ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3241/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3241/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 30 din 11 martie 2008, Tribunalul
Comercial Cluj în rejudecare după desființarea cu trimitere prin decizia nr. 129
din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, a admis excepția
lipsei calității procesuale active a reclamanților B.E.M. și B.M. în raport de
cererea de anulare a hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. din 26 mai 2004 a SC H.R.
SA Cluj Napoca, acțiunea fiind în consecință respinsă pentru lipsa calității
procesuale active a reclamanților. S-a respins, totodată, acțiunea reclamanților
împotriva pârâților SC H.R. SA, SC T. SA Cluj și SC V.R. SA având ca obiect
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare și partaj
autentificat din 18 ianuarie 2005.
Instanța de fond în
conformitate cu dispozițiile deciziei de trimitere a stabilit pe baza probelor
administrate că reclamantul B.M. neavând calitate de acționar la data adoptării
hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. din 26 mai 2004, fiind nerelevant faptul că,
ulterior, acesta a redevenit acționar nu are nici calitate procesuală în a
invoca motive de nulitate relativă.
Reclamantul B.M. are însă
calitate procesuală în raport cu art. 132 alin. (2) din Legea societăților
comerciale în a invoca motive de nulitate absolută.
Cum însă cauzele de nulitate
pe care reclamanții le au invocat prin acțiune și anume: nerespectarea
dispozițiilor art. 117 alin. (4), cu privire la convocarea prin scrisoare
recomandată, a dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) cu privire la
menționarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii și care implicau
modificarea actului constitutiv, a art. 117 alin. (1) și art. 111 alin. (2) lit.
b) cu privire la convocarea adunării de către administrator și a alegerii
consiliului de administrație prin vot secret, sunt cauze de nulitate relativă
deoarece ocrotesc interese particulare ale acționarilor, nu interese de ordin
public, reclamantul menționat nu are calitate procesuală activă în a le invoca.
Cu privire la reclamanta B.E.M.,
instanța de fond a reținut că aceasta în calitate de acționar, a participat la
adoptarea hotărârilor a căror anulare o solicită, și nu a votat necondiționat
împotrivă iar pct. 1 al ordinii de zi a privit revocarea mandatului său de
administrator așa încât, aceasta nu are calitate procesuală activă în raport de
prevederile art. 132 alin. (2) și (4) din Legea nr. 31/1990.
Cu referire la nulitatea
contractului de vânzare - cumpărare, solicitată pentru încheierea lui în baza
unei hotărâri A.G.A. lovită de nulitate și pentru reaua credință a părților
contractante la momentul încheierii lui deoarece, acesta s-a încheiat în timpul
procesului de anulare a procedurilor de divizare, instanța de fond a reținut pe
baza probelor administrate netemeinicia cauzelor invocate și că prețul vânzării
a fost un preț serios, superior valorii stabilită de expertul evaluator.
În contra sentinței au
declarat apel reclamanții care au reiterat temeiurile acțiunii în critica
acesteia.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
prin decizia nr. 173 din 29 septembrie 2008 a respins apelul declarat de
reclamanți ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
În considerentele deciziei
s-a reținut că adunările generale au fost convocate conform art. 10 din
statutul societății de către unul din acționarii care dețin mai mult de 10% din
capitalul social iar convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial și
într-un ziar local așa încât regulile impuse de legiuitor cu privire la
convocare și la publicitatea acesteia au fost asigurate.
Corect a reținut instanța de
fond că momentul la care se verifică calitatea procesuală este cel al adoptării
hotărârii contestate și că la acel moment reclamantul B.M. nu era acționar al
societății pârâte cum corect au fost calificate și cauzele de nulitate invocate
ca fiind cauze de nulitate relativă situație în care față de prevederile art. 132
alin. (2) din Legea societăților comerciale reclamanta B.E.M. nu are calitate
procesuală întrucât a participat la adunările în speță și nu a votat împotrivă.
În ceea ce privește
nulitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat subsecvent adunării
generale și în baza hotărârii acesteia, probele sunt în sensul că prețul
vânzării a fost superior valorii de piață, cu respectarea cerinței reclamantei
iar hotărârea adunării generale este validă.
În contra deciziei
menționate au declarat recurs reclamanții pentru motivele prevăzute de art. 304
pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare se invocă criticile care
urmează:
încălcarea prevederilor art.
132 alin. (9) din Legea societăților comerciale întrucât instanța de apel
nu a soluționat cauza în camera de consiliu;
greșit reține instanța de
apel că încălcarea normelor juridice prevăzute de art. 117 alin. (1), (4), (7)
și (8) din Legea societăților comerciale nu se constituie în cauze de
nulitate absolută;
s-au încălcat prevederile
art. 117 alin. (1) din lege deoarece adunările nu au fost convocate de
administrator; prevederile art. 117 alin. (4) privind convocarea prin scrisoare
recomandată; prevederile art. 117 alin. (7) și (8) deoarece convocatorul
adunării generale ordinare la pct. 3 menționează la modul general că se vor
discuta celelalte puncte care au fost trecute pe ordinea de zi în data de 31
martie 2004, fără a fi concretizate iar la pct. 4 și 1 al convocatorului A.G.O.A.
și A.G.E.A., că se va analiza situația juridică a contractului și oportunitatea
vânzării unor active ale societății fără ca acestea să fie concretizate;
nerespectarea
prevederilor art. 129 alin. (1) din Legea societăților comerciale cu
privire la alegerea consiliului de administrație prin vot secret, nerespectarea
votului secret la alegerea comisiei de cenzori și încălcarea prevederilor art. 146
din Legea societăților comerciale;
contractul de vânzare - cumpărare
este lovit de nulitate conform art. 948, art. 966 și art. 968 C. civ. pentru ca
hotărârea A.G.A. în baza căruia s-a încheiat este lovită de nulitate iar pârâta
SC T. SA Cluj a fost de rea credință;
greșit s-a menținut lipsa
calității procesuale active deoarece reclamantul în urma anulării procesului
verbal de divizare a redevenit acționar și deci justifică interesul de a
solicita constatarea nulității absolute iar reclamanta deși a participat la
adunare nu a cunoscut neregulile convocatorului și a ordinii de zi și poate,
deci, invoca nulitatea absolută;
Intimata SC H.R. SA Cluj
Napoca a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca
nefondat și, menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică pentru
considerentele pe care aceasta le indică.
Recursul nu este fondat.
Recurenții reclamanți și-au
structurat criticile prin raportare la un motiv de casare, art. 304 pct. 5 C.
proc. civ. și pe unul de modificare, art. 304 pct. 9, în care se încadrează
criticile formulate, enumerarea pct. 7 și 8 fiind una formală.
Cu privire la motivul
prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. prin raportare la art. 131 alin. (6)
din Legea nr. 31/1990 în redactarea de la data adoptării hotărârilor în speță,
se constată că acesta nu este întemeiat.
Potrivit art. 131 alin. (6)
menționat „Cererea se va judeca în camera de consiliu”. Văzând dispozițiile
anterioare este evident că legiuitorul referă la judecata în camera de consiliu
a cererii de chemare în judecată iar nu a căilor de atac promovate împotriva
sentinței instanței de fond. Succesiunea evocată conduce fără dubiu la această
concluzie: „cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea (...)” [alin.
(2)3]; „acțiunea se va introduce la Tribunalul (...)” [alin. (4)]; „dacă au
fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate” [alin. (5)]
și, în sfârșit: „cererea se va judeca în camera de consiliu”.
După desființarea cu
trimitere, instanța de fond a respins acțiunea promovată de reclamanți pentru
lipsa calității procesuale active.
Cu privire la capătul de
cerere privind anularea celor două hotărâri A.G.A., una ordinară și una
extraordinară din 26 mai 2004 calitatea procesuală activă s-a apreciat în
raport de natura sancțiunii cauzelor de nulitate invocate, stabilindu-se că
acestea sunt cauze de nulitate relativă iar nu cauze de nulitate absolută.
Drept urmare cu privire la
reclamantul B.M., deoarece s-a stabilit pe bază de probe că acesta nu avea
calitatea de acționar la momentul adoptării hotărârilor în speță, instanțele au
apreciat că el nu poate opune cauze de nulitate relativă, neavând calitatea
procesuală de a le invoca.
Reclamanta B.E.M. având
calitate de acționar și participând la cele două adunări, calitatea sa
procesuală s-a apreciat în raport de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,
(în redactarea de la data adoptării celor două hotărâri avută în vedere în
cuprinsul motivării), reținându-se că, nevotând împotrivă hotărârile astfel
adoptate sunt obligatorii și în ce o privește.
Critica recurenților
reclamanți cu privire la calificarea încălcărilor de lege invocate ca fiind
cauze de nulitate relativă, nu poate fi primită.
3.1. În principiu,
reglementarea cu privire la convocare și la publicitatea acesteia are caracter
imperativ în sensul în care ele trebuie să existe în conformitate cu
prevederile legale, respectiv cu prevederile art. 117 din Legea societăților
comerciale.
Numai că, nu toate
dispozițiile acestui articol structurate în cele nouă aliniate au caracter
imperativ, parte din ele având caracter dispozitiv, lăsând acționarilor
posibilitatea de a deroga de la ele prin actul constitutiv sau prin hotărâri
ale adunărilor generale.
Este situația acelor
dispoziții ale art. 117 din Legea societăților comerciale invocate de
recurenții reclamanți.
Astfel, potrivit art. 117 alin.
(1) convocarea adunării generale va fi făcută de administratori ori de câte ori
va fi nevoie, dar în conformitate cu dispozițiile din actul constitutiv iar în
speță convocarea s-a făcut în conformitate cu art. 10 din statut de către unul
din acționari care deținea mai mult de 10% din capitalul social, ea fiind
publicată conform alin. (3) în Monitorul Oficial și într-un ziar local de largă
răspândire.
Prevederile alin. (4) al art.
117 au și ele caracter dispozitiv, forma redactării fiind neechivocă în acest
sens. ”Dacă toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi
făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite,
prin scrisoare simplă (...)”.
În ce privește alin. (7) al art.
117; critica recurenților referă la nemenționarea explicită a tuturor
problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Or, caracterul explicit este
o chestiune de apreciere, recurenții neinvocând lipsa mențiunii ci
generalitatea acesteia și trimiterea la ordinea de zi a unei adunări
anterioare, ceea ce evident nu poate atrage sancțiunea nulității absolute.
Alin. (8) al art. 117 este
invocat de recurenți prin raportare la felul adunării generale nu în sensul
nerespectării dispoziției pe care acesta o conține și anume: „Când în ordinea
de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va
trebui să cuprindă textul integral al propunerilor” și care are într-adevăr
caracter imperativ.
3.2. Criticile cu privire la
nerespectarea prevederilor art. 129 alin. (2) din Legea societăților
comerciale având ca obiect obligativitatea votului secret pentru alegerea
consiliului de administrație și a cenzorilor, nu pot fi nici ele primite
deoarece modalitatea de vot este o chestiune de probă iar procesul verbal nu
distinge cu privire la aceasta.
3.3. Încălcarea prevederilor
art. 143 din Legea societăților comerciale nu poate fi invocată cu privire
la felul adunării care a hotărât vânzarea în sensul anulării hotărârii ci numai
în raport cu actele de dobândire, înstrăinare, închiriere, schimb, constituire
în garanție încheiate de administratori fără aprobarea adunării generale
extraordinare a acționarilor și care atrage numai răspunderea
administratorilor, critica cu acest obiect nefiind nici ea întemeiată.
Criticile cu privire la
nulitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat subsecvent hotărârii
adunării generale și în baza acesteia și care se încadrează tot în motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată, de asemenea, a fi
neîntemeiate, neputându-se reține încălcarea prevederilor art. 948, art. 966 și
art. 968 C. civ. susținută de recurenți.
Recurenții reclamanți au
invocat nulitatea contractului de vânzare în speță pe cale de consecință, ca
urmare a nulității hotărârii care a adoptat această măsură, or, în condițiile
în care hotărârea adunării generale s-a apreciat ca validă, sancțiunea
nulității nu mai poate fi luată în discuție.
Cât privește reaua credință
a părților contractante la încheierea contractului, aceasta ar avea relevanță
juridică dacă ar îmbrăca forma fraudei, pe care însă reclamanții nu o invocă și
a cărei stabilire ține, oricum, de temeinicia hotărârii atacate, excedând,
așadar, controlului de legalitate instituit de art. 304 C. proc. civ. pentru
instanța de recurs.
Așa fiind, față de cele ce
preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca
legală decizia atacată.
În baza art. 274 C. proc.
civ., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 4.555 lei cheltuieli de
judecată către intimata SC H.R. SA Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanții B.E.M. și B.M. împotriva deciziei nr. 173/2008 pronunțată de
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Obligă recurenții la 4.555
lei cheltuieli de judecată către intimata SC H.R. SA Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 decembrie 2009.