ÎCCJ, decizie (scj.ro #82908)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82908) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Hotărâre AGA adoptată cu

încălcarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990. Acțiune în constatarea

nulității absolute. Interes în promovarea acțiunii

Cuprins pe materii: Dreptul

afacerilor. Funcționarea societăților

Index alfabetic: acțiune în

constatare nulitate absolută

-

hotărâre AGA

-

calitate procesuală activă

-

interes

Legea

nr. 31/1990, art. 125 alin. (5)

În

cazul formulării unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unei hotărâri

AGA adoptate cu încălcarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, partea

reclamantă trebuie să dovedească interesul în formularea cererii.

Acest

interes este dovedit dacă, anterior adoptării hotărârii atacate, partea reclamantă

avea înregistrată pe rolul instanțelor de judecată o cerere având ca obiect

obligarea societății la înscrierea dreptului său de proprietate asupra unor

acțiuni ale acesteia, interesul său fiind legat de preîntâmpinarea unei

eventuale fraude săvârșite prin încălcarea interdicției de reprezentare.

Secția  a II-a civilă,

Decizia nr. 1225 din 7 martie 2012

La data

de 20.10.2009, reclamantul E.C. a chemat în judecată pe pârâta SC M. CF SA

pentru ca, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, să se

dispună anularea Hotărârii AGEA nr. 5/2006.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâta SC M. CF SA a ridicat excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului, în raport de faptul că nu era acționar al

pârâtei la data adoptării hotărârii și nu a dovedit interesul în solicitarea

nulității hotărârii; a mai invocat și excepția puterii de lucru judecat, în

raport de Sentința comercială nr. 24/CC/2007, definitivă și irevocabilă, prin

care s-a constatat legalitatea hotărârii AGEA nr. 5/2006.

Pe fondul

cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Prin

Sentința nr. 30/C-C/2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost

admisă acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. nr.

5/2006 și s-au respins excepțiile invocate de pârâtă.

Pentru

a hotărî în această modalitate, examinând acțiunea și cu prioritate excepțiile

ridicate prin întâmpinare și concluzii scrise, în raport de totalitatea

materialului probatoriu administrat în cauză și de prevederile art. 125 alin.

(5) și art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, instanța a reținut

următoarele:

Potrivit

prevederilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de

administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului

de supraveghere ori funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari,

sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut

majoritatea cerută.

Art.

132 alin. (2) din aceeași lege evocă posibilitatea ca hotărârile adunării

generale contrare legii sau actului constitutiv să fie atacate în justiție în

termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,

partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care au luat parte la adunare sau

care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al

ședinței.

Alin.

(3) al aceluiași articol menționează că, atunci când se invocă motive de

nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate

fi formulată și de orice persoană interesată.

În ceea

ce privește excepția de tardivitate a cererii, instanța a reținut că

majoritatea normelor ce reglementează formarea voinței sociale în cadrul

adunării generale sunt de ordine publică, deoarece ele protejează în același

timp pe acționari și creditul general. În această privință, s-a apreciat că nu

se poate reține că sancțiunea nerespectării interdicției de la art. 125 alin.

(5), care afectează formarea voinței sociale într-o adunare generală, poate fi

nulitatea relativă, când se încalcă o normă de ordine publică sancționată cu

nulitate absolută, ce poate fi invocată oricând.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului s-a reținut că,

fiind vorba de o nulitate absolută, așa cum s-a argumentat anterior,

reclamantul trebuie să dovedească interesul în formularea cererii.

În

cauză, s-a constatat că reclamantul justifică acest interes legitim, personal

și direct, întrucât, la data de 25.05.2006, anterior adoptării hotărârii

atacate, se adresase, alături de alți reclamanți, cu o cerere în instanță prin

care a solicitat înscrierea în registrul acționarilor pârâtei a dreptului de

proprietate asupra acțiunilor dobândite pe cale legală.

Atunci

când același reclamant a atacat hotărârea AGEA nr. 1/2007, prin sentința

comercială nr. 19/CC/2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, s-a

reținut interesul acestuia dat de soluționarea cererii de mai sus, soluție ce a

fost reținută a fi corectă prin decizia nr. 100/A-C/2009, dată de Curtea de

Apel Pitești.

De

aceea, au fost apreciate ca neîntemeiate argumentele pârâtei privind lipsa de

interes a reclamantului în atacarea hotărârii, pe motivul de nulitate prevăzut

la art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată.(…)

Pe

fondul cauzei, s-a constatat că, la data de 22.09.2006, a avut loc adunarea

generală extraordinară a acționarilor pârâtei SC M. CF SA, în cadrul căreia s-a

adoptat hotărârea nr. 5.(…)

Din

materialul probatoriu administrat s-a constatat că hotărârea atacată s-a luat

doar cu voturile acționarului SC A.T. SA, reprezentat de directorul de la acea

dată al pârâtei.

Hotărârea

fiind luată cu încălcarea prevederilor art. 125 alin. (5) din Legea nr.

31/1990, republicată, instanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea

absolută a hotărârii AGEA nr. 5/2006.

Împotriva

acestei soluții, pârâta a formulat apel, reiterând, în principal, excepțiile

invocate la fond.(…)

Analizând

probatoriul administrat, prin prisma criticilor invocate, Curtea de Apel a

apreciat apelul ca fiind nefondat, în esență pentru considerentele următoare:

În ceea

ce privește excepția de tardivitate a acțiunii, întemeiată pe nulitatea

relativă a dispozițiilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, s-a

constatat că interpretarea legală este realizată de Curtea Constituțională,

prin intermediul Deciziei nr. 786/2011, pronunțată chiar în această speță.

Curtea

Constituțională a reținut că interdicția de reprezentare impusă pentru membrii

consiliului de administrație, directorii, membrii directoratului, consiliului

de supraveghere și funcționarii societății operează numai în cazul în care prin

votul astfel exprimat s-ar obține majoritatea cerută de lege sau de actul

constitutiv.

În

condițiile în care aceste dispoziții legale ocrotesc un interes general, este

evident caracterul lor imperativ și posibilitatea formulării acțiunii de către

orice persoană interesată.

S-a

reținut că prin motivele sale de apel apelanta confundă instituția confirmării

cu inadmisibilitatea nulității în situația în care votul funcționarului care a

reprezentat pe acționar nu a condus la obținerea majorității cerute (nu a fost

decisiv).

Potrivit

art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau

actului constitutiv pot fi atacate în justiție, când sunt invocate motive de

nulitate absolută, cererea putând fi formulată de orice persoană interesată,

dreptul la acțiune fiind imprescriptibil.

Pentru

justificarea interesului s-a apreciat că nu este necesar ca reclamantul să fi

fost acționar la data adoptării hotărârii, ci doar să îndeplinească calitatea

de persoană interesată, calitate pe care a dovedit-o prin acțiunea de înscriere

în registrul acționarilor a dreptului de proprietate asupra unor acțiuni

dobândite la apelantă. Chiar dacă acțiunea era suspendată în momentul adoptării

hotărârii, momentul de raportare este cel de la data introducerii acelei

acțiuni judecătorești.

S-a

arătat și că o altă condiție impusă pentru interes este ca acesta să fie

personal și direct, iar instanța de fond nu trebuia să analizeze interesul

societății, avantajele pe care aceasta le-a avut în urma adoptării hotărârii

sau dezavantajele pe care le-ar înregistra prin anularea acesteia, ci doar dacă

adoptarea hotărârii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. Oricât de

mult ar avantaja societatea adoptarea unei hotărâri, aceasta nu se poate aplica

dacă nu este votată și dacă nu respectă limitele impuse prin lege și actul

constitutiv.

S-a

constatat că întrunirea frauduloasă a cvorumului necesar adoptării hotărârii nu

poate apăra interesele societății și, prin urmare, nici pe ale acționarilor.

Curtea

de Apel a reținut că nu are niciun fel de relevanță faptul că reclamantul a mai

obținut acțiuni de la alți acționari care au renunțat la dreptul de a formula

acțiune în justiție împotriva acțiunii prezente, deoarece nu există dispoziții

legale care impun o substituire totală, sub acest aspect, actul în sine

nefiindu-i opozabil.

Renunțarea

la acest drept, făcută în cuprinsul unui act făcut sub semnătură privată, este

opozabilă numai părților, însă chiar partea poate reveni dacă a făcut-o printr-o

eroare materială.

Renunțarea

la drept nu se poate presupune, ea trebuie să rezulte dintr-o declarație

expresă sau prin acte neechivoce din partea titularului dreptului. Deci,

valabilitatea renunțării la drept se putea aprecia numai în raport cu reclamantul.(…)

În ceea

ce privește fondul apelului, s-a constatat că acesta este nefondat, deoarece

Z.P., care a reprezentat pe acționarul SC A.T. SA, la data de 22.09.2006, avea

funcția de director al său, în perioada 01.07.2006 – 30.11.2008; chiar dacă ar

fi fost consilierul directorului de producție, era implicit și al societății.

De altfel, apelanta nu a dovedit care au fost atribuțiile funcționarului în

perioada respectivă, atât în înscrisuri, cât și cele care s-au efectuat în mod

concret.

Calitatea

de director s-a constatat că este evidențiată și în sentința nr. 31/CC/2009,

pronunțată de Tribunalul Argeș, în care administratorul pârâtei a chemat-o în

judecată pe apelanta din cauza prezentă pentru a se constata nulitatea absolută

a Hotărârii AGA nr. 4/2007, tot datorită faptului că acționarul SC A.T. SA a

fost reprezentat de P.Z., care era funcționarul pârâtei.

S-a mai

reținut și că este adevărat că procesul-verbal nu indică detaliat procentele și

modalitatea în care s-a desfășurat adunarea generală, fapt care îi este

imputabil apelantei, însă se poate determina procentul de votare, din care

rezultă că adoptarea hotărârii s-a făcut cu voturile acționariatului SC A.T.

SA, reprezentat de directorul pârâtei și că fără votul acestuia hotărârea nu se

putea adopta.

S-a

apreciat de către instanța de apel că apelanta nu justifică și nu dovedește în

ce măsură influențează soluția, dacă se are în vedere participarea și a unui

alt reprezentant al SC A., câtă vreme în procesul-verbal se reține doar că

societatea este reprezentată de P.E. și de P.Z., existând împuternicire numai

pentru acesta din urmă.

Instanța

nu a încălcat principiul neretroactivității legii și chiar dacă textul de lege

este modificat în raport de cel existent la data introducerii acțiunii,

interdicțiile s-au menținut, în ambele.

Față de

cele menționate, Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 54/A-C, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care a reiterat criticile formulate

în apel cu privire la greșita soluționare a excepțiilor lipsei de interes a

reclamantului, lipsei calității procesuale active, tardivității formulării

acțiunii (…).

Cu

privire la fondul cauzei s-a învederat că instanțele au apreciat în mod greșit

că hotărârea atacată a fost luată numai cu voturile acționarului majoritar SC

A.T. SA, reprezentată de directorul pârâtei, această persoană neîndeplinind

niciuna dintre funcțiile prevăzute de art. 125 alin. (5) din Legea nr.

31/1990.(…)

Analizând

actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Înalta

Curte a reținut următoarele:

Critica

recurentei referitoare la tardivitatea formulării acțiunii nu este fondată.

Astfel,

prin cererea de chemare în judecată se invocă nulitatea absolută a hotărârii

AGEA nr. 5 din 22.09.2006 pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art.

125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Scopul

pentru care a fost edictată norma invocată de reclamantă, respectiv interdicția

de reprezentare, este apărarea interesului general al societății și anume

înlăturarea posibilității întrunirii frauduloase a cvorumului necesar adoptării

hotărârii.

Față de

caracterul normei, lămurit prin decizia Curții Constituționale nr. 786/2011,

este evident că încălcarea acesteia este sancționată cu nulitatea absolută care

poate fi invocată oricând, de către orice persoană interesată.

În ce

privește calitatea procesuală activă, având în vedere faptul că s-a invocat nulitatea

absolută a actului, Înalta Curte a apreciat că aceasta se confundă cu interesul

în promovarea acțiunii, urmând a se răspunde criticilor formulate și sub

aspectul lipsei interesului promovării acțiunii prin aceleași argumente.

Deși la

data formulării acțiunii reclamantul nu era acționarul societății pârâte, pe

rolul instanțelor de judecată se afla înregistrată cererea sa având ca obiect

obligarea pârâtei la înscrierea dreptului de proprietate al lui E.C. asupra

unor acțiuni ale societății pârâte, interesul său legat de preîntâmpinarea unei

eventuale fraude săvârșite prin încălcarea interdicției de reprezentare fiind

astfel dovedit.

Față de

cele reținute, s-au înlăturat criticile recurentei referitoare la lipsa

calității procesuale active și a interesului în promovarea acțiunii.(…)

În

consecință, apreciind că nu subzistă niciun motiv de casare sau de modificare a

hotărârii recurate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a

respins recursul ca nefondat.