ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4361/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 septembrie 2004 la Tribunalul Cluj, reclamanta SC U.C. SA Cluj-Napoca, a

chemat în judecată pârâta SC H. SRL Turda, solicitând ca prin hotărârea ce va

pronunța să dispună constatarea nulității absolute a avizului de garanție reală

mobiliară: din data de 9 ianuarie 2004, extins prin înscriere, înscrise în A.E.G.R.M.

la cererea pârâtei, în consecință, să dispună radierea acestor înscrisuri, cu

cheltuieli de judecată în cazul în care pârâta se va opune admiterii prezentei

cereri de chemare în judecată.

Tribunalul Comercial Cluj, prin

sentința nr. 254/ C pronunțată la data de 16 noiembrie 2004 a admis excepția

lipsei de obiect, a respins acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la

29.323.764 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței s-a reținut

că între reclamantă și SC R.E. SRL s-a încheiat un contract de vânzare de

utilaje, iar din valoarea totală de 110.979 euro reclamanta a achitat suma de

41.503 euro până la data de 10 decembrie 2002. La data de 21 decembrie 2002 vânzătoarea

a cesionat creanța pe care o deținea asupra SC U.C. SA în favoarea pârâtei SC H.

SRL. Cesiunea a fost notificată debitoarei. În perioada 15 aprilie 2003 – 13

august 2003, reclamanta a achitat în contul creanței suma de 6.250.744.135 lei.

La data de 9 ianuarie 2004 pârâta SC H. SRL a solicitat unui utilizator

autorizat al A.E.G.R.M. un aviz de garanție reală mobiliară respectiv un gaj

general asupra bunurilor reclamantei pentru creanța de 1.000.000 euro,

înscriere operată. La 18 mai 2004 s-a solicitat extinderea garanției și asupra

altor bunuri decât cele descrise inițial.

La 28 septembrie 2004, pârâta SC H.

SRL a depus la dosar dovada radierii celor două avize, invocând lipsa de obiect

a acțiunii.

Instanța de fond a reținut că

întrucât pârâta a solicitat radierea avizului de garanție după comunicarea

cererii de chemare în judecată este în culpă procesuală și a obligat-o la cheltuieli

de judecată.

Împotriva sentinței, pârâta SC H.

SRL a declarat apel la data de 5 ianuarie 2005 și la data de 11 ianuarie 2005

recurs, cu același conținut ca și apelul, solicitând desființarea hotărârii în

ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în favoarea

reclamantei.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 98 pronunțată la data

de 16 martie 2005 a respins apelul pârâtei, reținând că față de obiectul

cauzei, respectiv constatarea nulității absolute a unui act, sentința de fond

este supusă apelului, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, instanța de apel a reținut

în esență, că în mod întemeiat instanța de fond a obligat pârâta la cheltuieli

de judecată deoarece la data înregistrării acțiunii figurau înscrise cele două

garanții constituite la solicitarea apelantei și la primul termen de judecată

din 28 septembrie 2004 pârâta înregistrase la dosar cerere de amânare pentru

lipsă apărare, fără însă ca la acest termen să fi recunoscut pretențiile reclamantei.

Împotriva deciziei anterior

precizată pârâta SC H. SRL Turda a declarat recurs solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei nr. 98/2005, admiterea apelului declarat de

pârâtă și desființarea sentinței nr. 254/ C din 16 noiembrie 2004 a Tribunalul

Cluj în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin motivele de recurs formulate,

pârâta arată că:

- reclamanta prin cererea de chemare

în judecată depusă la tribunal a solicitat „obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată în cazul în care se va opune admiterii cererii”, condiție

care nu s-a împlinit. Pârâta precizează că nu s-a opus admiterii cererii ci a

invocat excepția lipsei de obiect a cauzei, întrucât între timp înscrierea

Avizului de garanție reală mobiliară de la A.E.G.R.M. identificat la data de 9

ianuarie 2004, a fost radiată, cauza rămânând fără obiect. Tribunalul Cluj care

a pronunțat sentința nr. 254/2005 a admis excepția lipsei de obiect dar în mod

eronat nu a luat în considerare existența condiției sub care reclamanta a

înțeles să pună cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și în

consecință a acordat mai mult decât s-a cerut.

În drept recurenta – pârâtă și-a

fondat recursul în temeiul pct. 6 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Recursul declarat de pârâtă nu este

fondat.

Analizând actele și lucrările aflate

la dosar în raport de motivele de recurs formulate de pârâtă, Curtea apreciază

că instanța a făcut o apreciere corectă a acestora, și în consecință a

pronunțat o hotărâre legală.

Astfel, din analiza actelor

dosarului rezultă că reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată la

Tribunalul Cluj, la data de 14 septembrie 2004 și la primul termen de judecată

din 28 septembrie 2004 pârâta a înregistrat la dosar cerere de amânare a

soluționării cauzei pentru a-și formula apărare, fără ca la acest termen să fi

recunoscut pretențiile reclamantei. După acest termen pârâta a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și

dovada radierii avizului de garanție imobiliară de la A.E.G.R.M. înregistrată

cu data de 27 septembrie 2004 (dosar nr. 71/2004 al Tribunalului Comercial

Cluj) deci ulterioară înregistrării cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, instanța în mod legal a

făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și a obligat

pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În concluzie, recursul declarat de

pârâtă este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC H. SRL Turda, împotriva deciziei nr. 98 din 16 martie 2005 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 septembrie 2005.