ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 581/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, la data de 20 iulie 2007, reclamanta A.V.A.S. București, a chemat în judecată pe pârâta SC P.T. SRL București, solicitând instanței ca, pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză, să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să oblige pârâta la prezentarea documentelor necesare analizării respectării clauzelor 7.3, 7.3.1, 7.4, 7.6 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 480 din 22 august 1995, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța.

La termenul de judecată din data de 28 septembrie 2007 pârâta SC P.T. SRL București, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție respinsă de către instanța de fond, ca neîntemeiată, la termenul din data de 2 noiembrie 2007. La termenul de judecată din data de 7 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes cu privire la obligarea pârâtei de a depune documentele referitoare la analizarea respectării clauzelor în legătură cu care s-a invocat excepția prescripției.

Prin sentința comercială nr. 14954, pronunțată la data de 12 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei de interes cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta documentele necesare analizării respectării următoarelor clauze contractuale: 7.4 alin. (2) teza I, 7.4 alin. (2) teza a II-a, 7.4 alin. (2) teza a V-a, 7.6 și 7.3.1, și în consecință, A respins acțiunea ca lipsită de interes cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta documentele necesare analizării respectării acestor clauze. A respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., cu sediul ales în București, în contradictoriu cu pârâta SC P.T. SRL, cu sediul în București, sector 2, ca neîntemeiată cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta documentele necesare analizării respectării celorlalte clauze.

În motivarea hotărârii, tribunalul a constatat ca fiind prescrise obligațiile instituite în sarcina pârâtei prin clauzele 7.4 alin. (2) teza I, 7.4 alin. (2) teza a II-a, 7.4 alin. (2) teza a V-a, 7.6 și 7.3.1. Astfel, potrivit art. 7.4 alin. (2) teza I, cumpărătorul s-a obligat, în solidar cu cumpărătorii din contractele de vânzare - cumpărare nr. 479, 481 și 482 să crească cifra de afaceri cu 300 % în următorii 5 ani, de la semnarea contractului.

În aceste condiții termenul de prescripție s-a împlinit la data de 22 august 2003. Prin clauza inserată în art. 7.4 alin. (2) teza a II-a din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, pârâta s-a obligat în solidar cu cumpărătorii din contractele de vânzare - cumpărare nr. 479, 481 și 482 să crească numărul de salariați cu circa 400 persoane în următorii 3 ani de la semnarea contractului, astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la îndeplinirea acestei obligații s-a prescris la data de 22 august 2001. Totodată, dreptul material la acțiune cu privire la îndeplinirea obligației stabilite în sarcina cumpărătorului prin clauza 7.4 alin. (2) teza a V-a, respectiv aceea de a efectua investiții în valoare de 800 milioane lei în următorii 3 ani (eșalonate astfel: 160 milioane lei – 1996, 400 milioane lei – 1997, 240 milioane lei – 1998), s-a prescris la data de 31 decembrie 2001. Obligațiile stipulate prin această clauză contractuală dispozițiile art. 7.6 din contract sunt strâns legate de aprobarea și discutarea în adunarea generală a acționarilor societății privatizate a bilanțului aferent anului 1995 care urma a fi realizată în anul 1996, astfel încât dreptul material la acțiune s-a prescris cel mai târziu la 31 decembrie 1999. Întrucât dreptul material la acțiune, cu privire la îndeplinirea acestor obligații s-a prescris, în conformitate cu cele analizate anterior,

reclamanta nu justifică un interes legitim și actual cu privire la solicitarea de a se prezenta documentele necesare analizării respectării acestor obligații. În aceste condiții, în situația în care societății privatizate i s-ar fi eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate anterior datei de 31 decembrie 1999, obligațiile instituite în sarcina cumpărătorului prin clauza menționată s-ar fi prescris cel mai târziu la data de 15 ianuarie 2003. Reclamanta a solicitat, prin adresa nr. VP4/872 din 26 martie 2007, anumite documente referitoare la analizarea respectării clauzelor 7.3, 7.4 alin. (2) teza III și IV, fără a solicita anterior în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002 depunerea unui raport din partea cumpărătorului și/sau reprezentanților legali ai acestuia. Pe de altă parte, tribunalul reține că în exercitarea atribuțiilor în domeniul controlului postprivatizare, autoritatea are dreptul și obligația de a urmări derularea contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni, precum și modul de îndeplinire a obligațiilor asumate de cumpărător [art. 10 lit. a) din O.G. nr. 25/2002], inclusiv prin verificări scriptice și după caz faptice realizate la societatea privatizată [art. 8 alin. (2)], în speță nefăcându-se dovada efectuării acestor verificări. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. București, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii menționate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulate.

Prin decizia comercială nr. 250, pronunțată la data de 12 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta A.V.A.S. București, împotriva sentinței comerciale nr. 14954 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 26097/3/2007, în contradictoriu cu intimata SC P.T. SRL. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: În mod corect instanța de fond a reținut că obligațiile instituite prin art. 7.4 alin. (2) teza I, art. 7.4 alin. (2) teza II, art. 7.4 alin. (2) teza V, art. 7.6, art. 7.3.1 din contractul nr. 480/1995 au intrat sub incidența prescripției, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Astfel, interesul, ca o condiție de exercitare a unei acțiuni civile dispare în momentul în care obligațiile sunt prescrise. Nu se poate reține ca fondată nici cea de-a doua critică conform căreia în mod greșit s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, fără a se analiza motivele de fapt și de drept ce trebuiau realizate în perioada anterioară sesizării instanței, întrucât potrivit dispozițiilor temeiului de drept pe care se întemeiază acțiunea, O.G. nr. 25/2002, întrucât contractul de vânzare - cumpărare s-a derulat pe intervalul 22 august 1995 – 22 august 2004. Întrucât derularea contractului a încetat la 22 august 2004, la aceeași dată a încetat și monitorizarea post privatizare, iar cererile formulate de apelanta A.V.A.S.

în anul 2007 nu mai intră sub incidența O.G. nr. 25/2002. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S. București, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului și schimbarea hotărârii de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu SC P.T. SRL În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a considerat că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, respectiv art. 3, art. 4 și art. 8 din O.G. nr. 25/2002 și a invocat, în esență, următoarele motive: Curtea de Apel București, în considerentele hotărârii atacate, în mod greșit a reținut că derularea contractului a încetat la 22 august 2004, la aceeași dată a încetat și monitorizarea postprivatizare a contractului, iar cererile formulate de apelanta A.V.A.S.

în anul 2007 nu mai intră sub incidența O.G. nr. 25/2002. Chiar dacă ultima scadență a fost 22 august 2004, contractul urmează a fi monitorizat până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate, efectele juridice producându-se în continuare. Prin urmare, A.V.A.S. are dreptul de a solicita raportul prevăzut la art. 8 din O.G. nr. 25/2002 împreună cu documentele justificative de la data împlinirii scadenței obligațiilor cuprinse în contractul de privatizare și până la data îndeplinirii tuturor obligațiilor cuprinse în acest contract, textul legal nefăcând nicio distincție cu privire la data la care era scadentă fiecare clauză ori dacă se mai poate solicita sau nu executarea obligației pentru care sunt solicitate documentele.

De asemenea, în ceea ce privește lipsa de interes a A.V.A.S. în promovarea acțiunii față de obligațiile asumate prin clauzele art. 7.4 alin. (2) teza I, art. 7.4 alin. (2) teza a II-a, art. 7.4 alin. (2) teza a V-a, art. 7.6 și art. 7.3.1 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 480/1995, considerăm că instanța de apel, preluând considerentele Tribunalului București, a apreciat în mod greșit că dreptul material la acțiune pentru obligarea pârâtei la realizarea obligațiilor contractuale s-a prescris și prin urmare A.V.A.S. nu mai justifică un interes cu privire la solicitarea de a fi transmise documentele justificative, pentru următoarele motive: În cazul de față, dreptul la acțiune al A.V.A.S.

de a solicita îndeplinirea obligațiilor cuprinse la clauzele menționate începe să curgă la data la care Autoritatea a luat cunoștință despre modul de îndeplinire al acestor obligații, pe baza documentelor transmise de cumpărător. Așadar, din moment ce pârâta nu a transmis niciun act referitor la modul de îndeplinire al obligațiilor, dreptul A.V.A.S. de a solicita îndeplinirea acestor obligații nici măcar nu a început să curgă, cu atât mai puțin să se împlinească anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată. La data de 8 decembrie 2008, intimata-pârâtă SC P.T. SRL București, a depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat instanței de recurs ca, prin hotărârea ce va pronunța, să respingă recursul formulat de A.V.A.S.

București împotriva deciziei comerciale nr. 250 din 12 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Examinând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prima critică formulată de recurenta – reclamantă nu este fondată, întrucât instanța de apel în mod corect a reținut că derularea contractului a încetat la data de 22 august 2004, la aceeași dată încetând și monitorizarea postprivatizare. Astfel, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25/2002, „perioada de derulare a contractului este perioada până la îndeplinirea oricăreia și a tuturor obligațiilor părților contractante, conform clauzelor contractuale ... „; dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002 prevăd că „Societățile privatizate prin încheiere de contracte de vânzare – cumpărare de acțiuni sunt supuse monitorizării postprivatizare pe perioada de derulare a acestora”. În speță, perioada de derulare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 480 din 22 august 1995, încheiat între părți, este perioada cuprinsă în intervalul 22 august 1995 - 22 august 2004, perioada de 9 ani de derulare a contractului rezultând din analiza coroborată a clauzelor înscrise la art. 7.3 din contract, lit. a) și b). Susținerea recurentei – reclamante, în sensul că, deși ultima scadență a fost 22 august 2004, contractul urmează a fi monitorizat până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate, apare, de asemenea, drept nefondată, întrucât, în sensul art. 3 alin. (1) lit. d) din O.G.

nr. 25/2002, scadența este termenul până la care debitorul s-a angajat să își îndeplinească o obligația contractuală. În speță, termenul contractual a fost de: 5 ani de la semnarea contractului și respectiv, de 3 ani de la semnarea contractului, [art. 7.4 alin. (2) din contract], termene care s-au împlinit anterior datei de 22 august 2004, data scadenței derulării contractului. Or, așa cum s-a arătat mai sus, [art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002] societățile privatizate sunt supuse monitorizării postprivatizare numai pe perioada de derulare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, și nu până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate, cum în mod eronat susține recurenta. Este, de asemenea, nefondată susținerea recurentei-reclamante A.V.A.S.

București privind dreptul acestuia de a solicita raportul prevăzut la art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, drept care a încetat la împlinirea termenului de 30 de zile de la data scadenței. Astfel, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, „cumpărătorul și/sau reprezentanții legali ai acestuia sunt obligați să transmită, dacă prin contract nu este prevăzut altfel în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenței sau a solicitării Autorității, un raport cu privire la modul respectării clauzelor contractuale”. În speță, data împlinirii scadenței este data de 22 august 2004, dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile, înlăuntrul căruia Autoritatea recurentă-reclamantă avea dreptul de a solicita cumpărătorului, intimata-pârâtă din cauză raportul cu privire la modul respectării clauzelor contractuale.

Cum acest termen s-a împlinit, apare nefondată critica recurentei – reclamante A.V.A.S. București, în sensul că aceasta ar avea dreptul de a solicita raportul prevăzut la art. 8 din O.G. nr. 25/2002, împreună cu documentele justificative; nu poate fi primită nici susținerea acesteia privind faptul că textul legal nu face nicio distincție cu privire la data la care era scadentă fiecare clauză ori dacă se mai poate solicita sau nu executarea obligației pentru care sunt solicitate documentele, această susținere fiind greșită, în condițiile în care însuși textul legal la care face trimitere recurenta stipulează, în mod expres, „în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenței sau a solicitării Autorității”.

Ultima critică formulată de recurenta – reclamantă A.V.A.S. București este, de asemenea nefondată, instanța de apel, ca, de altfel, și instanța de fond, reținând în mod corect că obligațiile instituite prin art. 7.4 alin. (2) teza I; art. 7.4 alin. (2) teza II; art. 7.4 alin. (2) teza V, art. 7.6 și art. 7.3.1 din contractul nr. 480/1995 au intrat sub incidența prescripției, astfel încât reclamanta nu justifică un interes legitim și actual cu privire la solicitarea de a i se prezenta documentele necesare analizării respectării acestor obligații. Termenele de îndeplinire a obligațiilor stipulate la articolele mai sus menționate din contract s-au împlinit la data de 22 august 2000 [art. 7.4 alin. (2) teza I]; 22 august 1998 [art. 7.4 alin. (2) teza a II-a] și, respectiv 22 august 1998 [art. 7.4 alin. (2) teza a V-a], iar termenul de 30 de zile înlăuntrul căruia Autoritatea putea solicita intimatei - pârâte SC P.T.

SRL București prezentarea raportului cu privire la modul respectării clauzelor contractuale și a documentelor justificative, s-a împlinit, cel târziu, la data de 21 septembrie 2004, socotit de la data scadenței, 22 august 2004. De la această dată s-a născut dreptul la acțiune al recurentei – reclamante A.V.A.S. București [art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002] iar nu de la data la care Autoritatea ar fi urmat să ia cunoștință despre modul de îndeplinire a obligațiilor, pe baza documentelor transmise de cumpărător, cum în mod eronat susține recurenta. Mai mult, art. 10 din O.G.

nr. 25/2002, stipulează că „Autoritatea are următoarele atribuții: a) urmărește derularea contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni, cu privire la clauzele conținute în acestea, precum și cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor asumate de cumpărător; b) transmite ... rapoarte anuale privind rezultatele activității de monitorizare a respectării clauzelor contractuale pe perioada de derulare a contractelor”. Or, față de această prevedere legală, nu se poate aprecia ca întemeiată critica ultimă a recurentei - reclamante în susținerea recursului său, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada întreprinderii niciunui demers în scopul îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau în baza acestui text legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 250 din 12 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.