ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 581 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul V.S. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului V.S. pe durata termenului de încercare, prevăzută de art. 282 C. pen., respectiv de 3 ani și 6 luni. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 44 din 11 septembrie 2003 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.S. perioada arestării preventive de la 11 septembrie 2003 până la data punerii efective în libertate. A condamnat pe inculpatul P.V. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului P.V. pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani și 6 luni. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., a achitat pe inculpatul N.G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., în referire la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza dispozițiilor art. 18 1 C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului N.G. sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 2.000.000 lei. În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul U.D. (la data de 18 iulie 2003, împreună cu inculpatul P.V.) din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

și în baza acestei noi încadrări juridice a faptei l-a condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 lit. e) C. pen. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului U.D. pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 2 ani și 2 luni. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul U.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., în referire la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

(faptă comisă la data de 18 iulie 2003, împreună cu inculpatul N.G.). În baza dispozițiilor art. 18 1 C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului U.D. sancțiunea administrativă cu amendă în cuantum de 2.000.000 lei. În baza dispozițiilor art. 255 alin. (4) C. pen., în referire la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpatul V.S. în folosul statului suma de 4.000.000 lei. A dispus restituirea către inculpatul V.S. a sumei de 12.000.000 lei consemnată la C.E.C. Galați conform recipisei seria L nr. 65/21336010 (din 11 septembrie 2003). Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în ziua de 18 iulie 2003, inculpatul N.G., în calitate de manipulant, în timp ce distribuia laptele împreună cu inculpatul U.D., în calitate de șofer, conform contractului dintre firma ai cărei angajați erau și SC I.S.

SA Galați, s-a hotărât să sustragă fier din combinat, pentru a-l valorifica la punctele de colectare, sens în care a coborât din mașină și a luat dintr-un conteiner mai multe bucăți de fier pe care, cu acordul inculpatului U.D., le-a urcat în mașina de lapte. În aceeași zi, după mai multe încercări nereușite, inculpatul P.V. l-a convins pe inculpatul U.D. să-l ajute, contra sumei de 500.000 lei, să scoată din combinat 12 rulmenți, sustrași de el, în timp, pe care i-a încărcat în mașina de lapte. La punctul de control, înainte de ieșirea din combinat, în autocamion s-au găsit cei 12 rulmenți și fierul încărcat de inculpatul N.G., ocazie cu care au început cercetările la Postul de Poliție S.. Aflând despre această situație, inculpatul V.S., maistru la SC I.S.

SA, a oferit suma de 4.000.000 lei unor funcționari ai firmei S.W.B.C. Galați pentru aceștia să nu dea curs întocmirii unor acte de constatare a unei infracțiuni de furt comisă în dauna SC I. Galați de către inculpatul P.V., acte ce trebuiau îndeplinite de aceștia în virtutea atribuțiilor lor de serviciu. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor T.P.C., U.L., U.M., C.T. și M.V., procesul verbal întocmit de lucrătorul de poliție din cadrul Serviciului de Poliție S. cu ocazia găsirii celor 12 rulmenți și a bucăților de fier, procesul verbal de confruntare dintre M.V.

și inculpatul P.V. În faza de cercetare judecătorească, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, mai puțin inculpatul P.V., care și-a menținut poziția procesuală de nerecunoaștere din faza de urmărire penală, iar inculpatul V.S., făcând precizarea că nu le-a oferit agenților de pază întreaga sumă de bani pe care o avea asupra sa, ci s-a oferit „să-i cinstească”. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, care prin decizia penală nr. 318/ A din 31 mai 2004 a reținut că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților și a individualizat corespunzător pedepsele aplicate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14, 17 și 17 1 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri atacate și: - schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul P.V. în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - majorarea pedepselor aplicate inculpaților P.V. și U.D., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante; - schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților V.S. și P.V. prin înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen.; - condamnarea inculpaților N.G. și U.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) C. pen.

și respectiv art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) din același cod și aplicarea unor pedepse privative de libertate în regim de executare. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt în forma continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. Astfel, deși inculpatul P.V. nu a recunoscut săvârșirea faptei nici pe parcursul urmăririi penale și nici în timpul cercetării judecătorești, din materialul probator aflat la dosar, respectiv prin coroborarea declarațiilor martorului C.T., cu declarațiile inculpaților U.D.

și N.G., precum și cu declarațiile coinculpatului V.S. rezultă că inculpatul P.V. a sustras singur, în timp, rulmenții pe care trebuia să-i înlocuiască și i-a ținut ascunși în dulapul său. Această operațiune s-a derulat pe parcursul mai multor luni, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale. În acest sens, încă din a doua jumătate a lunii iunie 2003, P.V. a început să-l roage pe inculpatul U.D. să-i scoată din S. cei 12 rulmenți cu mașina de lapte, finalizându-se cu acceptul acestuia, contra sumei de 500.000 lei din data de 18 iulie 2003. În susținerea celor arătate este declarația inculpatului V.S. în care a precizat „cu privire la procedura de înlocuire a rulmenților arăt faptul că muncitorii care schimbau rulmenții defecți de la role, inclusiv P.V., care îndeplinea funcția de șef de echipă, puteau să substituie într-o anumită perioadă de timp rulmenții cei noi scoși de la magazie și să nu-i înlocuiască pe cei cu uzură mai mică.

Eu nu puteam verifica ulterior acest aspect, deoarece rulmenții montați pe role nu puteau fi văzuți din exterior, întrucât sunt într-o casetă. În calitatea lui de șef de echipă, P.V. putea să ascundă unul sau doi rulmenți în timpul reparațiilor cu intenția de a-i sustrage ulterior”. Relevantă este și declarația inculpatului U.D., care arată că „începând cu data de 15 iunie 2003, de fiecare dată când duceam lapte în secția L.B.C. eram abordat de un tânăr, despre care am aflat ulterior că se numește P.V., care îmi solicita să-l ajut cu mașina pe care lucrez să scoată niște piese din S.. De fiecare dată l-am refuzat (..). În ziua de 18 iulie 2003 (..) am fost abordat din nou de P.V., care m-a rugat să-l ajut să-i scot din S. cu mașina mea de lapte mai multe piese.

Deoarece mi-a promis că îmi dă suma de 500.000 lei, eu am acceptat să îl ajut”.

Astfel cum a fost săvârșită fapta de către inculpatul P.V., se constată că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în varianta agravantă, de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru a cărei existență se cere, pe de o parte ca furtul să fie săvârșit de două sau mai multe persoane, iar pe de altă parte ca făptuitorii să fi săvârșit fapta împreună, ci este vorba de infracțiunea de furt denumită și „furt simplu”, concretizată prin sustragerea de către inculpatul P.V., singur, a celor 12 rulmenți de la combinatul S. Galați cu scopul de a și-i însuși pe nedrept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) C. pen., infracțiunea consumându-se odată cu scoaterea bunurilor din sfera de dispoziție a părții vătămate, fără a avea acordul acesteia, respectiv atunci când inculpatul a luat rulmenții destinați înlocuirii și i-a depozitat în dulapul său din secția L.B.C.

De asemenea, se impune aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât se constată că inculpatul, deși a săvârșit la intervale diferite de timp aceeași acțiune, care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv sustragerea câte unui rulment, este și firesc având în vedere greutatea acestora, precum și faptul că erau înlocuiți în timp și nu toți odată, se constată că această acțiune este săvârșită de inculpatul P.V. în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, respectiv aceea de a sustrage mai mulți rulmenți de la combinatul S. în scopul de a și-i însuși pe nedrept. În ceea ce privește restul motivelor invocate în recursul parchetului, Curtea constată că atât instanța de fond cât și cea de control judiciar, în mod corect au reținut în favoarea inculpatului U.D.

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., față de conduita bună a acestuia dinaintea săvârșirii infracțiunii și de atitudinea sa sinceră de pe parcursul întregului proces penal, pedeapsa astfel stabilită fiind judicios individualizată. Totodată, se constată faptul că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților V.S. și P.V. prin înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., întrucât față de pericolul social concret al faptelor săvârșite de cei doi inculpați, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, dar și de persoana și conduita inculpaților, aflați la primul impact cu legea penală, în mod corect s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea acestora.

În fine, se constată, că ambele instanțe în mod corect au reținut că fapta inculpatului N.G. de a sustrage din incinta părții vătămate SC I.S. SA Galați mai multe bucăți de fier vechi în valoare de 596.000 lei ajutat fiind de inculpatul U.D., este prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., însă este lipsită în concret de gradul de pericol social al unei infracțiuni. S-a avut în vedere prejudiciul modic, faptul că bunurile sustrase sunt lipsite de importanță economică, au fost recuperate și restituite părții vătămate. De asemenea, s-a ținut seama de persoana și conduita inculpatului, care este muncitor, este căsătorit, are un copil minor în întreținere și se află la primul impact cu legea penală.

Pentru aceste considerente, just s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul N.G. prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, corect fiind dispusă achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., acestuia aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (3) C. pen. Pentru identitate de rațiune s-a reținut că și fapta inculpatului U.D., de a ajuta, prin asigurarea transportului, pe inculpatul N.G. să sustragă fier vechi în valoare de 596.000 lei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, atingerea adusă valorilor apărate de lege fiind și în acest caz deosebit de redusă, inculpatul aflându-se, de asemenea, la primul impact cu legea penală, fiind căsătorit, angajat în muncă și având vârsta de 61 de ani.

Ca atare, față de cele arătate, și după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 318/ A din 31 mai 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe intimații inculpați V.S., P.V., N.G. și U.D. Casează decizia atacată și în parte sentința penală nr. 581 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul P.V. și cuantumul pedepsei aplicate acestuia și în rejudecare. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul P.V., din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. c) din același cod, în infracțiunea de furt în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) din același cod și modifică pedeapsa aplicată acestuia, în sensul că o reduce de la un an și 6 luni închisoare, la 10 luni închisoare. Reduce termenul de încercare pentru inculpatul P.V. de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 10 luni. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Sumele de câte 600.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu pentru inculpații V.S., N.G. și U.D., vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2005.