ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 853/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 237 din

15 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj a fost respinsă ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Gherla în contradictoriu

cu pârâtul M.A.N.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

apel reclamanta și, prin decizia civilă nr. 123 din 4 aprilie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a fost respins, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că reclamanta nu poate invoca propria culpă

contractuală având obligații proprii, neîndeplinite.

Totodată, în contract nu s-a

prevăzut obligația pentru pârât în sensul predării la schimb a bateriilor și

acumulatorilor uzați, prețul stabilit rezultând în urma unei oferte publice de

achiziții care nu mai poate fi modificat, iar datorită specificului activității

pârâtului acesta procedează la valorificarea deșeurilor pe baza propriilor

reglementări legale, ceea ce a și făcut.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs reclamanta invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

A susținut, în esență, cu privire la

primul motiv că, instanța de apel, reținând că, în cauză, nu sunt incidente

dispozițiile H.G. nr. 1057/2001, nu a motivat care este legea aplicabilă

contractului și potrivit căreia pârâta ar fi avut obligația să predea

acumulatorii și bateriile uzate, hotărârea conținând și motive contradictorii

deoarece, pe de o parte, deși reține că legea invocată nu este aplicabilă,

totuși, reține și împrejurarea că, în baza aceluiași act normativ, reclamanta

avea la rândul său obligații pe care nu le-a îndeplinit, fără a indica însă,

care au fost acestea.

Prin cel de al doilea motiv de

recurs a arătat că hotărârea este nelegală pentru faptul că lipsa clauzei din

contract nu exonerează de obligații cum, din contră s-a reținut, acestea

avându-și izvorul în lege încât, nepredând bateriile și acumulatorii uzați,

pârâta trebuie să achite suma pretinsă prin acțiune cu titlu de preț depozit și

penalități de întârziere.

Recursul este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs

afirmația recurentei conform căreia instanța de apel ar fi reținut că nu sunt

incidente dispozițiile H.G. nr. 1057/2001 fără a motiva cu privire la legea

aplicabilă este greșită, hotărârea instanței fiind motivată, în considerentele

sale bazându-se pe dispozițiile art. 12 din H.G. nr. 1057/2001 la care face

trimitere și pe care le-a interpretat corespunzător din punct de vedere al

obligației derivată din aceasta în sensul că, persoanele juridice care dețin

mijloace de transport au obligația să predea bateriile și acumulatorii uzați

persoanelor juridice care comercializează acumulatori ori persoanelor juridice

care desfășoară activități de colectare sau valorificare a acestora.

În cauză, intimata pârâtă se

încadrează în această din urmă teză, la care s-a raportat și instanța invocând regulamentul

privind organizarea procedurilor pentru valorificarea bunurilor aflate în

administrarea M.A.N., potrivit art. 8, SC C.N.R. SA fiind abilitată să valorifice

inclusiv deșeurile feroase și neferoase.

Aplicarea sistemului depozit are

drept unic scop asigurarea condițiilor de protecție a mediului și a sănătății

populației și cum recurenta nici nu l-a constituit la momentul vânzării, sens

în care, de altfel, instanța s-a raportat la propriile obligații ale

recurentei, aceasta nu poate deci pretinde cu titlu de despăgubire

contravaloarea deoarece față de situația rezultată din probe s-ar îmbogăți fără

justă cauză.

Pentru considerentele deja evocate

criticile fondate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. nu sunt

întemeiate, iar soluția instanței de apel este legală.

Așa fiind, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A. SRL Gherla, împotriva deciziei nr. 123 din 4 aprilie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 1 martie 2006.