ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 581

din 14 noiembrie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul V.S. la o

pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare

de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului V.S. pe durata termenului de încercare, prevăzută de art. 282 C.

pen., respectiv de 3 ani și 6 luni.

În baza dispozițiilor art.

350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului V.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 44 din

11 septembrie 2003 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă

cauză.

Conform art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.S. perioada arestării preventive de

la 11 septembrie 2003 până la data punerii efective în libertate.

A condamnat pe inculpatul P.V.

la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209

alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., în referire la

art. 76 lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului P.V. pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C.

pen., respectiv 3 ani și 6 luni.

În baza dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C.

proc. pen., a achitat pe inculpatul N.G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., în referire la art. 209

alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

18

1

C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului N.G.

sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 2.000.000 lei.

În baza dispozițiilor art.

334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de

inculpatul U.D. (la data de 18 iulie 2003, împreună cu inculpatul P.V.) din

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea de favorizare a

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. și în baza acestei noi încadrări

juridice a faptei l-a condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, reținând în

favoarea acestuia dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., în referire la

art. 76 lit. e) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatului U.D. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C.

pen., respectiv de 2 ani și 2 luni.

În baza dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., a achitat pe inculpatul U.D., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., în

referire la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. (faptă comisă la data de 18

iulie 2003, împreună cu inculpatul N.G.).

În baza dispozițiilor art.

18

1

C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului U.D.

sancțiunea administrativă cu amendă în cuantum de 2.000.000 lei.

În baza dispozițiilor art.

255 alin. (4) C. pen., în referire la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat

de la inculpatul V.S. în folosul statului suma de 4.000.000 lei.

A dispus restituirea către

inculpatul V.S. a sumei de 12.000.000 lei consemnată la C.E.C. Galați conform

recipisei seria L nr. 65/21336010 (din 11 septembrie 2003).

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că în ziua de 18 iulie 2003, inculpatul

N.G., în calitate de manipulant, în timp ce distribuia laptele împreună cu

inculpatul U.D., în calitate de șofer, conform contractului dintre firma ai

cărei angajați erau și SC I.S. SA Galați, s-a hotărât să sustragă fier din

combinat, pentru a-l valorifica la punctele de colectare, sens în care a

coborât din mașină și a luat dintr-un conteiner mai multe bucăți de fier pe

care, cu acordul inculpatului U.D., le-a urcat în mașina de lapte.

În aceeași zi, după mai

multe încercări nereușite, inculpatul P.V. l-a convins pe inculpatul U.D. să-l

ajute, contra sumei de 500.000 lei, să scoată din combinat 12 rulmenți,

sustrași de el, în timp, pe care i-a încărcat în mașina de lapte.

La punctul de control,

înainte de ieșirea din combinat, în autocamion s-au găsit cei 12 rulmenți și

fierul încărcat de inculpatul N.G., ocazie cu care au început cercetările la

Postul de Poliție S..

Aflând despre această

situație, inculpatul V.S., maistru la SC I.S. SA, a oferit suma de 4.000.000

lei unor funcționari ai firmei S.W.B.C. Galați pentru aceștia să nu dea curs

întocmirii unor acte de constatare a unei infracțiuni de furt comisă în dauna

SC I. Galați de către inculpatul P.V., acte ce trebuiau îndeplinite de aceștia

în virtutea atribuțiilor lor de serviciu.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpaților, declarațiile

martorilor T.P.C., U.L., U.M., C.T. și M.V., procesul verbal întocmit de

lucrătorul de poliție din cadrul Serviciului de Poliție S. cu ocazia găsirii

celor 12 rulmenți și a bucăților de fier, procesul verbal de confruntare dintre

M.V. și inculpatul P.V.

În faza de cercetare

judecătorească, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, mai puțin

inculpatul P.V., care și-a menținut poziția procesuală de nerecunoaștere din

faza de urmărire penală, iar inculpatul V.S., făcând precizarea că nu le-a

oferit agenților de pază întreaga sumă de bani pe care o avea asupra sa, ci s-a

oferit „să-i cinstească”.

Apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Galați, care prin decizia penală nr. 318/ A din 31 mai 2004 a reținut că

instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât

situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților și a individualizat

corespunzător pedepsele aplicate.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17 și 17

1

C. proc.

pen., solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri atacate și:

- schimbarea încadrării

juridice a faptei săvârșite de inculpatul P.V. în infracțiunea prevăzută de

art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- majorarea pedepselor

aplicate inculpaților P.V. și U.D., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante;

- schimbarea modalității de

executare a pedepselor aplicate inculpaților V.S. și P.V. prin înlăturarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.;

- condamnarea inculpaților

N.G. și U.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1)

– art. 209 lit. a) C. pen. și respectiv art. 26, raportat la art. 208 alin. (1)

– art. 209 lit. a) din același cod și aplicarea unor pedepse privative de

libertate în regim de executare.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că din probele

administrate în cauză rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de furt în forma continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Astfel, deși inculpatul P.V.

nu a recunoscut săvârșirea faptei nici pe parcursul urmăririi penale și nici în

timpul cercetării judecătorești, din materialul probator aflat la dosar,

respectiv prin coroborarea declarațiilor martorului C.T., cu declarațiile

inculpaților U.D. și N.G., precum și cu declarațiile coinculpatului V.S.

rezultă că inculpatul P.V. a sustras singur, în timp, rulmenții pe care trebuia

să-i înlocuiască și i-a ținut ascunși în dulapul său.

Această operațiune s-a

derulat pe parcursul mai multor luni, dar în baza aceleiași rezoluții

infracționale.

În acest sens, încă din a

doua jumătate a lunii iunie 2003, P.V. a început să-l roage pe inculpatul U.D.

să-i scoată din S. cei 12 rulmenți cu mașina de lapte, finalizându-se cu

acceptul acestuia, contra sumei de 500.000 lei din data de 18 iulie 2003.

În susținerea celor arătate

este declarația inculpatului V.S. în care a precizat „cu privire la procedura

de înlocuire a rulmenților arăt faptul că muncitorii care schimbau rulmenții

defecți de la role, inclusiv P.V., care îndeplinea funcția de șef de echipă,

puteau să substituie într-o anumită perioadă de timp rulmenții cei noi scoși de

la magazie și să nu-i înlocuiască pe cei cu uzură mai mică. Eu nu puteam

verifica ulterior acest aspect, deoarece rulmenții montați pe role nu puteau fi

văzuți din exterior, întrucât sunt într-o casetă. În calitatea lui de șef de

echipă, P.V. putea să ascundă unul sau doi rulmenți în timpul reparațiilor cu

intenția de a-i sustrage ulterior”.

Relevantă este și declarația

inculpatului U.D., care arată că „începând cu data de 15 iunie 2003, de fiecare

dată când duceam lapte în secția L.B.C. eram abordat de un tânăr, despre care

am aflat ulterior că se numește P.V., care îmi solicita să-l ajut cu mașina pe

care lucrez să scoată niște piese din S.. De fiecare dată l-am refuzat (..). În

ziua de 18 iulie 2003 (..) am fost abordat din nou de P.V., care m-a rugat să-l

ajut să-i scot din S. cu mașina mea de lapte mai multe piese. Deoarece mi-a

promis că îmi dă suma de 500.000 lei, eu am acceptat să îl ajut”.

Astfel cum a fost săvârșită

fapta de către inculpatul P.V., se constată că în speță nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în varianta

agravantă, de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru a cărei existență

se cere, pe de o parte ca furtul să fie săvârșit de două sau mai multe

persoane, iar pe de altă parte ca făptuitorii să fi săvârșit fapta împreună, ci

este vorba de infracțiunea de furt denumită și „furt simplu”, concretizată prin

sustragerea de către inculpatul P.V., singur, a celor 12 rulmenți de la

combinatul S. Galați cu scopul de a și-i însuși pe nedrept, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 208 alin. (1) C. pen., infracțiunea consumându-se odată cu

scoaterea bunurilor din sfera de dispoziție a părții vătămate, fără a avea

acordul acesteia, respectiv atunci când inculpatul a luat rulmenții destinați

înlocuirii și i-a depozitat în dulapul său din secția L.B.C.

De asemenea, se impune

aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât se constată că

inculpatul, deși a săvârșit la intervale diferite de timp aceeași acțiune, care

prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv

sustragerea câte unui rulment, este și firesc având în vedere greutatea

acestora, precum și faptul că erau înlocuiți în timp și nu toți odată, se

constată că această acțiune este săvârșită de inculpatul P.V. în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale, respectiv aceea de a sustrage mai mulți

rulmenți de la combinatul S. în scopul de a și-i însuși pe nedrept.

În ceea ce privește restul

motivelor invocate în recursul parchetului, Curtea constată că atât instanța de

fond cât și cea de control judiciar, în mod corect au reținut în favoarea

inculpatului U.D. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c)

C. pen., față de conduita bună a acestuia dinaintea săvârșirii infracțiunii și

de atitudinea sa sinceră de pe parcursul întregului proces penal, pedeapsa

astfel stabilită fiind judicios individualizată.

Totodată, se constată faptul

că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților

V.S. și P.V. prin înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., întrucât față de

pericolul social concret al faptelor săvârșite de cei doi inculpați, de

limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, dar și de persoana și

conduita inculpaților, aflați la primul impact cu legea penală, în mod corect

s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor prevăzut de art. 52 C.

pen., poate fi atins și fără executarea acestora.

În fine, se constată, că

ambele instanțe în mod corect au reținut că fapta inculpatului N.G. de a

sustrage din incinta părții vătămate SC I.S. SA Galați mai multe bucăți de fier

vechi în valoare de 596.000 lei ajutat fiind de inculpatul U.D., este prevăzută

de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., însă este lipsită

în concret de gradul de pericol social al unei infracțiuni.

S-a avut în vedere

prejudiciul modic, faptul că bunurile sustrase sunt lipsite de importanță

economică, au fost recuperate și restituite părții vătămate. De asemenea, s-a

ținut seama de persoana și conduita inculpatului, care este muncitor, este

căsătorit, are un copil minor în întreținere și se află la primul impact cu

legea penală.

Pentru aceste considerente,

just s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul N.G. prin atingerea minimă

adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, este lipsită în

mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, corect fiind dispusă achitarea inculpatului în baza art. 10 alin.

(1) lit. b

1

) C. proc. pen., acestuia aplicându-i-se o sancțiune cu

caracter administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (3) C.

pen.

Pentru identitate de rațiune

s-a reținut că și fapta inculpatului U.D., de a ajuta, prin asigurarea

transportului, pe inculpatul N.G. să sustragă fier vechi în valoare de 596.000

lei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, atingerea adusă

valorilor apărate de lege fiind și în acest caz deosebit de redusă, inculpatul

aflându-se, de asemenea, la primul impact cu legea penală, fiind căsătorit,

angajat în muncă și având vârsta de 61 de ani.

Ca atare, față de cele

arătate, și după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 318/

A din 31 mai 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe intimații inculpați V.S.,

P.V., N.G. și U.D.

Casează decizia atacată și

în parte sentința penală nr. 581 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați,

numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul

P.V. și cuantumul pedepsei aplicate acestuia și în rejudecare.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul P.V., din

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) din

același cod, în infracțiunea de furt în formă continuată, prevăzută de art. 208

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. d) din același cod și modifică pedeapsa aplicată acestuia, în

sensul că o reduce de la un an și 6 luni închisoare, la 10 luni închisoare.

Reduce termenul de încercare

pentru inculpatul P.V. de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 10 luni.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale recurate.

Sumele de câte 600.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu pentru inculpații V.S., N.G.

și U.D., vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2005.