.V. în cursul urmăririi
penale, (vol. I fila 10-13).
În
cursul discuțiilor telefonice purtate de cei doi inculpați în ziua de 21 iunie 2012,
anterior întâlnirii cu denunțătorul, inculpatul B.M.O. face din nou referire la
suma de bani pe care știa că urmează să o primească, spunându-i inculpatului
L.V.: «Ne-am înțeles: „pâinea” o iei tu, știi!.Hai să vii cu el încoace!» (vol.
2, fila 114).
Această
înțelegere, privind primirea de către celălalt inculpat a sumei de bani de la
denunțător, este una din măsurile de precauție pe care și le-a luat inculpatul
B.M.O., alături de alte măsuri la care s-a făcut deja referire: alegerea
locului întâlnirii, supravegherea denunțătorului anterior întâlnirii, pentru a
nu fi cu alte persoane și pentru a nu fi echipat cu mijloace de interceptare,
precum și înlăturarea telefoanelor mobile, pentru a evita riscul de a fi
ascultați.
Orice
îndoială cu privire la adevăratul înțeles al discuțiilor anterioare este
înlăturată de împrejurarea că, în timpul întâlnirii, inculpatul B.M.O. a primit
de la denunțător suma de 50.000 lei.
Susținerile
inculpatului, în sensul că suma respectivă (sumă care, cu prilejul constatării
infracțiunii flagrante, a fost găsită în autoturismul inculpatului, lângă
bancheta pe care acesta era așezat) a fost lăsată de denunțător fără știrea sa,
nu pot fi primite favorabil, deoarece din transcrierea convorbirilor ambientale
rezultă că a acceptat primirea banilor, în schimbul intervențiilor pe care urma
să le facă pentru rezolvarea proceselor penale ale acestuia. Relevant în acest
sens este următoarea convorbire ambientală, redată în procesul verbal de
transcriere (fila 28 vol. 2):
„S.M.:
Uite, aici sunt cinci sute! Și. plus ce-am dat, ălealalți. pe V. nu mai.
B.M.O.:
Da domne', da.
S.M.:
Da?
B.M.O.:
Puneți aici!
S.M.:
Uite, dacă vreți, puteți și să.
B.M.O.:
Nu, nu e.
S.M.:
Aveți încredere în mine! Uite.
B.M.O.:
Eu știu că e.
S.M.:
Vedeți, uite! Sunt. uite, două sute. patru. și cu asta una, cinci sute de
milioane, da!
B.M.O.:
Am înțeles.
S.M.:
Ăștia cinci sute de milioane.
B.M.O.:
Când îmi. când îmi faci.
S.M.:
Le dați la șefi.
S.M.:
Bine că a dat Dumnezeu de-am scăpat de banii ăștia.!
B.M.O.:
Da! Ă.
S.M.:
Și să dea Dumnezeu să fie bine!
B.M.O.:
Stai cu. stai cu inima liniștită și…
S.M.:
Da' să-mi rezolvi problema, te rog, domnul
B.M.O.:
Deci, stai cu inima liniștită și ne auzim.
S.M.:
Să-mi rezolvi!
B.M.O.:
Deci, domnu' M. domnu' M.!
S.M.:
Nu. Am cheltuit, am cheltuit mai mult, la avocați, la ăștia!
B.M.O.:
Domnu' M.?
S.M.:
Da.
B.M.O.:
Deci, dumneavoastră sunteți un om de afaceri și știți care este problema, da?
S.M.:
Da.
B.M.O.:
Deci, mergeți cu inima deschisă și ne auzim și se rezolvă, da?”
În
raport cu caracterul convingător al probelor din care rezultă că discuțiile
telefonice ale inculpaților cu privire la diferite produse de panificație se
referă, în realitate, la primirea unei sume de bani, este total lipsită de
relevanță împrejurarea invocată de apărare, în sensul că un fragment dintr-o
astfel de discuție, purtată în limba rromani, a fost tradus și transcris greșit
în procesul verbal aflat la fila 45 vol. 2 s-a tradus „are și pâinea la el în
loc de „are și pâinea la ea - greșeală care a fost constatată cu prilejul
audierii și traducerii în ședința publică a înregistrării.
4.
Nu poate fi acceptată nici apărarea inculpatului, în sensul că relațiile sale
cu denunțătorul s-au limitat la a-i oferi acestuia consultații pentru
rezolvarea pe cale legală a unor probleme juridice, urmărind astfel să-i
câștige încrederea, pentru a-l recruta ca informator. Aceste susțineri ale
inculpatului sunt în contradicție cu situația de fapt care rezultă din
ansamblul probelor administrate în cauză, probe din care rezultă că inculpatul
B.M.O., atât în mod direct, cât și prin intermediul inculpatului L.V. a
acceptat promisiunea privind primirea unor sume de bani și chiar a primit o
sumă importantă de bani de la denunțătorul S.M., pentru a interveni în vederea
rezolvării pe altă cale decât cea legală a dosarelor penale în care
denunțătorul era implicat.
Chiar
dacă s-ar accepta că, în sensul culegerii unor infirmații utile pentru
îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițiștii pot fi puși uneori în
situația de a face anumite „favoruri” persoanelor recrutate ca informatori,
(aspect care rezultă din declarațiile martorilor M.C., B.T. și B.V.) aceste
favoruri nu pot fi făcute, în nici un caz, prin săvârșirea de către polițist a
unor fapte care contravin legii și, cu atât mai mult, aceste favoruri nu pot fi
făcute în schimbul plății unor sume de bani, așa cum s-a întâmplat în cauza de
față.
Prin
urmare, Curtea a reținut că apărările inculpatului B.M.O. sunt neîntemeiate și
că săvârșirea de către acesta a faptelor reținute în sarcina sa prin actul de
inculpare este dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză,
prezentate și analizate în considerentele anterioare.
În
ce-l privește pe inculpatul L.V. - care a declarat, mai înainte de începerea
cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate faptele reținute în
sarcina sa și a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii
simplificate, prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., Curtea a reținut
din probele administrate în cursul urmăririi penale că fapta pentru care a fost
trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de
inculpat.
În
privința inculpatului L.V. trebuie observat că el nu este un simplu intermediar
între denunțător și inculpatul B.M.O., ci a săvârșit și acte nemijlocite de
trafic al influenței. în acest sens relevantă este relatarea martorului S.D.: „Cu
L.V. am fost și la IPJ Galați. Am fost lângă el când a cerut la poartă, unui
polițist să-i comunice domnului C., că a sosit. A urcat ulterior în sediul
instituției pentru a intra în biroul lui C. Când s-a întors mi-a spus că i-a
comunicat lui C. că o să sosească „oamenii” de la București și că va avea loc o
întâlnire.” (vol. 3, f. 44-45 urm. pen.)
Relevant
este, totodată, faptul că în numeroase discuții telefonice L.V. amintește de
cazurile în care afaceri judiciare s-au terminat fericit tocmai pentru că el
și-a traficat influența (de exemplu: „Am fost acolo la domnul acela. Puțin mai
înainte am venit. Nu am avut cum să te sun. Am vorbit cu el. Și treaba a mers
bine. Acum luni merg să-i eliberez pe țigani” - vol. 2, f. 171). în anumite
discuții, L.V. îi garantează lui S.M. reușita intervenției (de ex: „Nu o să fii
închis niciodată!”-vol.2, f. 219).
Colaborarea
strânsă dintre B.M.O. și L.V. e ilustrată și de un fragment de discuție din 21
iunie 2012 (vol. 2, f. 122-123) în care cei doi pun la cale să-l stoarcă
suplimentar de bani pe S.M., pentru un pretins nou dosar penal deschis de
autoritățile judiciare din Iași. Totodată S.M.