ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1436 din 26 ianuarie 2009 a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA Timișoara în contradictoriu cu pârâtele SC F. SRL Arad și SC F.A. SA București pentru lipsa interesului. De asemenea a fost respinsă și cererea de chemare în garanție. În final a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC F. SRL în sumă de 5.625 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția lipsei interesului legitim pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de active din 2000, pusă în discuția părților în ședința publică de la 19 ianuarie 2009. Astfel, potrivit contractului de vânzare cumpărare de active din 2000 SC F.A.

SA a înstrăinat celeilalte pârâte SC F. SRL activul „Atelier bobinaj” cu o suprafață construită de 1.105 mp și terenul aferent de 1.219 mp. Reclamanta nu este parte contractantă, dar și-a susținut interesul prin prisma faptului că este acționarul majoritar al pârâtei SC F.A. SA și drepturile sale ce decurg din această calitate sunt indisolubil legate de activul net al primei pârâte. Interesul este o condiție de exercițiu a acțiunii civile și constă în avantajul de ordin material sau moral pe care partea reclamantă crede că îl poate obține prin declanșarea procedurii judiciare. Reclamanta este terț față de contractul a căror nulitate solicită a se constata și întreaga construcție juridică a cererii se fundamentează pe un pretins avantaj material rezultat din întoarcerea activului înstrăinat în patrimoniul societății SC F.A.

SA, cu reflectarea acestei situații în acțiunile deținute. Astfel, așa cum rezultă din chiar cererea de chemare în judecată, reclamanta a devenit acționar al pârâtei SC F.A. SA în urma derulării unui proces de privatizare – vânzarea de acțiuni, iar activul ce face obiectul contractului a cărei nulitate se solicită a fost înstrăinat pârâtei SC F. SRL tot în cadrul unei proceduri de privatizare – vânzarea de active. La data vânzării acțiunilor, instituția publică implicată în privatizare a întocmit un dosar de prezentare care a inclus și analiza activelor. Bunul înstrăinat anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, prin contractul de vânzare-cumpărare de active din 2000 autentificat sub din data de 4 aprilie 2000 de BNP A.G.E.S.S.

– D.T.A., nu a făcut parte din activele analizate la momentul privatizării. Prin urmare nulitatea contractului de vânzare-cumpărare active nu va influența cota de participare a reclamantei la capitalul social al pârâtei SC F.A. SA și nici valoarea acțiunilor. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 542 din 9 decembrie 2009 a admis apelul reclamantei SC B. SA împotriva sentinței comerciale nr. 1436 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide în acest sens, s-a apreciat că în conformitate cu înregistrările de la Registrul Comerțului o cotă de 96,6% din capitalul social al SC F.A.

SA București este deținută de reclamantă. În acest context consecințele patrimoniale prejudiciabile pentru apelanta reclamantă decurgând din acte de înstrăinare de active încheiate cu posibila încălcare a dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării interesează acționarul majoritar deoarece se reflectă în activul net corespunzător acțiunilor deținute. Împotriva deciziei comerciale nr. 542 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC F. SRL Arad care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și a menținerii ca legală și temeinică a sentinței dată în fond, când a fost respinsă acțiunea introductivă.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în faza procesuală a apelului nu au fost analizate apărările pârâtelor și că pentru reclamantă nu există un folos material care să fie obținut prin admiterea acțiunii, în condițiile în care această societate nu este parte în contract și nu înregistrează prejudiciu. Interesul urmărit de reclamantă nu este unul legitim și juridic, ci eventual unul economic, mai ales că la momentul încheierii contractului, aceasta nu era acționar la SC F.A. SA. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă SC F. SRL prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul declarat pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 10 decembrie 2007 sub nr. 44173/3/2007, reclamanta SC B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC F. SRL și SC F.A. SA constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de active din 2000 autentificat din 4 aprilie 2000 la BNP A.G.E.S.S. – D.T.A., precum și punerea părților în situația anterioară încheierii actului. Ulterior, la termenul din 28 ianuarie 2008 a fost depusă o cerere precizatoare asupra capătului doi din acțiune, respectiv că se cere restituirea prestațiilor efectuate de către cumpărătoare, adică restituirea sumei încasate de către SC F.A.

SA de 130.500 lei ca preț al activului. La rândul ei, pârâta SC F. SRL prin întâmpinare a invocat mai multe excepții, și anume excepția insuficientei timbrări a acțiunii, inexistența unui interes legitim și juridic, a prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității. Corect prima instanță a procedat la soluționarea litigiului de natură comercială aplicând dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pronunțându-se cu precădere asupra excepției lipsei de interes, care fiind admisă a condus la respingerea acțiunii reclamantei, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Atât doctrina cât și jurisprudența au statuat că interesul constituie o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, fiind circumscrisă exercitării unui drept subiectiv și trebuind să îndeplinească următoarele condiții: să fie legitim, respectiv să urmărească realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune, să fie născut, actual și să existe în momentul în care este formulată cererea. Din această perspectivă nu are relevanță faptul că reclamanta a devenit acționarul majoritar al SC F.A. SA București, atâta timp cât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de active din 4 aprilie 2000 SC B. SA nu avea calitatea de parte contractantă.

Apare cât se poate de evident că reclamanta SC B. SA a dobândit calitatea de acționar al SC F.A. SA prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 23 decembrie 2003 de la vânzătoarea A.P.A.P.S., deci cu mult timp ulterior contractului a cărui nulitate absolută este solicitată prin cererea de chemare în judecată. Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL Arad împotriva deciziei comerciale nr. 542 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. o va modifica, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta SC B. SA Timișoara ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga intimata reclamantă SC B. SA Timișoara la plata sumei de 4.181 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC F. SRL Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL Arad împotriva deciziei comerciale nr. 542 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC B. SA Timișoara ca nefondat. Obligă intimata reclamantă SC B. SA Timișoara la 4.181 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă SC F. SRL Arad. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.