ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 334 din 1 octombrie

2001, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații:

- Ș.G. zis „C.”, la o pedeapsă de un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută și

pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și

pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului Ș.G., urmând

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare,

sporită la 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 8

decembrie 2000, la 22 decembrie 2000, și

- B.F., la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și

pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului B.F. prin sentința penală nr. 2099 din 10 septembrie 1996 a

Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 206 din 19

martie 1997 a Tribunalului Galați și a dispus ca această pedeapsă să fie

executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să

execute 6 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada reținerii de 24 ore, respectiv din

data de 17 septembrie 1999.

A făcut aplicarea art. 71, raportat

la art. 64 C. pen., cu privire la ambii inculpați.

A constatat integral acoperit, prin

restituirea bunului sustras, a prejudiciului cauzat părții civile S.C. S. S.A.

Galați.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut, în esență, următoarele:

În seara zilei de 16 septembrie

1999, inculpatul Ș.G., în baza înțelegerii prealabile cu P.C. și D.J. – agenți

de pază la S.C. S. S.A. Galați a dat suma de 1 milion lei lui P.C., luând

împreună cu mai multe persoane, între care și inculpatul B.F., o bucată de

tablă inox – desen de 1750 kg, în valoare de 25.131.365 lei, în scopul

însușirii pe nedrept, din incinta S.C. S. S.A. Galați.

Împotriva sentinței, inculpații Ș.G.

și B.F. au declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor

aplicate, considerate a fi prea severe în raport de datele favorabile ce

caracterizează persoana lor.

Prin decizia penală nr. 109 A din 13

martie 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpați, cu motivarea că aceștia nu se află la primul conflict cu legea

penală, astfel că nu se justifică reținerea în favoarea lor a circumstanțelor

atenuante, iar modul cum s-a acționat, cu premeditare, valoarea prejudiciului

cauzat, au îndreptățit prima instanță să aplice pedepse severe cu executarea,

prin privare de libertate.

Nemulțumiți și de hotărârea

pronunțată în apel, în termenul legal, inculpații au declarat recurs.

În principal, inculpatul Ș.G. a

invocat motive de netemeinicie susținând că pedepsele aplicate pot fi

modificate, în sensul micșorării lor, prin recunoașterea în favoarea sa de

circumstanțe atenuante și care să permită coborârea pedepselor sub minimul

special prevăzut de lege pentru faptele reținute în sarcina sa, iar în privința

modalității de executare a pedepsei stabilite a solicitat să se facă aplicarea

dispozițiilor art. 81 - 82 C. pen. sau art. 86

1

din același cod.

În argumentarea acestor motive de

casare, inculpatul Ș.G. a susținut prin notele scrise înaintate la dosar și

prin concluziile orale puse în ședința publică de judecată prin apărătorul său

ales, că a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunilor, astfel

cum rezultă și din caracterizarea făcută de Asociația de Locatari nr. 402 din

blocul în care locuiește, a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele

comise, prejudiciul în valoare de 25.131.365 lei a fost acoperit prin

restituire, iar inculpatul suferă de afecțiuni foarte grave, toate aceste

împrejurări fiind circumstanțe pe care instanța le poate reține în favoarea sa,

așa cum s-au reținut în favoarea celorlalți inculpați implicați în comiterea

infracțiunii, pentru egalitate de tratament, cu consecința coborârii pedepselor

sub minimul special și schimbarea modalității de executare, fără privare de

libertate, având în vedere că fapta pe care a mai comis-o, este săvârșită în

timpul minorității.

Apărătorul desemnat din oficiu

pentru inculpatul B.F., avocat D.L. a solicitat redozarea pedepsei aplicate

acestui inculpat, în sensul reducerii ei.

Recursurile declarate de inculpați

sunt nefondate.

Art. 74 C. pen., enumeră,

exemplificativ, împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante.

Dar, constatarea uneia sau mai

multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora

asemănătoare, nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe

atenuante, și pe cale de consecință, reducerea ori schimbarea modalității de

executare a pedepsei.

Recunoașterea circumstanțelor

atenuante este de atributul instanței de judecată și deci, lăsată la aprecierea

acesteia.

Dar, în aprecierea unor împrejurări

ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol

social concret al faptelor comise, la urmările lor, la ansamblul condițiilor în

care au fost săvârșite, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana

făptuitorului.

În cauză încă, se apreciază că

inculpatului Ș.G. nu i se pot reține circumstanțe atenuante odată ce a mai fost

condamnat în minorat, pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, și anume

furt calificat.

De asemenea, din analiza fișei de

cazier judiciar se constată că inculpatul B.F. este recidivist, fiind condamnat

anterior, prin sentința penală nr. 2099 din 10 septembrie 1996 a Judecătoriei

Galați la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 13 din Legea nr. 87/1994; art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 și art. 42 C. pen.

În aceste condiții, pedepsele de

executat, de 3 ani și 10 luni închisoare, pentru inculpatul Ș.G. și de 6 ani

închisoare, pentru inculpatul B.F. sunt just individualizate prin considerarea

criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. și ele

corespund și scopului lor, astfel cum prevede art. 52 C. pen., prevenția

generală și specială.

În consecință, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați nefiind

fondate, vor fi respinse.

Va deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 8 decembrie 2000, la 22 decembrie 2000,

pentru inculpatul Ș.G. și reținerea de 24 de ore, din 17 septembrie 1999,

pentru inculpatul B.F.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

recurentul Ș.G. va fi obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, iar recurentul B.F. va fi obligat, cu același titlu la

plata sumei de 1.300.000 lei, în care se include și onorariul în sumă de

300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.F. și Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 109 A din 13

martie 2002 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedepsele aplicate timpul

arestării preventive de la 8 decembrie 2000, la 22 decembrie 2000, pentru

inculpatul Ș.G. și reținerea de 24 de ore, din 17 septembrie 1999, pentru

inculpatul B.F.

Obligă pe recurentul inculpat B.F.

la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul

inculpat Ș.G. la plata, cu același titlu, a sumei de 1.000.000 lei.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

aprilie 2003.