ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4503/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 197 din

8 noiembrie 2004, Tribunalul Comercial Cluj a respins excepția lipsei calității

procesuale active ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC T. SA Turda, împotriva pârâtei SC M.R. SRL Cluj Napoca, ca fiind neîntemeiată,

acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de

garanție încheiat între părți la data de 18 noiembrie 2003.

Prin încheierea interlocutorie din

18 octombrie 2004 instanța a respins cererea de intervenție principală formulată

în cauză de către numitele D.M. și P.L.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă,

întrucât a solicitat a se constata nulitatea absolută a unui contract, iar

constatarea acestei nulități poate fi cerută de orice persoană interesată, deci

și de către reclamantă. Pe fond, acțiunea este neîntemeiată, pentru că în speță

nu se poate pune problema nulității absolute a contractului, deoarece interesul

ocrotit de legiuitor este unul particular, iar nu unul general, care să atragă

sancțiunea nulității absolute.

Prin decizia civilă nr. 86 din 7

martie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței mai sus menționate, pe care a anulat-o și evocând fondul a respins

acțiunea reclamantei, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității

procesuale active;

A admis cererile de intervenție

principală formulate de intervenientele D.M. și P.L. și, în consecință, a anulat

contractul de garanție reală mobiliară încheiat de reclamantă la data de 18

noiembrie 2003, accesoriu contractului de finanțare și a dispus radierea

înscrierii acestui contract, din A.E.G.R.M.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut privind excepția lipsei calității procesuale active,

că nu există identitate între reclamantă și cel care ar fi titular al dreptului

afirmat, dispozițiile art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002, recunoscând

acest drept doar pe seama acționarilor societății și numitele D.M. și P.L. sunt

acționare ale reclamantei și au interes în susținerea cererii de intervenție

principală formulată în cadrul litigiului dintre reclamantă și pârâtă;

Pe fond, probele administrate au

relevat că, în speță, contractul de garanție reală mobiliară a fost încheiat cu

nerespectarea prevederilor art. 115 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002,

directorul societății reclamante procedând la constituirea garanției reale

mobiliare asupra activelor acesteia fără a avea în prealabil acordul acționarilor

exprimat în cadrul adunării generale extraordinare, deși vizează peste 20 % din

activele imobilizate ale unei societăți deținute public.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea

deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei și al

intervenientei și, pe cale de consecință, respingerea cererii de intervenție

principală și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta – pârâtă susține în

motivarea recursului său că, urmare a admiterii excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantei, instanța în mod corect a respins cererea

introductivă a acesteia, însă greșit a admis cererile de intervenție, dispunând

anularea (nulitatea relativă) a contractului, deoarece sancțiunea deși corectă

teoretic, pentru că se ocrotește un interes particular, nu a fost cerută nici

de reclamantă și nici de interveniente, acestea neinvestind instanța cu

anularea contractului de garanție, astfel încât prin decizia atacată instanța

de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 143 din

Legea nr. 31/1990, administratorii pot încheia acte juridice prin care să

dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în

garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește

jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii

actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a

acționarilor, date în condițiile prevăzute la art. 115.

O.U.G. nr. 28/2002 aflată în vigoare

la data încheierii contractului în discuție, la art. 115 alin. (1) instituie o

reglementare și mai restrictivă, cu privire la condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească societățile comerciale deține public, în sensul că prevede că

actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor

active din categoria activelor imobilizate ale societății, a căror valoare

depășește individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar 20 % din

totalul activelor imobilizate mai puțin creanțele pot fi încheiate de către

administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de

către adunarea generală extraordinară a acționarilor.

Alin. (3) al aceluiași articol

dispune că, în cazul încălcării prevederilor alin. (1), oricare dintre

acționari poate solicita instanței judecătorești anularea actului juridic

încheiat și urmărirea administratorilor pentru repararea prejudiciului cauzat

societății.

Din examinarea textului mai sus

menționat, se constată că prin folosirea sintagmei „poate solicita” legiuitorul

a instituit doar aparent sancțiunea nulității relative, pentru că o lege nu se

interpretează printr-un singur articol și pentru a determina spiritul legii,

articolele se interpretează unele prin altele, pentru a se stabili care a fost

intenția legiuitorului, ori, în cazul protecției drepturilor acționarilor,

atunci când este vorba despre drepturile lor patrimoniale, legiuitorul nu poate

institui decât un sistem imperativ de protecție.

Ca atare, în cauză, deși prin

cererile de intervenție accesorie s-a cerut într-o formulare inexactă să se

constate nulitatea absolută a contractului în discuție, corect a invocat drept

temei legal art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002, care prevede „anularea

actului juridic”, deci, în speță, a contractului și, prin urmare, față de

considerentele mai sus arătate, instanța apreciază că nu se poate afirma

justificat că soluția pronunțată de curtea de apel, de admitere a cererilor de

intervenție și anularea contractului de garanție reală imobiliară este greșită,

în sensul că s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, cu atât mai mult, cu cât,

soluția pronunțată de instanță este contestată, ca nefiind legală.

Astfel, probele administrate în

cauză, au relevat că, în speță, contractul de garanție reală imobiliară a fost

încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 115 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002,

întrucât directorul general al societății reclamate, procedând la constituirea

garanției reale imobiliare asupra activelor acesteia, nu a avut în prealabil

acordul acționarilor exprimat în cadrul adunării generale extraordinare, deși

aceasta a vizat peste 20 % din activele societății.

În consecință, reținându-se că

recursul formulat în cauză de pârâtă nu este fondat, nefiind îndeplinite

cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pe dispozițiile căruia s-a întemeiat

iar hotărârea curții de apel este legală și temeinică, se va respinge recursul

pârâtei SC M.R. SRL Turda, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat pârâta SC M.R. SRL Turda, împotriva deciziei nr. 86 din 7 martie 2005

a Curții de Apel Cluj, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2005.