ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
prin sentința comercială nr. 1436 din 26 ianuarie 2009 a admis excepția lipsei
de interes și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA Timișoara în
contradictoriu cu pârâtele SC F. SRL Arad și SC F.A. SA București pentru lipsa
interesului.
De asemenea a fost
respinsă și cererea de chemare în garanție.
În final a fost
obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC F. SRL
în sumă de 5.625 lei.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția lipsei interesului
legitim pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a
contractului de vânzare-cumpărare de active din 2000, pusă în discuția părților
în ședința publică de la 19 ianuarie 2009.
Astfel, potrivit
contractului de vânzare cumpărare de active din 2000 SC F.A. SA a înstrăinat
celeilalte pârâte SC F. SRL activul „Atelier bobinaj” cu o suprafață construită
de 1.105 mp și terenul aferent de 1.219 mp.
Reclamanta nu este
parte contractantă, dar și-a susținut interesul prin prisma faptului că este
acționarul majoritar al pârâtei SC F.A. SA și drepturile sale ce decurg din
această calitate sunt indisolubil legate de activul net al primei pârâte.
Interesul este o
condiție de exercițiu a acțiunii civile și constă în avantajul de ordin
material sau moral pe care partea reclamantă crede că îl poate obține prin
declanșarea procedurii judiciare.
Reclamanta este terț
față de contractul a căror nulitate solicită a se constata și întreaga
construcție juridică a cererii se fundamentează pe un pretins avantaj material
rezultat din întoarcerea activului înstrăinat în patrimoniul societății SC F.A.
SA, cu reflectarea acestei situații în acțiunile deținute.
Astfel, așa cum
rezultă din chiar cererea de chemare în judecată, reclamanta a devenit acționar
al pârâtei SC F.A. SA în urma derulării unui proces de privatizare – vânzarea
de acțiuni, iar activul ce face obiectul contractului a cărei nulitate se
solicită a fost înstrăinat pârâtei SC F. SRL tot în cadrul unei proceduri de
privatizare – vânzarea de active.
La data vânzării
acțiunilor, instituția publică implicată în privatizare a întocmit un dosar de
prezentare care a inclus și analiza activelor. Bunul înstrăinat anterior
încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, prin contractul de
vânzare-cumpărare de active din 2000 autentificat sub din data de 4 aprilie
2000 de BNP A.G.E.S.S. – D.T.A., nu a făcut parte din activele analizate la
momentul privatizării.
Prin urmare nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare active nu va influența cota de participare a
reclamantei la capitalul social al pârâtei SC F.A. SA și nici valoarea
acțiunilor.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 542 din 9
decembrie 2009 a admis apelul reclamantei SC B. SA împotriva sentinței
comerciale nr. 1436 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide în
acest sens, s-a apreciat că în conformitate cu înregistrările de la Registrul
Comerțului o cotă de 96,6% din capitalul social al SC F.A. SA București este
deținută de reclamantă.
În acest context
consecințele patrimoniale prejudiciabile pentru apelanta reclamantă decurgând
din acte de înstrăinare de active încheiate cu posibila încălcare a
dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării interesează acționarul
majoritar deoarece se reflectă în activul net corespunzător acțiunilor
deținute.
Împotriva deciziei
comerciale nr. 542 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a
V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC F. SRL Arad care a criticat pentru
nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct.
9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în
sensul respingerii apelului reclamantei și a menținerii ca legală și temeinică
a sentinței dată în fond, când a fost respinsă acțiunea introductivă.
În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în faza procesuală a apelului nu
au fost analizate apărările pârâtelor și că pentru reclamantă nu există un
folos material care să fie obținut prin admiterea acțiunii, în condițiile în
care această societate nu este parte în contract și nu înregistrează
prejudiciu.
Interesul urmărit de
reclamantă nu este unul legitim și juridic, ci eventual unul economic, mai ales
că la momentul încheierii contractului, aceasta nu era acționar la SC F.A. SA.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse
de recurenta-pârâtă SC F. SRL prin cererea de recurs, constată că acestea sunt
justificate, urmând a admite recursul declarat pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de
chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a
comercială, la data de 10 decembrie 2007 sub nr. 44173/3/2007, reclamanta SC B.
SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC F. SRL și SC F.A. SA
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de active
din 2000 autentificat din 4 aprilie 2000 la BNP A.G.E.S.S. – D.T.A., precum și
punerea părților în situația anterioară încheierii actului.
Ulterior, la termenul
din 28 ianuarie 2008 a fost depusă o cerere precizatoare asupra capătului doi
din acțiune, respectiv că se cere restituirea prestațiilor efectuate de către
cumpărătoare, adică restituirea sumei încasate de către SC F.A. SA de 130.500 lei
ca preț al activului.
La rândul ei, pârâta
SC F. SRL prin întâmpinare a invocat mai multe excepții, și anume excepția
insuficientei timbrări a acțiunii, inexistența unui interes legitim și juridic,
a prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității.
Corect prima instanță
a procedat la soluționarea litigiului de natură comercială aplicând
dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pronunțându-se cu precădere
asupra excepției lipsei de interes, care fiind admisă a condus la respingerea
acțiunii reclamantei, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Atât doctrina cât și
jurisprudența au statuat că interesul constituie o cerință necesară pentru
existența dreptului la acțiune, fiind circumscrisă exercitării unui drept
subiectiv și trebuind să îndeplinească următoarele condiții: să fie legitim,
respectiv să urmărească realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, să
fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea
procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune, să fie născut,
actual și să existe în momentul în care este formulată cererea.
Din această
perspectivă nu are relevanță faptul că reclamanta a devenit acționarul
majoritar al SC F.A. SA București, atâta timp cât la momentul încheierii
contractului de vânzare-cumpărare de active din 4 aprilie 2000 SC B. SA nu avea
calitatea de parte contractantă.
Apare cât se poate de
evident că reclamanta SC B. SA a dobândit calitatea de acționar al SC F.A. SA
prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 23 decembrie 2003
de la vânzătoarea A.P.A.P.S., deci cu mult timp ulterior contractului a cărui
nulitate absolută este solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste
rațiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL Arad împotriva
deciziei comerciale nr. 542 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat
la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. o va modifica, în sensul respingerii apelului
declarat de reclamanta SC B. SA Timișoara ca nefondat.
În baza art. 274 C.
proc. civ. urmează a obliga intimata reclamantă SC B. SA Timișoara la plata
sumei de 4.181 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC
F. SRL Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta SC F. SRL Arad împotriva deciziei comerciale nr. 542 din 9
decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o
modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC B. SA Timișoara
ca nefondat.
Obligă intimata
reclamantă SC B. SA Timișoara la 4.181 lei cheltuieli de judecată către
recurenta-pârâtă SC F. SRL Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.