ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3388/2007

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 8708 pronunțată la data de 20 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei Asociația N. P.A.S., ca neîntemeiată. Respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a aceleiași reclamante, ca neîntemeiată. Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în cererea reclamantei de anulare a licitației pentru motivul nerespectării dreptului de preferință și, pe cale de consecință, respinge această cerere ca fiind prescris dreptul material la acțiune. Respinge cererea reclamantei Asociația N. P.A.S., formulată în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., astfel cum a fost precizată, în anularea licitației, pentru motivul excluderii de la licitație, ca neîntemeiată.

Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului 1 din cerere. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta I.M.L., în favoarea pârâtei A.V.A.S. Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, în formularea cererii de intervenție principală de către intervenientul M.Șt., ca neîntemeiate. Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de intervenție principală formulată de către intervenientul M.Șt. și, pe cale de consecință, respinge această cerere ca fiind prescris dreptul material la acțiune. Obligă reclamanta la plata către intervenienta accesorie I.M.L. a sumei de 2542,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în esență, următoarele: - obiectul acțiunii îl constituie doar cererea reclamantei Asociația N. P.A.S. Voluntari privind anularea licitației cu strigare organizată de A.V.A.S., la data de 31 mai 2006, pentru vânzarea unui număr de 63.412 acțiuni reprezentând 34,7654 % din capitalul social al SC F. SA, întrucât reclamanta a renunțat la primul capăt din acțiune, suspendarea procedurii de desfășurare a licitației. - în temeiul dispozițiilor art. 20 din O.G. nr. 26/2000 și art. 7.2 și 7.3 din Statutul Asociației N. P.A.S.

Voluntari, președintele consiliului de administrație care a semnat cererea de chemare în judecată are calitatea de reprezentant, în fața autorităților publice, în justiție și în relațiile cu terți, iar prin adresa nr. 10 din 31 mai 2006 a fost împuternicit să reprezinte asociația la licitație; - participarea reclamantei la etapele prealabile licitației determină calitatea procesuală activă și interesul acesteia, chiar dacă în final reclamanta a fost exclusă pentru nedepunerea înscrisurilor în termen, și nu a mai putut participa la licitație; - potrivit dispozițiilor Legii nr. 137/2002, termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii este de o lună de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii.

Reclamanta a luat cunoștință de licitație la data de 29 aprilie 2006 (anunțul privind data licitației) însă a formulat acțiunea la 30 iunie 2006 și în consecință dreptul reclamantei de a solicita anularea licitației motivat de nerespectarea dreptului de preemțiune la cumpărarea acțiunilor (conform art. 12 din Legea nr. 137/2002) s-a prescris. - pe fond tribunalul a reținut că, la data de 30 mai 2006, orele 16,30, s-a încheiat un proces verbal de către comisia de licitație prin care, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2004 s-a pus în vedere celor 4 ofertanți prezenți la ședință (reclamanta, intervenienții M.Șt., I.M.L. precum și lui Ț.D.) să completeze documentația depusă pentru licitație, până la data de 31 mai 2006 ora 10,30, urmând ca lista cu ofertanții admiși să fie afișată la orele 11,00.

Prin procesul – verbal încheiat, la data de 31 mai 2006, ora 10,55, comisa a decis excluderea reclamantei de la licitație pentru două motive: 1) A depus completările la ora 10,40, după ora stabilită (10,30), iar termenul de 31 mai 2006 ora 10,30 este de decădere conform H.G. nr. 577/2002. 2) Din adresa nr. DPP/3998 din 31 mai 2006 a A.V.A.S. rezultă că declarația reclamantei în sensul că nu are clauze nerespectate din contractele încheiate cu A.V.A.S., contractul în curs de derulare, nu corespunde realității. De asemenea, comisia a respins și participarea intervenientului M.Șt. astfel că la licitație au participat doar Ț.D. și intervenienta I.M.L. care a fost declarată adjudecatar. - excepțiile privind calitatea procesuală activă și lipsa de interes ale intervenientului principal M.Șt.

au fost respinse pentru aceleași considerente expuse pentru reclamantă și de asemenea s-a admis excepția prescripției dreptului material la formularea cererii de intervenție în interes principal deoarece s-a făcut cu depășirea termenului de o lună, el a fost exclus de la licitație la data de 31 mai 2006 și a formulat cererea la data de 15 august 2006. Împotriva sentinței civile nr. 8708/2006 au declarat apel intervenientul M.Șt. și reclamanta și în consecință s-a pronunțat decizia nr. 129 din 05 martie 2007 prin care Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de intervenientul M.Șt. Admite apelul declarat de Asociația N. PAS, în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S.

și I.M.L. împotriva sentinței comerciale nr. 8708 din 20 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 24039/3/2006. Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei și admite acțiunea principală. Dispune anularea licitației cu strigare din data de 31 mai 2006 organizată de A.V.A.S. Pentru a pronunța această decizie curtea a reținut că intervenientul a formulat cererea, la data de 15 august 2006, cu depășirea termenului de prescripție de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002, calculat de la data de 31 mai 2006 când el a fost exclus de la licitație. Referitor la apelul declarat de reclamantă curtea a apreciat că este fondat, în esență, deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile art. 39 teza finală din Legea nr. 137/2002 și în consecință termenul de prescripție este de 3 ani pentru că pârâta A.V.A.S.

nu și-a respectat obligația din contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 445 din 04 august 1995 încheiat cu reclamanta în sensul că reclamanta – cumpărător avea un drept de preemțiune la cumpărarea pachetului de acțiuni de la SC F. SA. Încălcând obligația contractuală a dreptului de preemțiune, A.V.A.S. a organizat licitația, iar tribunalul în mod greșit a interpretat literar clauze contractuale și a apreciat că termenul de prescripție este de o lună întrucât interpretarea clauzelor contractuale trebuia făcută conform art. 977 și 981 – art. 982 C. civ., care determină natura contractuală a obligației A.V.A.S. Astfel fiind, acțiunea a fost introdusă, la data de 30 iunie 2006, înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani față de data de 29 aprilie 2006 când reclamanta a cunoscut că i s-a încălcat dreptul de preemțiune.

De asemenea, curtea a apreciat că natura termenului de la 31 mai 2006, ora 10,00, stabilit de comisia de licitație pentru depunerea documentației suplimentare este un termen de recomandare și nu de decădere, deoarece actele cerute de comisie excedau celor prevăzute în caietul de sarcini și în plus această sancțiune nu este prevăzută în caietul de sarcini ca în cazul termenului din data de 30 mai 2006, ora 11,30, până la care trebuia depusă documentația de participare la licitație. În fine se mai reține în considerentele deciziei că reclamanta și-a îndeplinit obligația de depunere a documentelor suplimentare cu o întârziere de 40 de minute și de aceea nu este justificată soluția instanței de fond de validare a respingerii reclamantei de la licitație, cu ignorarea completă a dreptului de preemțiune, recunoscut de către vânzătoare.

Intervenienta M.L.I. și pârâta A.V.A.S. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 129/2007 criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelurilor declarate de reclamantă și intervenientul M.Șt. și menținerii, ca temeinică și legală a sentinței tribunalului. În motivarea recursului intervenientei se susține, în esență, că: - decizia este nelegală pentru că a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe și s-a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 3 și 6 C. proc. civ.), deoarece reclamanta a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei pentru soluționare la tribunal [(în baza art. 297 alin. (1) C. proc.

civ.)] iar curtea a admis apelul, a reținut cauza spre soluționare pentru fond, a schimbat în parte sentința, din perspectiva primului motiv de nelegalitate, pretinsa încălcare a dreptului de preemțiune, care nu fusese cercetat pe fond de prima instanță. - decizia cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) deoarece curtea admite acțiunea principală și dispune anularea licitației, dar totodată „menține celelalte dispoziții ale sentinței”, printre care și pe aceea referitoare la admiterea cererii de intervenție accesorie formulată de I.M.L. în interesul pârâtei A.V.A.S., cerere de intervenție prin care se solicitase respingerea acțiunii. - curtea de apel a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.) deoarece obiectul acțiunii reclamantei se referă la legalitatea ținerii și desfășurării licitației, iar reclamanta a invocat două motive de nelegalitate a licitației. 1 – încălcarea dreptului său de preferință la cumpărarea acțiunilor; 2 – nelegalitatea excluderii de la licitație. Astfel fiind, reclamanta a invocat pretinsul său drept de preemțiune într-o acțiune prin care contestă legalitatea licitației și nu într-o acțiune în executarea obligațiilor contractuale ale pârâtei A.V.A.S., cum nelegal a apreciat curtea. În acest context trebuia apreciat și termenul de prescripție privind introducerea acțiunii, care este de o lună, cum în mod legal a apreciat tribunalul.

Referitor la dreptul de preemțiune intervenienta arată că în contractul nr. 445 din 04 august 1995 nu se stabilește un drept de preferință ci se stipulează la cap.7 pct. 7.3.1 alin. (3) că cumpărătorul se obligă să solicite încheierea actelor adiționale în termen de 10 zile de la eliberarea fiecărui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Așadar reclamanta avea dreptul de a solicitat încheierea unui act adițional la contractul de privatizare în termen de 10 zile de la data de 29 iulie 1996 când s-a eliberat certificatul de atestare, adică până la 9 august 1999, însă chiar dacă reclamanta își valorifica dreptul la un act adițional, printr-o acțiune în justiție întemeiată pe nerespectarea obligației contractuale a A.V.A.S., acțiune supusă termenului general de prescripție de 3 ani, la data introducerii prezentei acțiuni (30 iunie 2006) și acest termen de 3 ani se împlinise, la data de 9 august 1999, deci oricum dreptul de a introduce acțiune era prescris.

Referitor la natura termenului din data de 31 mai 2006, ora 10,00, stabilit de comisie pentru completarea și precizarea documentației din caietul de sarcini, intervenienta susține că este un termen de decădere pentru că se aplică aceleași condiții ale anunțului licitației publicat în data de 29 aprilie 2006. - decizia este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece reclamanta a fost exclusă de la licitație pentru că din declarația autentificată la nr. 882 din 23 mai 2006 (act necesar participării la licitație) Asociația N. P.A.S. afirmă că nu are clauze contractuale cu A.V.A.S. nerespectate, însă în adresa nr. DPP 3998 din 31 mai 2006 eliberată de A.V.A.S. se menționează că reclamanta (cumpărător) nu și-a respectat obligația privind menținerea numărului de locuri de muncă și în consecință în temeiul art. 50 din O.U.G.

nr. 26/2004 modificată și completată prin Legea nr. 442/2004, care stipulează că dacă din conținutul documentelor rezultă că nu sunt respectate cerințele, participantul este respins; de aceea, soluția instanței de apel de admitere a acțiunii și anulare a licitației este lipsită de temei legal. Motivele de recurs formulate de A.V.A.S., sunt asemănătoare cu cele formulate de intervenientă și se întemeiază pe aceleași prevederi C. proc.

civ., art. 304 pct. 3, 6, 7, 8 și 9 și de aceea nu se impune reiterarea lor, cu excepția următoarei critici: Potrivit art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării în situația în care majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor se realizează după privatizarea societății comerciale, cumpărătorul are drept de preferință la cumpărarea acțiunilor și își poate exercita această preferință în termen de 15 zile de la data înregistrării majorării capitalului social; în speță înregistrarea majorării capitalului social a fost efectuată de SC F. SA, la data de 24 octombrie 2002, iar reclamanta și-a exercitat dreptul de preferință prin adresa înregistrată la A.V.A.S.

la nr. 39092 din 23 decembrie 2002, deci după împlinirea termenului de preferință precitat și în consecință în temeiul prevederilor aceluiași art. 12 (pct. 7) din Legea nr. 137/2002, A.V.A.S. a organizat licitație pentru vânzarea pachetului de acțiuni. Față de aceste susțineri, pârâta critică decizia pentru soluția nelegală de anulare a licitației. Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și susținând, în esență, următoarele: - în contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 445 din 04 august 1995 se precizează dreptul de preferință al reclamantei și obligația A.V.A.S.

cu privire la achiziționarea acțiunilor ce făceau obiectul majorării de capital cu valoarea terenurilor după eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra acestora și în consecință potrivit dispozițiilor art. 977 și 981 – art. 982 C. civ., coroborate cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data de 29 aprilie 2006, și de aceea acțiunea înregistrată la 30 iunie 2006 este înlăuntrul termenului. - dreptul de preferință al reclamantei este conferit atât de dispozițiile contractuale cât și de dispozițiile legale (art. 12 din Legea nr. 137/2002) și în consecință urmare a solicitării reclamantei, A.V.A.S.

a răspuns prin adresa nr. DPR 3/638 din 08 mai 2003 în sensul că oferta reclamantei a fost înregistrată, respectă dispozițiile legale și că după aprobarea programului de privatizare reclamanta va fi contactată în vederea întocmirii documentației necesare procesului de privatizare. Astfel fiind, reclamata apreciază că susținerea A.V.A.S. privind exercitarea dreptului de preferință la data de 23 decembrie 2002 este contradictorie, în raport de conținutul adresei precitate (nr. DPR 3/638 din 8 mai 2003). - termenul stabilit pentru data de 31 mai 2006, ora 10,30, în vederea suplimentării documentației nu este un termen de decădere deoarece nici legea și nici comisia nu au prevăzut expres acest lucru spre deosebire de termenul anterior din 30 mai 2006, ora 11,00, care a fost stabilit expres ca unul de decădere, până la împlinirea căruia trebuiau depuse plicurile de participare la licitație.

De aceea reclamanta apreciază că în mod nelegal a fost exclusă de la licitație, iar curtea de apel a procedat legal, anulând licitația. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele recursurilor și susținerile din întâmpinare, constată că majorarea capitalului social de la SC F. SA s-a înregistrat la O.R.C. Ilfov de pe lângă Tribunalul București, la data de 25 octombrie 2002, în temeiul încheierii judecătorului delegat nr. 1521 din 24 octombrie 2002, după care la data de 13 decembrie 2002 reclamanta comunică A.V.A.S.

această majorare a capitalului social de la SC F. SA (societate la care și reclamanta era acționară), așa cum rezultă din adresa înregistrată la A.V.A.S., la data de 23 decembrie 2002, sub nr. 39.092; în această adresă reclamanta își exprimă dreptul de a cumpăra pachetul de acțiuni rezultat în urma majorării capitalului social, temeiul Legii nr. 99/1999 și contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. 445 din 04 august 1995 și solicită stabilirea unei date pentru negocierea contractului. Astfel fiind, rezultă că reclamanta (care a depus la dosar certificatul de înregistrare a mențiunii privind majorarea capitalului social) a cunoscut de la data pronunțării încheierii nr. 1521 din 24 octombrie 2002 că s-a majorat capitalul social și în consecință de la această dată curge termenul de prescripție privind introducerea acțiunii în temeiul dreptului de preemțiune conferit atât de Legea nr. 137/2002 cât și de contract.

Reclamanta a formulat acțiunea, la data de 30 iunie 2006, deci după 3 ani și 6 luni de la data la care s-a născut dreptul de preemțiune și în consecință termenul de prescripție s-a împlinit (indiferent de faptul că este cel general de 3 ani cum susține reclamanta sau cel de o lună cum susțin intervenienta și pârâta) astfel că în mod nelegal curtea de apel a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. Potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002 termenul prin care se atacă o operațiune sau un act este o lună de la data la care reclamanta a cunoscut existența operațiunii sau a actului atacat ori de la data nașterii dreptului. Însăși reclamanta arată în întâmpinare că, la data de 29 aprilie 2006, a luat cunoștință despre licitație, operațiune care încălca dreptul său de preemțiune și a introdus acțiunea la data de 30 iunie 2006 după împlinirea termenului de prescripție (29 mai 2006), precitat.

Astfel fiind, și cererea reclamantei de anulare a licitației a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție. Osebit de aceasta, din petitul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legilor nr. 77/1994 și nr. 137/2002, ale O.U.G. nr. 88/1997 și ale H.G. nr. 500/1994 și în consecință în mod nelegal curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 977; 981 – art. 982 C. civ., deoarece în apel potrivit art. 294 C. proc. civ., partea nu poate modifica temeiul de drept al acțiunii și cu atât mai mult instanța de control judiciar și în consecință și sub acest aspect decizia este nelegală.

Referitor la excluderea reclamantei de la licitație pentru depunerea documentelor după data și ora stabilită și datorită nerespectării clauzelor din contractul încheiat cu A.V.A.S., Înalta Curte constată că, la data de 30 mai 2006, ora 16,30, comisia, în prezența celor 4 ofertanți, a amânat licitația pentru depunerea de înscrisuri stabilind data și ora 31 mai 2006, ora 10,00, evident în temeiul dispozițiilor legale de organizare a licitației astfel că încălcarea termenului de decădere prevăzut de lege atrage excluderea de la licitație. Susținerile reclamantei că termenul stabilit pe 31 mai 2006, ora 10,00, nu este de decădere sunt speculative și procausa, deoarece acest termen legal de decădere fusese menționat și în oferta de vânzare – cumpărare publicată în presă și este evident că indiferent că licitația s-a amânat de mai multe ori dispozițiile art. 35 din H.G.

nr. 577/2002 referitoare la termenul de depunere a înscrisurilor necesare participării la licitație, nu se modifică. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că motivele de recurs analizate sunt fondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursurile, să modifice decizia 129/2007 în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 8708/2006, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei și de aceea celelalte motive de recurs nu mai este necesar să fie analizate. Cererea intervenientei privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 180.000 RON, reprezentând onorariu de avocat în recurs, urmează a fi respinsă, deoarece din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acest onorariu s-a achitat pentru această cauză.

Astfel, în fond și apel reclamanta a fost reprezentată de un avocat C.B.A. iar în recurs de un avocat C.S.A. Din împuternicirea avocațială depusă în recurs rezultă că s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. 393353 din 6 iulie 2006 și s-au eliberat două chitanțe respectiv prima la data de 1 octombrie 2007 pentru suma de 150.000 RON și a doua la data de 22 octombrie 2007 pentru suma de 30.000 RON. Întrucât decizia nr. 129 a Curții de Apel București, secția V-a comercială, s-a pronunțat la data de 5 martie 2007 deci ulterior datei de 6 iulie 2006 când s-a încheiat contractul precitat, Înalta Curte constată că aceste plăți solicitate drept onorariu de avocat în recurs s-au făcut în temeiul unui contract de asistență judiciară dar nu pentru dosarul judecat în recurs, deoarece după 9 luni de la încheierea contractului nr. 393353 din 6 iulie 2006 s-a judecat apelul, iar intervenienta a fost reprezentată de altă societate de avocați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta A.V.A.S. București și de intervenienta I.M.L. împotriva deciziei nr. 129 din 5 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta Asociația N. P.A.S. Voluntari împotriva sentinței nr. 8708 din 20 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Respinge cererea formulată de recurenta intervenientă I.M.L. privind cheltuielile de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2007.