ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4361/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 septembrie 2004 la Tribunalul Cluj, reclamanta SC U.C. SA Cluj-Napoca, a chemat în judecată pârâta SC H. SRL Turda, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a avizului de garanție reală mobiliară: din data de 9 ianuarie 2004, extins prin înscriere, înscrise în A.E.G.R.M. la cererea pârâtei, în consecință, să dispună radierea acestor înscrisuri, cu cheltuieli de judecată în cazul în care pârâta se va opune admiterii prezentei cereri de chemare în judecată. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința nr. 254/ C pronunțată la data de 16 noiembrie 2004 a admis excepția lipsei de obiect, a respins acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la 29.323.764 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței s-a reținut că între reclamantă și SC R.E. SRL s-a încheiat un contract de vânzare de utilaje, iar din valoarea totală de 110.979 euro reclamanta a achitat suma de 41.503 euro până la data de 10 decembrie 2002. La data de 21 decembrie 2002 vânzătoarea a cesionat creanța pe care o deținea asupra SC U.C. SA în favoarea pârâtei SC H. SRL. Cesiunea a fost notificată debitoarei. În perioada 15 aprilie 2003 – 13 august 2003, reclamanta a achitat în contul creanței suma de 6.250.744.135 lei. La data de 9 ianuarie 2004 pârâta SC H. SRL a solicitat unui utilizator autorizat al A.E.G.R.M. un aviz de garanție reală mobiliară respectiv un gaj general asupra bunurilor reclamantei pentru creanța de 1.000.000 euro, înscriere operată.

La 18 mai 2004 s-a solicitat extinderea garanției și asupra altor bunuri decât cele descrise inițial. La 28 septembrie 2004, pârâta SC H. SRL a depus la dosar dovada radierii celor două avize, invocând lipsa de obiect a acțiunii. Instanța de fond a reținut că întrucât pârâta a solicitat radierea avizului de garanție după comunicarea cererii de chemare în judecată este în culpă procesuală și a obligat-o la cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței, pârâta SC H. SRL a declarat apel la data de 5 ianuarie 2005 și la data de 11 ianuarie 2005 recurs, cu același conținut ca și apelul, solicitând desființarea hotărârii în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 98 pronunțată la data de 16 martie 2005 a respins apelul pârâtei, reținând că față de obiectul cauzei, respectiv constatarea nulității absolute a unui act, sentința de fond este supusă apelului, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ. Pe fond, instanța de apel a reținut în esență, că în mod întemeiat instanța de fond a obligat pârâta la cheltuieli de judecată deoarece la data înregistrării acțiunii figurau înscrise cele două garanții constituite la solicitarea apelantei și la primul termen de judecată din 28 septembrie 2004 pârâta înregistrase la dosar cerere de amânare pentru lipsă apărare, fără însă ca la acest termen să fi recunoscut pretențiile reclamantei.

Împotriva deciziei anterior precizată pârâta SC H. SRL Turda a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 98/2005, admiterea apelului declarat de pârâtă și desființarea sentinței nr. 254/ C din 16 noiembrie 2004 a Tribunalul Cluj în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată. Prin motivele de recurs formulate, pârâta arată că: - reclamanta prin cererea de chemare în judecată depusă la tribunal a solicitat „obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care se va opune admiterii cererii”, condiție care nu s-a împlinit. Pârâta precizează că nu s-a opus admiterii cererii ci a invocat excepția lipsei de obiect a cauzei, întrucât între timp înscrierea Avizului de garanție reală mobiliară de la A.E.G.R.M.

identificat la data de 9 ianuarie 2004, a fost radiată, cauza rămânând fără obiect. Tribunalul Cluj care a pronunțat sentința nr. 254/2005 a admis excepția lipsei de obiect dar în mod eronat nu a luat în considerare existența condiției sub care reclamanta a înțeles să pună cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și în consecință a acordat mai mult decât s-a cerut. În drept recurenta – pârâtă și-a fondat recursul în temeiul pct. 6 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Recursul declarat de pârâtă nu este fondat. Analizând actele și lucrările aflate la dosar în raport de motivele de recurs formulate de pârâtă, Curtea apreciază că instanța a făcut o apreciere corectă a acestora, și în consecință a pronunțat o hotărâre legală.

Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată la Tribunalul Cluj, la data de 14 septembrie 2004 și la primul termen de judecată din 28 septembrie 2004 pârâta a înregistrat la dosar cerere de amânare a soluționării cauzei pentru a-și formula apărare, fără ca la acest termen să fi recunoscut pretențiile reclamantei. După acest termen pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și dovada radierii avizului de garanție imobiliară de la A.E.G.R.M. înregistrată cu data de 27 septembrie 2004 (dosar nr. 71/2004 al Tribunalului Comercial Cluj) deci ulterioară înregistrării cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, instanța în mod legal a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. În concluzie, recursul declarat de pârâtă este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC H. SRL Turda, împotriva deciziei nr. 98 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 septembrie 2005.