ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 362/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2675 din 24 februarie 2004, a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată, și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A.M. de la B.T. SA cu sediul social în București, S.C., P.C.Ș., M.G., A.M. și N.C.D., toți domiciliați în București, împotriva pârâtelor A.P.A.P.S. și SC D.I.H. SRL, ambele cu sediul social în București. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin întâmpinarea formulată, la data de 9 decembrie 2003, pârâta SC D.I.H.

SRL București a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art. 32/38 din O.U.G. nr. 88/1997, excepția lipsei de interes raportat la împrejurarea că reclamanții solicită constatarea nulității absolute a unui act juridic față de care au calitatea de terți și excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei A.M. de la B.T. SA. Excepția lipsei de interes a fost găsită neîntemeiată prin aceea că reclamanții au făcut dovada de acționari ai SC B.T. SA, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4106 din 24 decembrie 1999 și a actului adițional la acest contract, încheiat la 5 decembrie 2000 și prin urmare justifică un interes legitim în promovarea acțiunii.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost constatată ca întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 32/38 din O.U.G. nr. 88/1997, în conformitate cu care termenul de prescripție pentru formularea acțiunii este de 3 luni de la data la care reclamanții au cunoscut existența operațiunii sau a actului atacat ori de la data nașterii dreptului. Dreptul comun în materie de prescripție extinctivă se aplică acelor acțiuni promovate de vânzător sau cumpărător, în calitate de părți contractante, față de care, în conformitate cu principiul relativității se produc efectele actului juridic sinalagmatic, iar în cauză reclamanții au calitatea de terți față de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni și actul adițional, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 285 din H.G.

nr. 577/2002. Acțiunea reclamanților a fost înregistrată, la data de 14 noiembrie 2003 și este prescrisă, fiind promovată cu mult peste termenul special de prescripție. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6757 din 21 mai 2004, a admis cererea formulată de pârâta SC D.I.H. SRL București, în sensul că a completat dispozitivul sentinței nr. 2675 din 24 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 18377/2003, în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei SC D.I.H. SRL București suma de 5.000.000 lei reprezentând onorariu avocat. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 233 din 25 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții S.C., P.C.Ș., M.G., A.M.

și N.C.D. împotriva sentințelor comerciale nr. 2675 din 24 februarie 2004 și nr. 6757 din 21 mai 2004 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimatele SC D.I.H. SRL, A.V.A.S. și A.M. de la SC B.T. SA, toate cu sediul social în București. Instanța de apel a stabilit că toți reclamanții au formulat apel împotriva sentinței comerciale nr. 2675 din 24 februarie 2004 iar împotriva sentinței nr. 6757 din 21 mai 2004 (prin care s-a completat dispozitivul primeia) a declarat apel numai reclamantul M.G. Apelul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 6757 din 21 mai 2004 de către M.G. nu a fost motivat în fapt și în drept.

Analizând sentințele atacate, în raport de înscrisurile aflate la dosar, susținerile părților și temeiul de drept invocat, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate, care ar fi făcut de prisos cercetarea în fond a pricinii, prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune. Nu s-a impus nici suspendarea judecății cauzei iar completarea dispozitivului sentinței expuse anterior s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 285 C. proc. civ. Nici motivul de apel privind abrogarea art. 32/28 din O.U.G. nr. 88/1997 nu este întemeiat, întrucât acest text de lege era în vigoare la momentul încheierii actului adițional contestat de apelanți, iar potrivit principiului tempus regit actum, care cârmuiește aplicarea legii civile în timp, norma incidentă este cea care era în vigoare la momentul încheierii actului, deci O.U.G.

nr. 88/1997. Împotriva deciziei comerciale nr. 233 din 25 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamantul M.G., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că nu au fost examinate probele existente la dosar, au fost încălcate dispoziții legale prin aceea că nu s-a luat în considerație existența cauzei penale nr. 583/2005 aflată pe rolul secției a II-a penală a Curții de Apel București, care dovedește că acționarii au fost prejudiciați, iar termenul de prescripție al acțiunii începe să curgă de la data luării la cunoștință a înscrisurilor doveditoare, respectiv luna noiembrie 2003. A fost solicitată admiterea recursului, anularea în tot a deciziei atacate și admiterea acțiunii, în dovedirea motivelor de recurs invocându-se admiterea probei cu înscrisuri noi, în condițiile art. 305 C. proc.

civ., fără însă a se preciza care este temeiul de drept al cererii de recurs. Intimata pârâtă A.V.A.S. București a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut anularea recursului în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea ca nefondat. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului M.G. pentru următoarele considerente. De asemenea, urmează a respinge și excepția nulității recursului, excepție formulată de intimatele A.V.A.S. București și SC D.I.H. SRL București. Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 pct. 3 C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Din perspectiva conținutului și a dezvoltării în fapt a motivelor de recurs, este posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., respectiv pct. 9, referitor la situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În speță, nu se justifică aplicarea regimului sancționator reglementat de art. 306 pct. 1 și anume că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, prin aceea că, așa cum au fost evocate de recurent situațiile de fapt, îngăduie determinarea limitelor judecății.

Printr-o completă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, prin aceea că au dat eficiență dispozițiilor imperative cuprinse în art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care precizează că judecătorul se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În faza procesuală a fondului, cele două pârâte SC D.I.H. SRL București și A.P.A.P.S. București, prin întâmpinare au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât aplicabile în speță sunt dispozițiile art. 32/28 din O.U.G. nr. 88/1997, care prevăd un termen special de prescripție și anume de 3 luni de la data la care a fost cunoscută existența operațiunii ori a actului care se atacă.

Față de împrejurarea că data încheierii actului adițional este 5 decembrie 2000, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul București, secția comercială, la data de 14 noiembrie 2003, se impune respingerea ca prescrisă. În contextul expus anterior, prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, toate celelalte motive de recurs care vizează fondul nu mai prezintă semnificație juridică, astfel că urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului M.G. împotriva deciziei comerciale nr. 233 din 25 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de art. 304 C. proc. civ. De asemenea, va fi respinsă și excepția nulității recursului formulată de intimatele A.V.A.S.

București și SC D.I.H. SRL București. În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurentul să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC D.I.H. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului formulat de intimatele A.V.A.S. București și SC D.I.H. SRL București. Respinge recursul declarat de recurentul M.G. împotriva deciziei nr. 233 din 25 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurentul să plătească 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D.I.H. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2007.