ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 581/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 581/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, la data

de 20 iulie 2007, reclamanta A.V.A.S. București, a chemat în judecată pe pârâta

SC P.T. SRL București, solicitând instanței ca, pe baza probelor ce vor fi

administrate în cauză, să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să

oblige pârâta la prezentarea documentelor necesare analizării respectării

clauzelor 7.3, 7.3.1, 7.4, 7.6 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni

nr. 480 din 22 august 1995, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în

cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătorești ce se va pronunța.

La

termenul de judecată din data de 28 septembrie 2007 pârâta SC P.T. SRL

București, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția

prescripției dreptului material la acțiune, excepție respinsă de către instanța

de fond, ca neîntemeiată, la termenul din data de 2 noiembrie 2007.

La

termenul de judecată din data de 7 decembrie 2007, Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes cu privire

la obligarea pârâtei de a depune documentele referitoare la analizarea

respectării clauzelor în legătură cu care s-a invocat excepția prescripției.

Prin

sentința comercială nr. 14954, pronunțată la data de 12 decembrie 2007,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei de

interes cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta documentele necesare

analizării respectării următoarelor clauze contractuale: 7.4 alin. (2) teza I,

7.4 alin. (2) teza a II-a, 7.4 alin. (2) teza a V-a, 7.6 și 7.3.1, și în

consecință,

A

respins acțiunea ca lipsită de interes cu privire la obligarea pârâtei de a

prezenta documentele necesare analizării respectării acestor clauze.

A

respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., cu sediul ales în București,

în contradictoriu cu pârâta SC P.T. SRL, cu sediul în București, sector 2, ca

neîntemeiată cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta documentele necesare

analizării respectării celorlalte clauze.

În

motivarea hotărârii, tribunalul a constatat ca fiind prescrise obligațiile

instituite în sarcina pârâtei prin clauzele 7.4 alin. (2) teza I, 7.4 alin. (2)

teza a II-a, 7.4 alin. (2) teza a V-a, 7.6 și 7.3.1.

Astfel,

potrivit art. 7.4 alin. (2) teza I, cumpărătorul s-a obligat, în solidar cu

cumpărătorii din contractele de vânzare - cumpărare nr. 479, 481 și 482 să

crească cifra de afaceri cu 300 % în următorii 5 ani, de la semnarea

contractului.

În

aceste condiții termenul de prescripție s-a împlinit la data de 22 august 2003.

Prin

clauza inserată în art. 7.4 alin. (2) teza a II-a din contractul de vânzare -

cumpărare acțiuni, pârâta s-a obligat în solidar cu cumpărătorii din

contractele de vânzare - cumpărare nr. 479, 481 și 482 să crească numărul de

salariați cu circa 400 persoane în următorii 3 ani de la semnarea contractului,

astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la îndeplinirea acestei

obligații s-a prescris la data de 22 august 2001.

Totodată,

dreptul material la acțiune cu privire la îndeplinirea obligației stabilite în

sarcina cumpărătorului prin clauza 7.4 alin. (2) teza a V-a, respectiv aceea de

a efectua investiții în valoare de 800 milioane lei în următorii 3 ani

(eșalonate astfel: 160 milioane lei – 1996, 400 milioane lei – 1997, 240

milioane lei – 1998), s-a prescris la data de 31 decembrie 2001.

Obligațiile

stipulate prin această clauză contractuală dispozițiile art. 7.6 din contract

sunt strâns legate de aprobarea și discutarea în adunarea generală a acționarilor

societății privatizate a bilanțului aferent anului 1995 care urma a fi

realizată în anul 1996, astfel încât dreptul material la acțiune s-a prescris

cel mai târziu la 31 decembrie 1999.

Întrucât

dreptul material la acțiune, cu privire la îndeplinirea acestor obligații s-a

prescris, în conformitate cu cele analizate anterior, reclamanta nu justifică

un interes legitim și actual cu privire la solicitarea de a se prezenta

documentele necesare analizării respectării acestor obligații.

În

aceste condiții, în situația în care societății privatizate i s-ar fi eliberat

certificatul de atestare a dreptului de proprietate anterior datei de 31

decembrie 1999, obligațiile instituite în sarcina cumpărătorului prin clauza

menționată s-ar fi prescris cel mai târziu la data de 15 ianuarie 2003.

Reclamanta

a solicitat, prin adresa nr. VP4/872 din 26 martie 2007, anumite documente

referitoare la analizarea respectării clauzelor 7.3, 7.4 alin. (2) teza III și

IV, fără a solicita anterior în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1)

din O.G. nr. 25/2002 depunerea unui raport din partea cumpărătorului și/sau

reprezentanților legali ai acestuia.

Pe

de altă parte, tribunalul reține că în exercitarea atribuțiilor în domeniul

controlului postprivatizare, autoritatea are dreptul și obligația de a urmări

derularea contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni, precum și modul de

îndeplinire a obligațiilor asumate de cumpărător [art. 10 lit. a) din O.G. nr. 25/2002],

inclusiv prin verificări scriptice și după caz faptice realizate la societatea

privatizată [art. 8 alin. (2)], în speță nefăcându-se dovada efectuării acestor

verificări.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. București, solicitând

admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii menționate și, pe cale de

consecință, admiterea acțiunii formulate.

Prin

decizia comercială nr. 250, pronunțată la data de 12 mai 2008, Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

apelanta A.V.A.S. București, împotriva sentinței comerciale nr. 14954 din 12

decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 26097/3/2007, în contradictoriu cu intimata SC P.T. SRL.          Pentru

a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență,

următoarele aspecte:

În

mod corect instanța de fond a reținut că obligațiile instituite prin art. 7.4 alin.

(2) teza I, art. 7.4 alin. (2) teza II, art. 7.4 alin. (2) teza V, art. 7.6,

art. 7.3.1 din contractul nr. 480/1995 au intrat sub incidența prescripției, în

conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 3 din Decretul

nr. 167/1958.

Astfel,

interesul, ca o condiție de exercitare a unei acțiuni civile dispare în

momentul în care obligațiile sunt prescrise.

Nu

se poate reține ca fondată nici cea de-a doua critică conform căreia în mod

greșit s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, fără a se analiza motivele de fapt

și de drept ce trebuiau realizate în perioada anterioară sesizării instanței,

întrucât potrivit dispozițiilor temeiului de drept pe care se întemeiază

acțiunea, O.G. nr. 25/2002, întrucât contractul de vânzare - cumpărare s-a

derulat pe intervalul 22 august 1995 – 22 august 2004.

Întrucât

derularea contractului a încetat la 22 august 2004, la aceeași dată a încetat

și monitorizarea post privatizare, iar cererile formulate de apelanta A.V.A.S.

în anul 2007 nu mai intră sub incidența O.G. nr. 25/2002.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S. București,

solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea

apelului și schimbarea hotărârii de fond, în sensul admiterii cererii de

chemare în judecată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu SC P.T. SRL

În

recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., reclamanta a considerat că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu

încălcarea și greșita aplicare a legii, respectiv art. 3, art. 4 și art. 8 din

O.G. nr. 25/2002 și a invocat, în esență, următoarele motive:

Curtea

de Apel București, în considerentele hotărârii atacate, în mod greșit a reținut

că derularea contractului a încetat la 22 august 2004, la aceeași dată a

încetat și monitorizarea postprivatizare a contractului, iar cererile formulate

de apelanta A.V.A.S. în anul 2007 nu mai intră sub incidența O.G. nr. 25/2002.

Chiar

dacă ultima scadență a fost 22 august 2004, contractul urmează a fi monitorizat

până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate, efectele juridice

producându-se în continuare.

Prin

urmare, A.V.A.S. are dreptul de a solicita raportul prevăzut la art. 8 din O.G.

nr. 25/2002 împreună cu documentele justificative de la data împlinirii

scadenței obligațiilor cuprinse în contractul de privatizare și până la data

îndeplinirii tuturor obligațiilor cuprinse în acest contract, textul legal

nefăcând nicio distincție cu privire la data la care era scadentă fiecare

clauză ori dacă se mai poate solicita sau nu executarea obligației pentru care

sunt solicitate documentele.

De

asemenea, în ceea ce privește lipsa de interes a A.V.A.S. în promovarea

acțiunii față de obligațiile asumate prin clauzele art. 7.4 alin. (2) teza I,

art. 7.4 alin. (2) teza a II-a, art. 7.4 alin. (2) teza a V-a, art. 7.6 și art.

7.3.1 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 480/1995, considerăm că

instanța de apel, preluând considerentele Tribunalului București, a apreciat în

mod greșit că dreptul material la acțiune pentru obligarea pârâtei la

realizarea obligațiilor contractuale s-a prescris și prin urmare A.V.A.S. nu

mai justifică un interes cu privire la solicitarea de a fi transmise

documentele justificative, pentru următoarele motive:

În

cazul de față, dreptul la acțiune al A.V.A.S. de a solicita îndeplinirea

obligațiilor cuprinse la clauzele menționate începe să curgă la data la care

Autoritatea a luat cunoștință despre modul de îndeplinire al acestor obligații,

pe baza documentelor transmise de cumpărător.

Așadar,

din moment ce pârâta nu a transmis niciun act referitor la modul de îndeplinire

al obligațiilor, dreptul A.V.A.S. de a solicita îndeplinirea acestor obligații

nici măcar nu a început să curgă, cu atât mai puțin să se împlinească anterior

introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

La

data de 8 decembrie 2008, intimata-pârâtă SC P.T. SRL București, a depus la

dosar, întâmpinare, prin care a solicitat instanței de recurs ca, prin

hotărârea ce va pronunța, să respingă recursul formulat de A.V.A.S. București

împotriva deciziei comerciale nr. 250 din 12 mai 2008, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Examinând

recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept

indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Prima

critică formulată de recurenta – reclamantă nu este fondată, întrucât instanța

de apel în mod corect a reținut că derularea contractului a încetat la data de

22 august 2004, la aceeași dată încetând și monitorizarea postprivatizare.

Astfel,

în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 25/2002,

„perioada de derulare a contractului este perioada până la îndeplinirea

oricăreia și a tuturor obligațiilor părților contractante, conform clauzelor

contractuale ... „; dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 prevăd

că „Societățile privatizate prin încheiere de contracte de vânzare – cumpărare

de acțiuni sunt supuse monitorizării postprivatizare pe perioada de derulare a

acestora”.

În

speță, perioada de derulare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni

nr. 480 din 22 august 1995, încheiat între părți, este perioada cuprinsă în

intervalul 22 august 1995 - 22 august 2004, perioada de 9 ani de derulare a

contractului rezultând din analiza coroborată a clauzelor înscrise la art. 7.3

din contract, lit. a) și b).

Susținerea

recurentei – reclamante, în sensul că, deși ultima scadență a fost 22 august

2004, contractul urmează a fi monitorizat până la îndeplinirea tuturor

obligațiilor asumate, apare, de asemenea, drept nefondată, întrucât, în sensul

art. 3 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 25/2002, scadența este termenul până la

care debitorul s-a angajat să își îndeplinească o obligația contractuală.

În

speță, termenul contractual a fost de: 5 ani de la semnarea contractului și

respectiv, de 3 ani de la semnarea contractului, [art. 7.4 alin. (2) din

contract], termene care s-au împlinit anterior datei de 22 august 2004, data

scadenței derulării contractului.

Or,

așa cum s-a arătat mai sus, [art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002] societățile

privatizate sunt supuse monitorizării postprivatizare numai pe perioada de

derulare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, și nu până la

îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate, cum în mod eronat susține recurenta.

Este,

de asemenea, nefondată susținerea recurentei-reclamante A.V.A.S. București

privind dreptul acestuia de a solicita raportul prevăzut la art. 8 alin. (1)

din O.G. nr. 25/2002, drept care a încetat la împlinirea termenului de 30 de

zile de la data scadenței.

Astfel,

potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, „cumpărătorul

și/sau reprezentanții legali ai acestuia sunt obligați să transmită, dacă prin

contract nu este prevăzut altfel în termen de 30 de zile de la data împlinirii

scadenței sau a solicitării Autorității, un raport cu privire la modul

respectării clauzelor contractuale”.

În

speță, data împlinirii scadenței este data de 22 august 2004, dată de la care a

început să curgă termenul de 30 de zile, înlăuntrul căruia Autoritatea

recurentă-reclamantă avea dreptul de a solicita cumpărătorului, intimata-pârâtă

din cauză raportul cu privire la modul respectării clauzelor contractuale.

Cum

acest termen s-a împlinit, apare nefondată critica recurentei – reclamante A.V.A.S.

București, în sensul că aceasta ar avea dreptul de a solicita raportul prevăzut

la art. 8 din O.G. nr. 25/2002, împreună cu documentele justificative; nu poate

fi primită nici susținerea acesteia privind faptul că textul legal nu face

nicio distincție cu privire la data la care era scadentă fiecare clauză ori

dacă se mai poate solicita sau nu executarea obligației pentru care sunt

solicitate documentele, această susținere fiind greșită, în condițiile în care

însuși textul legal la care face trimitere recurenta stipulează, în mod expres,

„în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenței sau a solicitării

Autorității”.

Ultima

critică formulată de recurenta – reclamantă A.V.A.S. București este, de

asemenea nefondată, instanța de apel, ca, de altfel, și instanța de fond,

reținând în mod corect că obligațiile instituite prin art. 7.4 alin. (2) teza

I; art. 7.4 alin. (2) teza II; art. 7.4 alin. (2) teza V, art. 7.6 și art. 7.3.1

din contractul nr. 480/1995 au intrat sub incidența prescripției, astfel încât

reclamanta nu justifică un interes legitim și actual cu privire la solicitarea

de a i se prezenta documentele necesare analizării respectării acestor obligații.

Termenele de îndeplinire a obligațiilor stipulate la

articolele mai sus menționate din contract s-au împlinit la data de 22 august

2000 [art. 7.4 alin. (2) teza I]; 22 august 1998 [art. 7.4 alin. (2) teza a

II-a] și, respectiv 22 august 1998 [art. 7.4 alin. (2) teza a V-a], iar

termenul de 30 de zile înlăuntrul căruia Autoritatea putea solicita intimatei -

pârâte SC P.T. SRL București prezentarea raportului cu privire la modul

respectării clauzelor contractuale și a documentelor justificative, s-a împlinit,

cel târziu, la data de 21 septembrie 2004, socotit de la data scadenței, 22

august 2004.

De la această dată s-a născut dreptul la acțiune al

recurentei – reclamante A.V.A.S. București [art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002]

iar nu de la data la care Autoritatea ar fi urmat să ia cunoștință despre modul

de îndeplinire a obligațiilor, pe baza documentelor transmise de cumpărător,

cum în mod eronat susține recurenta.

Mai mult, art. 10 din O.G. nr. 25/2002, stipulează că

„Autoritatea are următoarele atribuții:

a) urmărește derularea contractelor de vânzare -

cumpărare de acțiuni, cu privire la clauzele conținute în acestea, precum și cu

privire la modul de îndeplinire a obligațiilor asumate de cumpărător;

b) transmite ... rapoarte anuale privind rezultatele

activității de monitorizare a respectării clauzelor contractuale pe perioada de

derulare a contractelor”.

Or, față de această prevedere legală, nu se poate

aprecia ca întemeiată critica ultimă a recurentei - reclamante în susținerea

recursului său, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada întreprinderii

niciunui demers în scopul îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau în baza

acestui text legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 250 din 12 mai

2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

24 februarie 2009.