ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 362/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 362/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2675 din 24 februarie 2004, a
respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată, și a admis excepția
prescripției dreptului material la acțiune. A fost admisă acțiunea formulată de
reclamanții A.M. de la B.T. SA cu sediul social în București, S.C., P.C.Ș., M.G.,
A.M. și N.C.D., toți domiciliați în București, împotriva pârâtelor A.P.A.P.S.
și SC D.I.H. SRL, ambele cu sediul social în București.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de fond a reținut că prin întâmpinarea formulată, la data de
9 decembrie 2003, pârâta SC D.I.H. SRL București a invocat excepția
prescripției dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art. 32/38
din O.U.G. nr. 88/1997, excepția lipsei de interes raportat la împrejurarea că
reclamanții solicită constatarea nulității absolute a unui act juridic față de
care au calitatea de terți și excepția lipsei capacității de folosință a
reclamantei A.M. de la B.T. SA.
Excepția lipsei de interes a
fost găsită neîntemeiată prin aceea că reclamanții au făcut dovada de acționari
ai SC B.T. SA, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4106
din 24 decembrie 1999 și a actului adițional la acest contract, încheiat la 5
decembrie 2000 și prin urmare justifică un interes legitim în promovarea
acțiunii.
Excepția prescripției
dreptului material la acțiune a fost constatată ca întemeiată, având în vedere
dispozițiile art. 32/38 din O.U.G. nr. 88/1997, în conformitate cu care termenul
de prescripție pentru formularea acțiunii este de 3 luni de la data la care
reclamanții au cunoscut existența operațiunii sau a actului atacat ori de la
data nașterii dreptului.
Dreptul comun în materie de
prescripție extinctivă se aplică acelor acțiuni promovate de vânzător sau
cumpărător, în calitate de părți contractante, față de care, în conformitate cu
principiul relativității se produc efectele actului juridic sinalagmatic, iar
în cauză reclamanții au calitatea de terți față de contractul de vânzare-cumpărare
de acțiuni și actul adițional, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 285
din H.G. nr. 577/2002.
Acțiunea reclamanților a
fost înregistrată, la data de 14 noiembrie 2003 și este prescrisă, fiind
promovată cu mult peste termenul special de prescripție.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6757 din 21 mai 2004, a admis
cererea formulată de pârâta SC D.I.H. SRL București, în sensul că a completat
dispozitivul sentinței nr. 2675 din 24 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul
București, în dosarul nr. 18377/2003, în sensul că obligă reclamanta să
plătească pârâtei SC D.I.H. SRL București suma de 5.000.000 lei reprezentând onorariu
avocat.
Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 233 din 25 martie 2005, a
respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții S.C., P.C.Ș., M.G., A.M.
și N.C.D. împotriva sentințelor comerciale nr. 2675 din 24 februarie 2004 și nr.
6757 din 21 mai 2004 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
în contradictoriu cu intimatele SC D.I.H. SRL, A.V.A.S. și A.M. de la SC B.T. SA,
toate cu sediul social în București.
Instanța de apel a stabilit
că toți reclamanții au formulat apel împotriva sentinței comerciale nr. 2675
din 24 februarie 2004 iar împotriva sentinței nr. 6757 din 21 mai 2004 (prin
care s-a completat dispozitivul primeia) a declarat apel numai reclamantul M.G.
Apelul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 6757 din 21 mai 2004 de
către M.G. nu a fost motivat în fapt și în drept.
Analizând sentințele
atacate, în raport de înscrisurile aflate la dosar, susținerile părților și
temeiul de drept invocat, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond s-a
pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate, care ar fi făcut de prisos
cercetarea în fond a pricinii, prin admiterea excepției prescripției dreptului
material la acțiune. Nu s-a impus nici suspendarea judecății cauzei iar
completarea dispozitivului sentinței expuse anterior s-a efectuat cu
respectarea dispozițiilor art. 285 C. proc. civ.
Nici motivul de apel privind
abrogarea art. 32/28 din O.U.G. nr. 88/1997 nu este întemeiat, întrucât acest
text de lege era în vigoare la momentul încheierii actului adițional contestat
de apelanți, iar potrivit principiului tempus regit actum, care cârmuiește
aplicarea legii civile în timp, norma incidentă este cea care era în vigoare la
momentul încheierii actului, deci O.U.G. nr. 88/1997.
Împotriva deciziei
comerciale nr. 233 din 25 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, a promovat recurs reclamantul M.G., care a criticat această
hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că
nu au fost examinate probele existente la dosar, au fost încălcate dispoziții
legale prin aceea că nu s-a luat în considerație existența cauzei penale nr. 583/2005
aflată pe rolul secției a II-a penală a Curții de Apel București, care
dovedește că acționarii au fost prejudiciați, iar termenul de prescripție al
acțiunii începe să curgă de la data luării la cunoștință a înscrisurilor
doveditoare, respectiv luna noiembrie 2003. A fost solicitată admiterea
recursului, anularea în tot a deciziei atacate și admiterea acțiunii, în
dovedirea motivelor de recurs invocându-se admiterea probei cu înscrisuri noi,
în condițiile art. 305 C. proc. civ., fără însă a se preciza care este temeiul
de drept al cererii de recurs.
Intimata pârâtă A.V.A.S.
București a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut
anularea recursului în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., iar în
subsidiar respingerea ca nefondat.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în
cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca
nefondat, recursul reclamantului M.G. pentru următoarele considerente. De asemenea,
urmează a respinge și excepția nulității recursului, excepție formulată de
intimatele A.V.A.S. București și SC D.I.H. SRL București.
Este adevărat că în
conformitate cu dispozițiile art. 302
1
pct. 3 C. proc. civ., cererea
de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe
care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că
motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Din perspectiva conținutului
și a dezvoltării în fapt a motivelor de recurs, este posibilă încadrarea lor
într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., respectiv pct. 9,
referitor la situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori
a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, nu se justifică
aplicarea regimului sancționator reglementat de art. 306 pct. 1 și anume că
recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, prin aceea că, așa
cum au fost evocate de recurent situațiile de fapt, îngăduie determinarea
limitelor judecății.
Printr-o completă și
integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au
stabilit o corectă situație de fapt și de drept, prin aceea că au dat eficiență
dispozițiilor imperative cuprinse în art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care
precizează că judecătorul se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de
procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în
parte, cercetarea în fond a pricinii.
În faza procesuală a
fondului, cele două pârâte SC D.I.H. SRL București și A.P.A.P.S. București,
prin întâmpinare au invocat excepția prescripției dreptului material la
acțiune, întrucât aplicabile în speță sunt dispozițiile art. 32/28 din O.U.G. nr.
88/1997, care prevăd un termen special de prescripție și anume de 3 luni de la
data la care a fost cunoscută existența operațiunii ori a actului care se
atacă. Față de împrejurarea că data încheierii actului adițional este 5
decembrie 2000, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la
Tribunalul București, secția comercială, la data de 14 noiembrie 2003, se
impune respingerea ca prescrisă. În contextul expus anterior, prin admiterea
excepției prescripției dreptului material la acțiune, toate celelalte motive de
recurs care vizează fondul nu mai prezintă semnificație juridică, astfel că
urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului M.G. împotriva deciziei
comerciale nr. 233 din 25 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de art. 304 C.
proc. civ.
De asemenea, va fi respinsă
și excepția nulității recursului formulată de intimatele A.V.A.S. București și
SC D.I.H. SRL București.
În baza art. 274 C. proc.
civ., urmează a obliga recurentul să plătească suma de 500 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC D.I.H. SRL București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității
recursului formulat de intimatele A.V.A.S. București și SC D.I.H. SRL
București.
Respinge recursul declarat
de recurentul M.G. împotriva deciziei nr. 233 din 25 martie 2005 a Curții de
Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurentul să
plătească 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D.I.H. SRL
București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 25 ianuarie 2007.