ÎCCJ, Decizia nr. 129/2007

Societate comercială. Anulare hotărâre AGA . Calitate procesuală activă. Cauzele de nulitate invocate. Caracterul normelor privitoare la convocarea AGA . Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea societăților comerciale. Index alfabetic: contract de vânzare – cumpărare - contract de partaj - hotărâre AGA - lipsa calității procesuale active - nulitate absolută Legea nr.31/1990, art.117, art.129 alin.2, art.131 alin.1,6, art.143 În principiu, reglementarea cu privire la convocarea A.G.A. și la publicitatea acesteia are caracter imperativ în sensul în care ele trebuie să existe în conformitate cu prevederile legale, respectiv cu prevederile art.117 din LSC. Numai că, nu toate dispozițiile acestui articol structurate în cele nouă aliniate au caracter imperativ, parte din acestea având caracter dispozitiv, lăsând acționarilor posibilitatea de a deroga de la ele prin actul constitutiv sau prin hotărâri ale adunărilor generale.

Secția comercială, Decizia nr.3241 din 8 decembrie 2009 Prin sentința nr . 30/2008, Tribunalul Comercial Cluj , în rejudecare după desființarea cu trimitere prin decizia nr.129/2007 a Curții de Apel Cluj , Secția comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B.E.M. și B.M. în raport de cererea de anulare a hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. din 26 mai 2004 a SC H.R. SA Cluj-Napoca, acțiunea fiind în consecință respinsă pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților. S-a respins, totodată, acțiunea reclamanților împotriva pârâților SC H.R. SA, SC T. SA Cluj și SC V.R. SA, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și partaj autentificat sub nr.89/2005.

Instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile deciziei de trimitere, a stabilit că reclamantul B.M., neavând calitate de acționar la data adoptării hotărârilor AGOA și AGEA din 26 mai 2004, fiind nerelevant faptul că, ulterior, acesta a redevenit acționar, nu are nici calitate procesuală în a invoca motive de nulitate relativă. Reclamantul B.M. are însă calitate procesuală, în raport cu art.132 alin.(2) din LSC, pentru a invoca motive de nulitate absolută.

Cum însă cauzele de nulitate pe care reclamanții le au invocat prin acțiune și anume: nerespectarea dispozițiilor art.117 alin.4, cu privire la convocarea prin scrisoare recomandată, a dispozițiilor art.117 alin.7 și 8, cu privire la menționarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii și care implicau modificarea actului constitutiv, a art.117 alin.1 și art.111 alin.2 lit.b , cu privire la convocarea adunării de către administrator și a alegerii consiliului de administrație prin vot secret, sunt cauze de nulitate relativă, deoarece ocrotesc interese particulare ale acționarilor, nu interese de ordin public, reclamantul menționat nu are calitate procesuală activă pentru a le invoca.

Cu privire la reclamanta B.E.M., instanța de fond a reținut că aceasta, în calitate de acționar, a participat la adoptarea hotărârilor a căror anulare o solicită, și nu a votat necondiționat împotrivă, iar punctul 1 al ordinii de zi a privit revocarea mandatului său de administrator așa încât, aceasta nu are calitate procesuală activă în raport de prevederile art.132 alin.(2) și (4) din Legea nr.31/1990. Cu referire la nulitatea contractului de vânzare – cumpărare, solicitată pentru încheierea lui în baza unei hotărâri AGA lovită de nulitate, și pentru reaua-credință a părților contractante la momentul încheierii lui, deoarece, acesta s-a încheiat în timpul procesului de anulare a procedurilor de divizare, instanța de fond a reținut netemeinicia cauzelor invocate și că prețul vânzării a fost un preț serios, superior valorii stabilită de expertul evaluator.

Împotriva sentinței nr.30/2008 au declarat apel reclamanții care au reiterat temeiurile acțiunii în critica acesteia. Curtea de Apel Cluj , Secția comercială, prin decizia nr.173/2008, a respins apelul declarat de reclamanți ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința atacată. În considerentele deciziei s-a reținut că adunările generale au fost convocate conform art.10 din statutul societății de către unul din acționarii care dețin mai mult de 10% din capitalul social iar convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial și într-un ziar local, așa încât regulile impuse de legiuitor cu privire la convocare și la publicitatea acesteia au fost asigurate. Corect a reținut instanța de fond că momentul la care se verifică calitatea procesuală este cel al adoptării hotărârii contestate și că la acel moment reclamantul B.M.

nu era acționar al societății pârâte. Corect au fost calificate și cauzele de nulitate invocate ca fiind cauze de nulitate relativă situație în care, față de prevederile art.132 alin.(2) din LSC, reclamanta B.E.M. nu are calitate procesuală, întrucât a participat la adunările în speță și nu a votat împotrivă. În ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat, subsecvent adunării generale și în baza hotărârii acesteia, probele sunt în sensul că prețul vânzării a fost superior valorii de piață, cu respectarea cerinței reclamantei iar hotărârea adunării generale este validă.

Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs reclamanții pentru motivele prevăzute de art.304 pct.5,7,8 și 9 C. proc . civ ., în a căror dezvoltare s-au invocat următoarele critici: 1. încălcarea prevederilor art.132 alin.9 din L.S.C., întrucât instanța de apel nu a soluționat cauza în camera de consiliu; 2. greșit a reținut instanța de apel că încălcarea normelor juridice prevăzute de art.117 alin.1,4,7 și 8 din Legea L.S.C.

nu se constituie în cauze de nulitate absolută; 3. s-au încălcat prevederile art.117 alin.1 din lege, deoarece adunările nu au fost convocate de administrator; prevederile art.117 alin.4 privind convocarea prin scrisoare recomandată; prevederile art.117 alin.7 și 8 deoarece convocatorul adunării generale ordinare la pct.3 menționează la modul general că se vor discuta celelalte puncte care au fost trecute pe ordinea de zi în data de 31 martie 2004, fără a fi concretizate, iar la pct.4 și 1 al convocatorului AGOA și AGEA, că se va analiza situația juridică a contractului și oportunitatea vânzării unor active ale societății fără ca acestea să fie concretizate; 4. nerespectarea prevederilor art.129 alin.(1) din LSC cu privire la alegerea consiliului de administrație prin vot secret, nerespectarea votului secret la alegerea comisiei de cenzori și încălcarea prevederilor art.146 din L.S.C; 5. contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate conform art.948, 966 și 968 C. civ ., pentru ca hotărârea AGA în baza căruia s-a încheiat este lovită de nulitate, iar pârâta SC T. SA Cluj a fost de rea-credință; 6. greșit s-a menținut lipsa calității procesuale active, deoarece reclamantul, în urma anulării procesului-verbal de divizare, a redevenit acționar și deci justifică interesul de a solicita constatarea nulității absolute,

iar reclamanta deși a participat la adunare nu a cunoscut neregulile convocatorului și a ordinii de zi și poate, deci, invoca nulitatea absolută; Recursul nu este fondat. Recurenții reclamanți și-au structurat criticile prin raportare la un motiv de casare, art.304 pct.5 C. proc . civ . și pe unul de modificare, art.304 pct.9, în care se încadrează criticile formulate, enumerarea pct.7 și 8 fiind una formală. 1. Cu privire la motivul prevăzut de art.304 pct.5 C. proc . civ ., prin raportare la art.131 alin.6 din Legea nr.31/1990, în redactarea de la data adoptării hotărârilor în speță, s-a constatat că acesta nu este întemeiat. Potrivit art.131 alin.6 menționat „Cererea se va judeca în camera de consiliu”.

Văzând dispozițiile anterioare este evident că legiuitorul se referă la judecata în camera de consiliu a cererii de chemare în judecată, iar nu a căilor de atac promovate împotriva sentinței instanței de fond. Succesiunea evocată conduce fără dubiu la această concluzie: „cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea ...” (alin.2 3 ); „acțiunea se va introduce la tribunalul… ” (alin.4); „dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate„ alin.5) și, în sfârșit: „cererea se va judeca în camera de consiliu”. 2. După desființarea cu trimitere, instanța de fond a respins acțiunea promovată de reclamanți pentru lipsa calității procesuale active.

Cu privire la capătul de cerere privind anularea celor două hotărâri AGA , una ordinară și una extraordinară din 26 mai 2004, calitatea procesuală activă s-a apreciat în raport de natura sancțiunii cauzelor de nulitate invocate, stabilindu-se că acestea sunt cauze de nulitate relativă iar nu cauze de nulitate absolută. Drept urmare, cu privire la reclamantul B.M., deoarece s-a stabilit că acesta nu avea calitatea de acționar la momentul adoptării hotărârilor în speță, instanțele au apreciat că el nu poate opune cauze de nulitate relativă, neavând calitatea procesuală de a le invoca. Reclamanta B.E.M., având calitate de acționar și participând la cele două adunări, calitatea sa procesuală s-a apreciat în raport de art.131 alin.1 din Legea nr.31/1990, (în redactarea de la data adoptării celor două hotărâri avută în vedere în cuprinsul motivării), reținându-se că, nevotând împotrivă, hotărârile astfel adoptate sunt obligatorii și în ce o privește.

3. Critica recurenților reclamanți cu privire la calificarea încălcărilor de lege invocate ca fiind cauze de nulitate relativă, nu a fost primită. 3.1. În principiu, reglementarea cu privire la convocare și la publicitatea acesteia are caracter imperativ, în sensul în care ele trebuie să existe în conformitate cu prevederile legale, respectiv cu prevederile art.117 din LSC. Numai că, nu toate dispozițiile acestui articol structurate în cele nouă aliniate au caracter imperativ, parte din ele având caracter dispozitiv, lăsând acționarilor posibilitatea de a deroga de la ele prin actul constitutiv sau prin hotărâri ale adunărilor generale. Este situația acelor dispoziții ale art.117 din LSC invocate de recurenții reclamanți.

Astfel, potrivit art.117 alin.1 convocarea adunării generale va fi făcută de administratori ori de câte ori va fi nevoie, dar în conformitate cu dispozițiile din actul constitutiv, iar, în speță, convocarea s-a făcut în conformitate cu art.10 din statut de către unul din acționari care deținea mai mult de 10% din capitalul social, ea fiind publicată conform alin.3 în Monitorul Oficial și într-un ziar local de largă răspândire. Prevederile alin.4 al art.117 au și ele caracter dispozitiv, forma redactării fiind neechivocă în acest sens. ”Dacă toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare simplă...” . În ce privește alin.7 al art.117, critica recurenților se referă la nemenționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Or, caracterul explicit este o chestiune de apreciere, recurenții neinvocând lipsa mențiunii, ci generalitatea acesteia și trimiterea la ordinea de zi a unei adunări anterioare, ceea ce evident nu poate atrage sancțiunea nulității absolute. Alin.8 al art.117 este invocat de recurenți prin raportare la felul adunării generale nu în sensul nerespectării dispoziției pe care acesta o conține și anume: „Când în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor” și care are într-adevăr caracter imperativ. 3.2. Criticile cu privire la nerespectarea prevederilor art.129 alin.2 din LSC, având ca obiect obligativitatea votului secret pentru alegerea consiliului de administrație și a cenzorilor, nu au fost nici ele primite, deoarece modalitatea de vot este o chestiune de probă, iar procesul-verbal nu distinge cu privire la aceasta.

3.3. Încălcarea prevederilor art.143 din LSC nu poate fi invocată cu privire la felul adunării care a hotărât vânzarea în sensul anulării hotărârii, ci numai în raport cu actele de dobândire, înstrăinare, închiriere, schimb, constituire în garanție încheiate de administratori fără aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor și care atrage numai răspunderea administratorilor, critica cu acest obiect nefiind nici ea întemeiată. 4. Criticile cu privire la nulitatea contractului de vânzare – cumpărare încheiat subsecvent hotărârii adunării generale și în baza acesteia și care se încadrează tot în motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc . civ ., s-a constatat, de asemenea, a fi neîntemeiate, neputându-se reține încălcarea prevederilor art.948, 966 și 968 C. civ . susținută de recurenți.

Recurenții reclamanți au invocat nulitatea contractului de vânzare în speță, pe cale de consecință, ca urmare a nulității hotărârii care a adoptat această măsură, or, în condițiile în care hotărârea adunării generale s-a apreciat ca validă, sancțiunea nulității nu mai poate fi luată în discuție. Cât privește reaua-credință a părților contractante la încheierea contractului, aceasta ar avea relevanță juridică dacă ar îmbrăca forma fraudei, pe care însă reclamanții nu o invocă și a cărei stabilire ține, oricum, de temeinicia hotărârii atacate, excedând, așadar, controlului de legalitate instituit de art.304 C. proc . civ . pentru instanța de recurs. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat , menținând ca legală decizia atacată.