ÎCCJ, Decizia nr. 129/2007
ÎCCJ, Decizia nr. 129/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Societate
comercială. Anulare hotărâre
AGA
. Calitate
procesuală activă. Cauzele de nulitate invocate. Caracterul normelor privitoare
la convocarea
AGA
.
Cuprins pe materii:
Drept comercial. Funcționarea societăților comerciale.
Index alfabetic:
contract de vânzare – cumpărare
-
contract
de partaj
-
hotărâre
AGA
-
lipsa
calității procesuale active
-
nulitate
absolută
Legea nr.31/1990,
art.117, art.129 alin.2, art.131 alin.1,6, art.143
În principiu, reglementarea cu privire la
convocarea A.G.A. și la publicitatea acesteia are caracter imperativ în sensul
în care ele trebuie să existe în conformitate cu prevederile legale, respectiv
cu prevederile art.117 din LSC.
Numai că, nu toate dispozițiile acestui
articol structurate în cele nouă aliniate au caracter imperativ, parte din
acestea având caracter dispozitiv, lăsând acționarilor posibilitatea de a
deroga de la ele prin actul constitutiv sau prin hotărâri ale adunărilor
generale.
Secția comercială,
Decizia nr.3241 din 8 decembrie 2009
Prin sentința
nr
. 30/2008, Tribunalul Comercial
Cluj
, în
rejudecare
după
desființarea cu trimitere prin decizia nr.129/2007 a Curții de Apel
Cluj
, Secția comercială, a admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamanților B.E.M. și B.M. în raport de cererea de
anulare a hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. din 26 mai 2004 a SC H.R. SA
Cluj-Napoca, acțiunea fiind în consecință respinsă pentru lipsa calității procesuale
active a reclamanților. S-a respins, totodată, acțiunea reclamanților împotriva
pârâților SC H.R. SA, SC T. SA
Cluj
și SC V.R. SA,
având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare și partaj autentificat sub nr.89/2005.
Instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile deciziei de trimitere, a
stabilit că reclamantul B.M.,
neavând
calitate de
acționar la data adoptării hotărârilor AGOA și AGEA din 26 mai 2004, fiind
nerelevant
faptul că, ulterior, acesta a redevenit
acționar, nu are nici calitate procesuală în a invoca motive de nulitate
relativă.
Reclamantul B.M. are însă calitate procesuală, în raport cu art.132 alin.(2)
din LSC, pentru a invoca motive de nulitate absolută.
Cum însă cauzele de nulitate pe care reclamanții le au invocat prin acțiune și
anume:
nerespectarea
dispozițiilor art.117 alin.4, cu
privire la convocarea prin scrisoare recomandată, a dispozițiilor art.117
alin.7 și 8, cu privire la menționarea explicită a tuturor problemelor supuse
dezbaterii și care implicau modificarea actului constitutiv, a art.117 alin.1
și art.111 alin.2
lit.b
, cu privire la convocarea
adunării de către administrator și a alegerii consiliului de administrație prin
vot secret, sunt cauze de nulitate relativă, deoarece ocrotesc interese
particulare ale acționarilor, nu interese de ordin public, reclamantul
menționat nu are calitate procesuală activă pentru a le invoca.
Cu privire la reclamanta B.E.M., instanța de fond a reținut că aceasta, în
calitate de acționar, a participat la adoptarea hotărârilor a căror anulare o
solicită, și nu a votat necondiționat împotrivă, iar punctul 1 al ordinii de zi
a privit revocarea mandatului său de administrator așa încât, aceasta nu are
calitate procesuală activă în raport de prevederile art.132 alin.(2) și (4) din
Legea nr.31/1990.
Cu referire la nulitatea contractului de vânzare – cumpărare, solicitată pentru
încheierea lui în baza unei hotărâri
AGA
lovită de
nulitate, și pentru reaua-credință a părților contractante la momentul
încheierii lui, deoarece, acesta s-a încheiat în timpul procesului de anulare a
procedurilor de divizare, instanța de fond a reținut netemeinicia cauzelor
invocate și că prețul vânzării a fost un preț serios, superior valorii
stabilită de expertul evaluator.
Împotriva sentinței nr.30/2008 au declarat apel reclamanții care au reiterat
temeiurile acțiunii în critica acesteia.
Curtea de Apel
Cluj
, Secția comercială, prin decizia
nr.173/2008, a respins apelul declarat de reclamanți
ca
nefondat
menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
În considerentele deciziei s-a reținut că adunările generale au fost convocate
conform art.10 din statutul societății de către unul din acționarii care dețin
mai mult de 10% din capitalul social iar convocatorul a fost publicat în
Monitorul Oficial și într-un ziar local, așa încât regulile impuse de legiuitor
cu privire la convocare și la publicitatea acesteia au fost asigurate.
Corect a reținut instanța de fond că momentul la care se verifică calitatea
procesuală este cel al adoptării hotărârii contestate și că la acel moment
reclamantul B.M. nu era acționar al societății pârâte. Corect au fost
calificate și cauzele de nulitate invocate ca fiind cauze de nulitate relativă
situație în care, față de prevederile art.132 alin.(2) din LSC, reclamanta
B.E.M. nu are calitate procesuală, întrucât a participat la adunările în speță
și nu a votat împotrivă.
În ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat,
subsecvent adunării generale și în baza hotărârii acesteia, probele sunt în
sensul că prețul vânzării a fost superior valorii de piață, cu respectarea
cerinței reclamantei iar hotărârea adunării generale este validă.
Împotriva
deciziei mai sus menționate au declarat recurs reclamanții
pentru
motivele prevăzute de art.304 pct.5,7,8 și 9 C.
proc
.
civ
., în a căror dezvoltare s-au invocat următoarele
critici:
încălcarea prevederilor art.132 alin.9
din L.S.C., întrucât instanța de apel nu a soluționat cauza în camera de
consiliu;
greșit a reținut instanța de apel că
încălcarea normelor juridice prevăzute de art.117 alin.1,4,7 și 8 din Legea
L.S.C. nu se constituie în cauze de nulitate absolută;
s-au încălcat prevederile art.117 alin.1
din lege, deoarece adunările nu au fost convocate de administrator; prevederile
art.117 alin.4 privind convocarea prin scrisoare recomandată; prevederile
art.117 alin.7 și 8 deoarece convocatorul adunării generale ordinare la pct.3
menționează la modul general că se vor discuta celelalte puncte care au fost
trecute pe ordinea de zi în data de 31 martie 2004, fără a fi concretizate, iar
la pct.4 și 1 al convocatorului AGOA și AGEA, că se va analiza situația
juridică a contractului și oportunitatea vânzării unor active ale societății
fără ca acestea să fie concretizate;
4.
nerespectarea
prevederilor art.129 alin.(1) din LSC cu privire la alegerea consiliului de
administrație prin vot secret,
nerespectarea
votului
secret la alegerea comisiei de cenzori și încălcarea prevederilor art.146 din
L.S.C;
contractul de vânzare-cumpărare este
lovit de nulitate conform art.948, 966 și 968 C.
civ
.,
pentru ca hotărârea
AGA
în baza căruia s-a
încheiat este lovită de nulitate, iar pârâta SC T. SA
Cluj
a fost de rea-credință;
greșit s-a menținut lipsa calității
procesuale active, deoarece reclamantul, în urma anulării procesului-verbal de
divizare, a redevenit acționar și deci justifică interesul de a solicita
constatarea nulității absolute, iar reclamanta deși a participat la adunare nu
a cunoscut neregulile convocatorului și a ordinii de zi și poate, deci,
invoca nulitatea absolută;
Recursul nu este fondat.
Recurenții
reclamanți și-au structurat criticile prin raportare la un motiv de casare,
art.304 pct.5 C.
proc
.
civ
.
și pe unul de modificare, art.304 pct.9, în care se încadrează criticile
formulate, enumerarea pct.7 și 8 fiind una formală.
1.
Cu privire la motivul prevăzut de
art.304 pct.5 C.
proc
.
civ
.,
prin raportare la art.131 alin.6 din Legea nr.31/1990, în redactarea de la data
adoptării hotărârilor în speță, s-a constatat că acesta nu este întemeiat.
Potrivit art.131 alin.6 menționat „Cererea
se va judeca în camera de consiliu”. Văzând dispozițiile anterioare este
evident că legiuitorul se referă la judecata în camera de consiliu a cererii de
chemare în judecată, iar nu a căilor de atac promovate împotriva sentinței
instanței de fond. Succesiunea evocată conduce fără dubiu la această concluzie:
„cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea ...” (alin.2
3
);
„acțiunea se va introduce la tribunalul....” (alin.4); „dacă au fost
introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate„
alin.5) și, în
sfârșit:
„cererea se va judeca în camera de consiliu”.
După desființarea cu trimitere, instanța
de fond a respins acțiunea promovată de reclamanți pentru lipsa calității
procesuale active.
Cu privire la capătul de cerere privind
anularea celor două hotărâri
AGA
, una ordinară și
una extraordinară din 26 mai 2004, calitatea procesuală activă s-a apreciat în
raport de natura sancțiunii cauzelor de nulitate invocate, stabilindu-se că
acestea sunt cauze de nulitate relativă iar nu cauze de nulitate absolută.
Drept urmare, cu privire la reclamantul
B.M., deoarece s-a stabilit că acesta nu avea calitatea de acționar la momentul
adoptării hotărârilor în speță, instanțele au apreciat că el nu poate opune cauze
de nulitate relativă,
neavând
calitatea procesuală de
a le invoca.
Reclamanta B.E.M., având calitate de
acționar și participând la cele două adunări, calitatea sa procesuală s-a
apreciat în raport de art.131 alin.1 din Legea nr.31/1990, (în redactarea de la
data adoptării celor două hotărâri avută în vedere în cuprinsul motivării),
reținându-se că,
nevotând
împotrivă, hotărârile
astfel adoptate sunt obligatorii și în ce o privește.
Critica recurenților reclamanți cu
privire la calificarea încălcărilor de lege invocate ca fiind cauze de nulitate
relativă, nu a fost primită.
3.1. În principiu, reglementarea cu privire
la convocare și la publicitatea acesteia are caracter imperativ, în sensul în
care ele trebuie să existe în conformitate cu prevederile legale, respectiv cu
prevederile art.117 din LSC.
Numai că, nu toate dispozițiile acestui
articol structurate în cele nouă aliniate au caracter imperativ, parte din ele
având caracter dispozitiv, lăsând acționarilor posibilitatea de a deroga de la
ele prin actul constitutiv sau prin hotărâri ale adunărilor generale.
Este situația acelor dispoziții ale art.117
din LSC invocate de recurenții reclamanți.
Astfel, potrivit art.117 alin.1 convocarea adunării
generale va fi făcută de administratori ori de câte ori va fi nevoie, dar în
conformitate cu dispozițiile din actul constitutiv, iar, în speță, convocarea
s-a făcut în conformitate cu art.10 din statut de către unul din acționari care
deținea mai mult de 10% din capitalul social, ea fiind publicată conform alin.3
în Monitorul Oficial și într-un ziar local de largă răspândire.
Prevederile alin.4 al art.117 au și ele
caracter dispozitiv, forma redactării fiind neechivocă în acest sens.
”Dacă
toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai
prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare
simplă...”
.
În ce privește alin.7 al art.117, critica
recurenților se referă la
nemenționarea
explicită a
tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Or, caracterul explicit este o chestiune de
apreciere, recurenții
neinvocând
lipsa mențiunii, ci
generalitatea acesteia și trimiterea la ordinea de zi a unei adunări
anterioare, ceea ce evident nu poate atrage sancțiunea nulității absolute.
Alin.8 al art.117 este invocat de recurenți
prin raportare la felul adunării generale nu în sensul
nerespectării
dispoziției pe care acesta o conține și anume:
„Când în ordinea de zi
figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va
trebui să cuprindă textul integral al
propunerilor”
și care are într-adevăr caracter imperativ.
3.2. Criticile cu privire la
nerespectarea
prevederilor art.129 alin.2 din LSC, având ca
obiect obligativitatea votului secret pentru alegerea consiliului de
administrație și a cenzorilor, nu au fost nici ele primite, deoarece
modalitatea de vot este o chestiune de probă, iar procesul-verbal nu distinge
cu privire la aceasta.
3.3. Încălcarea prevederilor art.143 din
LSC nu poate fi invocată cu privire la felul adunării care a hotărât vânzarea
în sensul anulării hotărârii, ci numai în raport cu actele de dobândire,
înstrăinare, închiriere, schimb, constituire în garanție încheiate de
administratori fără aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor și
care atrage numai răspunderea administratorilor, critica cu acest obiect
nefiind
nici ea întemeiată.
Criticile cu privire la nulitatea
contractului de vânzare – cumpărare încheiat subsecvent hotărârii adunării
generale și în baza acesteia și care se încadrează tot în motivul prevăzut de
art.304 pct.9 C.
proc
.
civ
.,
s-a constatat, de asemenea, a fi neîntemeiate,
neputându-se
reține încălcarea prevederilor art.948, 966 și 968 C.
civ
.
susținută de recurenți.
Recurenții reclamanți au invocat nulitatea
contractului de vânzare în speță, pe cale de consecință, ca urmare a nulității
hotărârii care a adoptat această măsură, or, în condițiile în care hotărârea
adunării generale s-a apreciat ca validă, sancțiunea nulității nu mai poate fi
luată în discuție.
Cât privește reaua-credință a părților
contractante la încheierea contractului, aceasta ar avea relevanță juridică
dacă ar îmbrăca forma fraudei, pe care însă reclamanții nu o invocă și a cărei
stabilire ține, oricum, de temeinicia hotărârii atacate, excedând, așadar,
controlului de legalitate instituit de art.304 C.
proc
.
civ
. pentru instanța de recurs.
Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta
Curte a respins recursul declarat ca
nefondat
,
menținând ca legală decizia atacată.