ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1114/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj reclamanta SC T. SA a solicitat obligarea pârâtei SC E.I. SRL să-i restituie utilajul, mașină de frezat cu accesoriile acesteia și totodată să-i plătească cu titlu de despăgubiri suma de 119 euro în echivalent în lei la cursul de la data plății. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat acordarea unui drept de retenție asupra utilajului până la data la care reclamanta îi va achita creanța de 3 miliarde lei datorată în baza sentinței comerciale nr. 328/2005 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj.

Prin sentința nr. 1004 din data de 19 iulie 2005 Tribunalul Comercial Cluj a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, a admis excepția lipsei concilierii directe pentru capătul de cerere privind despăgubirile și pe fond a admis în parte acțiunea introductivă formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă să-i restituie mașina de frezat și accesoriile acesteia. Totodată tribunalul a respins ca prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor și ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din probele administrate că la data de 27 martie 2003 între SC T.C. SA și pârâtă a intervenit un contract de locațiune având ca obiect mașina de frezat și accesoriile sale durata contractului fiind de 2 ani cu începere de la 1 martie 2003. A mai reținut instanța că în anul 2004 SC T.C.

SA s-a divizat prin divizare parțială asimetrică și transmiterea cu titlu universal a unei fracțiuni din patrimoniu cu toate drepturile și obligațiile aferente către reclamanta SC T. SA, iar o altă parte către SC I.C.P.T.T.C. SA. Urmare acestui proces de divizare și a protocolului încheiat, mașina de frezat a fost evidențiată în patrimoniul reclamantei astfel că aceasta în calitate de succesoare în drepturi a societății divizate are calitate procesual activă în cauză, cererea sa fiind întemeiată raportat la durata contractului de locațiune care s-a împlinit la 2 martie 2005. Referitor la capătul de cerere privind despăgubirile solicitate de reclamantă instanța a constatat lipsa concilierii prealabile obligatorii potrivit dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ. Cererea reconvențională a fost respinsă cu motivarea că prin sentința comercială nr. 328/2005 a Tribunalului Comercial Cluj a fost obligată să-i plătească pârâtei suma de 3 miliarde SC I.C.P.T.T.C. SA respectiv ce-a de-a doua succesoare a SC T.C. SA, care nu se identifică cu reclamanta. Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel susținând în esență netemeinicia și nelegalitatea hotărârii urmare calificării greșite a acțiunii ca acțiune nepatrimonială deși în realitate prezintă elementele unei acțiuni în revendicare mobiliară. Totodată pârâta a criticat soluția primei instanței cu privire la dreptul de retenție solicitat ca fiind o garanție reală are semnificația unui gaj cu deposedare ce trebuie recunoscut indiferent de sursa debitului.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 287 pronunțată la 14 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă. Răspunzând criticilor invocate, Curtea a reținut în considerentele deciziei că acțiunea promovată de reclamantă s-a întemeiat pe convenția încheiată cu pârâta de antecesoarea sa la data de 27 februarie 2003 vizând executarea unei obligații contractuale cu un obiect neevaluabil în bani, și ca atare atât taxa de timbru cât și excepția inadmisibilității acțiunii pentru primul capăt de cerere au fost corect soluționate. Referitor la cererea reconvențională instanța de apel constată că susținerile pârâtei sunt nefondate, în cauză nu există conexiunea cerută de lege între lucru și creanță pentru recunoașterea acestui drept.

În contra acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în termen legal, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9, 8 și 3 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Cluj – Napoca, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii acțiunii introductive și admiterii cererii reconvenționale.

Recurenta și-a structurat criticile de nelegalitate invocate pe două aspecte: - sub un prim aspect a susținut, reiterând criticile formulate în apel, calificarea greșită a naturii juridice a acțiunii introductive ca fiind o acțiune în executarea unei obligații contractuale, întrucât executarea obligațiilor încetează pe data expirării valabilității contractului; - pe de altă parte calificarea greșită a acțiunii ca fiind neevaluabilă în bani câtă vreme are ca obiect restituirea utilajului, bun mobil cu valoare economică, ceea ce impune concluzia unei acțiuni patrimoniale cu toate consecințele ce decurg din această calificare sub aspectul taxei de timbru și a competenței materiale în primă instanță a Judecătoriei dat fiind valoarea de circa 100 milioane lei vechi a utilajului; - în argumentarea naturii juridice a acțiunii introductive ca fiind o acțiune în revendicare mobiliară, recurenta a susținut că pe data expirării contractului pârâta reprezintă un posesor neproprietar al bunului ce aparține reclamantei care are calea acțiunii în revendicare pentru a readuce bunul în patrimoniul său, acțiune cu caracter patrimonial de competența în primă instanță, la Judecătorie, supusă taxei judiciare de timbru la valoarea obiectului pretențiilor.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Acțiunea introductivă de instanță având ca obiect restituirea utilajului închiriat pârâtei în baza contractului de locațiune din 27 ianuarie 2003, este o acțiune „ex contractu”, întemeiată pe obligațiile asumate de pârâte prin clauzele consimțite. Astfel, potrivit art. 5 din contract, la expirarea duratei contractului pârâta în calitate de locatar se obliga să restituie bunul și accesoriile sale. Prin urmare obiectul acțiunii îl constituie constrângerea pârâtei să-și execute una din principalele obligații asumate prin contract. Faptul că la expirarea duratei contractului pârâta nu a restituit bunul închiriat, determinând-o pe reclamanta locator să se adreseze justiției, nu semnifică schimbarea naturii juridice, a acțiunii întemeiată pe contract, într-o acțiune în revendicare, așa cum pretinde recurenta, fără nici un temei legal, făcând o construcție juridică ce reprezintă un veritabil sofism.

În cauză nu se discută dreptul de proprietate asupra bunului, ci îndeplinirea de către locatar a obligației de restituire a bunului la expirarea locațiunii. Efectele contractului de locațiune se produc și după expirarea acestuia pentru obligațiile născute în temeiul său. 2. Obligația locatarului de a restitui bunul la expirarea termenului stipulat, ca, de altfel și obligația locatorului de a preda bunul la începutul locațiunii, sunt obligații de a face neevaluabile în bani, astfel că sub aspectul taxei judiciare de timbru și aplicării dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. critica formulată de recurentă nu este întemeiată. 3. Ca atare competența materială sau de atribuțiune a soluționării cererii în raport de obiectul său neevaluabil în bani aparține în primă instanță tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., Tribunalul Comercial Cluj fiind legal investit. Pentru rațiunile înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, recurenta urmând a fi obligată ca parte care a căzut în pretenții, conform art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de această fază procesuală către intimata reclamantă în sumă de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei civile nr. 287 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta SC E.I. SRL Cluj Napoca, la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea SC T. SA Cluj Napoca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2006.