ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 679/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 466 din 1

noiembrie 2002, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul B.V., în baza

art. 257 alin. (1) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare

de 4 ani și 6 luni.

S-a dedus arestarea preventivă a

inculpatului de la 13 mai 2002 la zi și s-a dispus punerea de îndată în

libertate a acestuia.

A fost confiscată de la inculpat

suma de 17.000.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

perioada martie – aprilie 2002, inculpatul B.V. a pretins și primit în mod

repetat, în total suma de 17.000.000 lei de la martora G.G.G., prevalându-se de

influența pe care o are asupra unor lucrători de poliție și a unui procuror

pentru a obține nepunerea în executare și revocarea unui mandat de arestare

preventivă emis față de G.P., fratele cumpărătoarei de influență.

Față de G.P. a fost emis de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați un mandat de arestare în lipsă, în luna

februarie 2002, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, sus-numitul

sustrăgându-se urmăririi penale.

Sora acestuia, G.G.G., a fost pusă

în legătură cu inculpatul B.V. de către martorul C.I., la rândul lui ajutat de

către făptuitor în rezolvarea, în trecut, a unor probleme la poliția din

municipiul Galați.

Inculpatul a pretins că are

influență și poate interveni la maiorul C., însărcinat cu punerea în executare

a mandatului de arestare și, mai departe, pentru revocarea arestării preventive

la procuror.

Pentru aceste servicii a pretins,

repetat, suma totală de 17.000.000 lei, din care o parte o va remite

ofițerului, altă parte o va folosi pentru a fi înaintată colegilor de birou ai

ofițerului și șefului de post din comuna Sendreni și nu în cele din urmă pentru

a cumpăra pește pentru procuror și pentru recompensa ce i se cuvine lui.

La data de 3 aprilie 2002, după ce

i-a înmânat inculpatului suma de 6.600.000 lei, G.G.G. l-a însoțit pe acesta,

împreună și cu C.I., la sediul I.P.J. Galați, așteptând în hol în timp ce

inculpatul a urcat la biroul ofițerului C.

Cei numiți au fost văzuți de către

cpt. B.M., inculpatul având în mână un teanc de bani.

Ulterior, inculpatul i-a dat

asigurări numitei G.G.G. că problema s-a rezolvat și că fratele ei nu mai este

urmărit pentru arestare.

La data de 11 aprilie 2002, însă,

G.P. a fost prins de către poliție la domiciliul său, punându-se în executare

mandatul de arestare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o pentru

netemeinicia dispoziției de suspendare a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 121 din 5

martie 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelul parchetului, desființând

hotărârea atacată în latura penală și în rejudecare a înlăturat dispoziția de

suspendare a executării pedepsei, făcând în cauză aplicația art. 64 și art. 71

C. pen., pentru pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și menținând celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, motivat în scris și susținut oral prin

apărătorul ales, în sensul casării hotărârii instanței de apel și a menținerii

hotărârii instanței de fond prin care s-a făcut aplicația dispozițiilor art. 81

și art. 82 C. pen.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului

privește cazul de casare arătat de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., însă nu este fondat.

Situația de fapt a fost corect

reținută și este dovedită pe baza mijloacelor de probă legal administrate.

Inculpatul a recunoscut în fața

instanței primirea doar a sumei de 1.500.000 lei, însă declarațiile sale nu se

coroborează cu celelalte mijloace de probă ci, dimpotrivă, sunt contrazise de

susținerile numiților G.G.G., C.I., B.M., N.R.M. și G.P.

Încadrarea juridică este legală.

Pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia au fost temeinic stabilite de către instanța de control judiciar,

prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a ținut seama, astfel, de gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, cu consecințele sale

negative și sub aspectul cultivării și întreținerii, în conștiința cetățenilor,

a sentimentului coruptibilității prestatorilor autorității de stat.

Prevenirea săvârșirii infracțiunilor

de corupție, atât specială, cât și generală, nu poate fi realizată eficient

decât prin fermitate, indiferent că este vorba de corupători ori de corupți.

Executarea pedepsei prin privare de

libertate, decisă de instanța de apel, este de natură să asigure realizarea

scopului sancțiunii, prevăzut de art. 52 C. pen., astfel încât, critica din

recurs nu este fondată.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu a hotărârii existența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 121 din 5 martie 2003

a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.