ÎCCJ, decizie (scj.ro #82908)

Hotărâre AGA adoptată cu încălcarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990. Acțiune în constatarea nulității absolute. Interes în promovarea acțiunii Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Funcționarea societăților Index alfabetic: acțiune în constatare nulitate absolută - hotărâre AGA - calitate procesuală activă - interes Legea nr. 31/1990, art. 125 alin. (5) În cazul formulării unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unei hotărâri AGA adoptate cu încălcarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, partea reclamantă trebuie să dovedească interesul în formularea cererii. Acest interes este dovedit dacă, anterior adoptării hotărârii atacate, partea reclamantă avea înregistrată pe rolul instanțelor de judecată o cerere având ca obiect obligarea societății la înscrierea dreptului său de proprietate asupra unor acțiuni ale acesteia, interesul său fiind legat de preîntâmpinarea unei eventuale fraude săvârșite prin încălcarea interdicției de reprezentare.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225 din 7 martie 2012 La data de 20.10.2009, reclamantul E.C. a chemat în judecată pe pârâta SC M. CF SA pentru ca, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, să se dispună anularea Hotărârii AGEA nr. 5/2006. Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC M. CF SA a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport de faptul că nu era acționar al pârâtei la data adoptării hotărârii și nu a dovedit interesul în solicitarea nulității hotărârii; a mai invocat și excepția puterii de lucru judecat, în raport de Sentința comercială nr. 24/CC/2007, definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat legalitatea hotărârii AGEA nr. 5/2006.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii. Prin Sentința nr. 30/C-C/2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost admisă acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. nr. 5/2006 și s-au respins excepțiile invocate de pârâtă. Pentru a hotărî în această modalitate, examinând acțiunea și cu prioritate excepțiile ridicate prin întâmpinare și concluzii scrise, în raport de totalitatea materialului probatoriu administrat în cauză și de prevederile art. 125 alin. (5) și art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, instanța a reținut următoarele: Potrivit prevederilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere ori funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Art. 132 alin. (2) din aceeași lege evocă posibilitatea ca hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv să fie atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care au luat parte la adunare sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Alin. (3) al aceluiași articol menționează că, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată. În ceea ce privește excepția de tardivitate a cererii, instanța a reținut că majoritatea normelor ce reglementează formarea voinței sociale în cadrul adunării generale sunt de ordine publică, deoarece ele protejează în același timp pe acționari și creditul general.

În această privință, s-a apreciat că nu se poate reține că sancțiunea nerespectării interdicției de la art. 125 alin. (5), care afectează formarea voinței sociale într-o adunare generală, poate fi nulitatea relativă, când se încalcă o normă de ordine publică sancționată cu nulitate absolută, ce poate fi invocată oricând. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului s-a reținut că, fiind vorba de o nulitate absolută, așa cum s-a argumentat anterior, reclamantul trebuie să dovedească interesul în formularea cererii. În cauză, s-a constatat că reclamantul justifică acest interes legitim, personal și direct, întrucât, la data de 25.05.2006, anterior adoptării hotărârii atacate, se adresase, alături de alți reclamanți, cu o cerere în instanță prin care a solicitat înscrierea în registrul acționarilor pârâtei a dreptului de proprietate asupra acțiunilor dobândite pe cale legală.

Atunci când același reclamant a atacat hotărârea AGEA nr. 1/2007, prin sentința comercială nr. 19/CC/2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, s-a reținut interesul acestuia dat de soluționarea cererii de mai sus, soluție ce a fost reținută a fi corectă prin decizia nr. 100/A-C/2009, dată de Curtea de Apel Pitești. De aceea, au fost apreciate ca neîntemeiate argumentele pârâtei privind lipsa de interes a reclamantului în atacarea hotărârii, pe motivul de nulitate prevăzut la art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată.(…) Pe fondul cauzei, s-a constatat că, la data de 22.09.2006, a avut loc adunarea generală extraordinară a acționarilor pârâtei SC M. CF SA, în cadrul căreia s-a adoptat hotărârea nr. 5.(…) Din materialul probatoriu administrat s-a constatat că hotărârea atacată s-a luat doar cu voturile acționarului SC A.T.

SA, reprezentat de directorul de la acea dată al pârâtei. Hotărârea fiind luată cu încălcarea prevederilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, instanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGEA nr. 5/2006. Împotriva acestei soluții, pârâta a formulat apel, reiterând, în principal, excepțiile invocate la fond.(…) Analizând probatoriul administrat, prin prisma criticilor invocate, Curtea de Apel a apreciat apelul ca fiind nefondat, în esență pentru considerentele următoare: În ceea ce privește excepția de tardivitate a acțiunii, întemeiată pe nulitatea relativă a dispozițiilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, s-a constatat că interpretarea legală este realizată de Curtea Constituțională, prin intermediul Deciziei nr. 786/2011, pronunțată chiar în această speță.

Curtea Constituțională a reținut că interdicția de reprezentare impusă pentru membrii consiliului de administrație, directorii, membrii directoratului, consiliului de supraveghere și funcționarii societății operează numai în cazul în care prin votul astfel exprimat s-ar obține majoritatea cerută de lege sau de actul constitutiv. În condițiile în care aceste dispoziții legale ocrotesc un interes general, este evident caracterul lor imperativ și posibilitatea formulării acțiunii de către orice persoană interesată. S-a reținut că prin motivele sale de apel apelanta confundă instituția confirmării cu inadmisibilitatea nulității în situația în care votul funcționarului care a reprezentat pe acționar nu a condus la obținerea majorității cerute (nu a fost decisiv).

Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, când sunt invocate motive de nulitate absolută, cererea putând fi formulată de orice persoană interesată, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil. Pentru justificarea interesului s-a apreciat că nu este necesar ca reclamantul să fi fost acționar la data adoptării hotărârii, ci doar să îndeplinească calitatea de persoană interesată, calitate pe care a dovedit-o prin acțiunea de înscriere în registrul acționarilor a dreptului de proprietate asupra unor acțiuni dobândite la apelantă. Chiar dacă acțiunea era suspendată în momentul adoptării hotărârii, momentul de raportare este cel de la data introducerii acelei acțiuni judecătorești.

S-a arătat și că o altă condiție impusă pentru interes este ca acesta să fie personal și direct, iar instanța de fond nu trebuia să analizeze interesul societății, avantajele pe care aceasta le-a avut în urma adoptării hotărârii sau dezavantajele pe care le-ar înregistra prin anularea acesteia, ci doar dacă adoptarea hotărârii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. Oricât de mult ar avantaja societatea adoptarea unei hotărâri, aceasta nu se poate aplica dacă nu este votată și dacă nu respectă limitele impuse prin lege și actul constitutiv. S-a constatat că întrunirea frauduloasă a cvorumului necesar adoptării hotărârii nu poate apăra interesele societății și, prin urmare, nici pe ale acționarilor.

Curtea de Apel a reținut că nu are niciun fel de relevanță faptul că reclamantul a mai obținut acțiuni de la alți acționari care au renunțat la dreptul de a formula acțiune în justiție împotriva acțiunii prezente, deoarece nu există dispoziții legale care impun o substituire totală, sub acest aspect, actul în sine nefiindu-i opozabil. Renunțarea la acest drept, făcută în cuprinsul unui act făcut sub semnătură privată, este opozabilă numai părților, însă chiar partea poate reveni dacă a făcut-o printr-o eroare materială. Renunțarea la drept nu se poate presupune, ea trebuie să rezulte dintr-o declarație expresă sau prin acte neechivoce din partea titularului dreptului. Deci, valabilitatea renunțării la drept se putea aprecia numai în raport cu reclamantul.(…) În ceea ce privește fondul apelului, s-a constatat că acesta este nefondat, deoarece Z.P., care a reprezentat pe acționarul SC A.T.

SA, la data de 22.09.2006, avea funcția de director al său, în perioada 01.07.2006 – 30.11.2008; chiar dacă ar fi fost consilierul directorului de producție, era implicit și al societății. De altfel, apelanta nu a dovedit care au fost atribuțiile funcționarului în perioada respectivă, atât în înscrisuri, cât și cele care s-au efectuat în mod concret. Calitatea de director s-a constatat că este evidențiată și în sentința nr. 31/CC/2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în care administratorul pârâtei a chemat-o în judecată pe apelanta din cauza prezentă pentru a se constata nulitatea absolută a Hotărârii AGA nr. 4/2007, tot datorită faptului că acționarul SC A.T. SA a fost reprezentat de P.Z., care era funcționarul pârâtei.

S-a mai reținut și că este adevărat că procesul-verbal nu indică detaliat procentele și modalitatea în care s-a desfășurat adunarea generală, fapt care îi este imputabil apelantei, însă se poate determina procentul de votare, din care rezultă că adoptarea hotărârii s-a făcut cu voturile acționariatului SC A.T. SA, reprezentat de directorul pârâtei și că fără votul acestuia hotărârea nu se putea adopta. S-a apreciat de către instanța de apel că apelanta nu justifică și nu dovedește în ce măsură influențează soluția, dacă se are în vedere participarea și a unui alt reprezentant al SC A., câtă vreme în procesul-verbal se reține doar că societatea este reprezentată de P.E. și de P.Z., existând împuternicire numai pentru acesta din urmă.

Instanța nu a încălcat principiul neretroactivității legii și chiar dacă textul de lege este modificat în raport de cel existent la data introducerii acțiunii, interdicțiile s-au menținut, în ambele. Față de cele menționate, Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 54/A-C, a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care a reiterat criticile formulate în apel cu privire la greșita soluționare a excepțiilor lipsei de interes a reclamantului, lipsei calității procesuale active, tardivității formulării acțiunii (…). Cu privire la fondul cauzei s-a învederat că instanțele au apreciat în mod greșit că hotărârea atacată a fost luată numai cu voturile acționarului majoritar SC A.T.

SA, reprezentată de directorul pârâtei, această persoană neîndeplinind niciuna dintre funcțiile prevăzute de art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.(…) Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Înalta Curte a reținut următoarele: Critica recurentei referitoare la tardivitatea formulării acțiunii nu este fondată. Astfel, prin cererea de chemare în judecată se invocă nulitatea absolută a hotărârii AGEA nr. 5 din 22.09.2006 pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990. Scopul pentru care a fost edictată norma invocată de reclamantă, respectiv interdicția de reprezentare, este apărarea interesului general al societății și anume înlăturarea posibilității întrunirii frauduloase a cvorumului necesar adoptării hotărârii.

Față de caracterul normei, lămurit prin decizia Curții Constituționale nr. 786/2011, este evident că încălcarea acesteia este sancționată cu nulitatea absolută care poate fi invocată oricând, de către orice persoană interesată. În ce privește calitatea procesuală activă, având în vedere faptul că s-a invocat nulitatea absolută a actului, Înalta Curte a apreciat că aceasta se confundă cu interesul în promovarea acțiunii, urmând a se răspunde criticilor formulate și sub aspectul lipsei interesului promovării acțiunii prin aceleași argumente. Deși la data formulării acțiunii reclamantul nu era acționarul societății pârâte, pe rolul instanțelor de judecată se afla înregistrată cererea sa având ca obiect obligarea pârâtei la înscrierea dreptului de proprietate al lui E.C.

asupra unor acțiuni ale societății pârâte, interesul său legat de preîntâmpinarea unei eventuale fraude săvârșite prin încălcarea interdicției de reprezentare fiind astfel dovedit. Față de cele reținute, s-au înlăturat criticile recurentei referitoare la lipsa calității procesuale active și a interesului în promovarea acțiunii.(…) În consecință, apreciind că nu subzistă niciun motiv de casare sau de modificare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.