ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2051/2011

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC B. SA, a chemat în

judecată pe pârâtele SC R. SRL și SC F. SA solicitând să se constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 105/2003 iar părțile

să fie repuse în situația anterioară, și pârâtele să fie obligate la cheltuieli

de judecată.

În

motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în calitate de cumpărător al

acțiunilor vândute de A.P.A.P.S., a devenit acționarul majoritar al SC F. SA

calitate care-i conferă dreptul de a exercita acțiunile debitorului său, iar

contractul atacat este lovit de nulitate absolută întrucât încalcă prevederile

art. 105-109 din H.G. nr. 577/2002 privind vânzarea de active prin licitație

deschisă iar A.P.A.P.S. în calitate de proprietar nu a fost reprezentat prin

mandat în formă autentică.

Tribunalul București, prin

sentința comercială nr. 4760 din 13 aprilie 2010, a admis excepțiile lipsei de

interes și a lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că deși acțiunea este în constatarea nulității absolute a unui

contract, reclamanta nu justifică un interes legitim întrucât la momentul

cumpărării pachetului majoritar al acțiunilor A.P.A.P.S. la SC F. SA, în

patrimoniul acestei societăți comerciale se subrogase valoarea bunurilor

înstrăinate, iar împrejurarea că reclamanta a cumpărat acțiunile cu dorința de

a readuce în patrimoniul social, bunul vândut, nu conferă legitimitate

interesului de a întreprinde o asemenea acțiune în justiție.

A

mai reținut tribunalul, că dreptul acționarului de a-și recupera creanțele pe

care le are împotriva societății se naște în caz de excludere, retragere,

dizolvare sau lichidare, situație în care se află și care determină

caracterizarea interesului să nu fie născut și actual.

Calitatea de creditor chirografar

exclude posibilitatea de a urmări bunurile ieșite din patrimoniu, anterior

creanței, iar acțiunea subrogatorie este condiționată de insolvabilitatea și

inactivitatea debitorului.

Relativ la neîndeplinirea

formalităților pentru încheierea contractului instanța de fond a considerat că

îndreptățiți la o asemenea acțiune erau cumpărătorii vătămați în drepturi la

data vânzării.

Curtea de Apel București, prin

decizia comercială nr. 549 din 15 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul

reclamantei.

Instanța de apel a reținut că, în

condițiile art. 974 C. civ. acțiunea reclamantei nu justifică un interes născut

și actual întrucât creditorul poate exercita acțiunea oblică numai cu privire

la drepturile al căror titular este debitorul. Numai societatea cumpărătoare se

poate considera vătămată prin nerespectarea unor condiții de formă ale actului

juridic încheiat.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că în mod greșit

instanța de apel a reținut că acțiunea nu este justificată de un interes

legitim, născut și actual și că a fost făcută discreționar, abuziv, cu

ignorarea principiului bunei – credințe și a siguranței circuitului civil.

Hotărârea instanței de apel, este considerată greșită de recurentă, pentru că

nu a analizat interesul procesual în raport cu nașterea dreptului la acțiune

respectiv momentul când a devenit acționar majoritar al pârâtei SC F. SA,

calitate care-i conferea justificarea interesului procesual și legitimarea

procesuală activă ca și creditor, titular al dreptului corporativ de creanță de

a colecta în caz de lichidare, cota – parte din activul societății,

corespunzătoare cotei de participare la capitalul social. În aceste condiții,

susține recurenta, se justifică atât interesul procesual cât și legitimitatea

procesual activă de a iniția o acțiune judiciară pentru readucerea în

patrimoniul societății comerciale a unui activ înstrăinat cu nerespectarea

dispozițiilor legale, situație care nu influențează cota de participare la

capitalul social, dar va determina o creștere a activului net al acesteia.

În privința folosului urmărit,

recurenta susține că nulitatea operează retroactiv așa încât la momentul

privatizării activul înstrăinat va reveni în patrimoniul societății.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă

SC R. SRL a susținut pe cale de excepție nulitatea recursului în raport de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., considerând că recursul nu cuprinde motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază, iar pe fond susține respingerea recursului ca nefondat.

Excepția nulității recursului

este neîntemeiată, recurenta susținând ca temei al cererii, art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., cu privire la greșita interpretare a prevederilor art. 974 C. civ. și

a principiilor de drept procesual care stau la baza justificării interesului

acțiunii și calității procesuale active.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune.

Acțiunea în constatarea nulității

absolute a actului juridic întocmit cu încălcarea normelor imperative, poate fi

formulată de orice persoană interesată, interes care se justifică prin

realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege. De aceea, indiferent de

calitatea de parte sau de terț în actul juridic atacat printr-o acțiune în

nulitate, una din condițiile esențiale o reprezintă interesul judiciar.

Recurenta a devenit acționarul

majoritar al pârâtei SC F. SA prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare

de acțiuni, de la instituția implicată în procesul de privatizare A.P.A.P.S.,

ulterior înstrăinării activelor contestată prin acțiunea de față. Astfel ea a

cumpărat pachetul majoritar al acțiunilor, cu prețul stabilit la momentul la

care activele ce făceau obiectul contractului a cărui nulitate se cere a fi

constatată, nu mai făceau parte din patrimoniul societății privatizate, locul

lor fiind subrogat de prețul vânzării. În acest sens, judicios, instanțele de

fond au statuat că reclamanta a acceptat să devină acționar al societății

comerciale în al cărei patrimoniu se afla contravaloarea bunurilor înstrăinate

și au considerat că nu există o vătămare a drepturilor sale subiective și în

consecință nu există un interes legitim.

Pe de altă parte, existența unei

legături între drepturile ce decurg din calitatea de acționar și activul

patrimonial conferă acționarului calitatea de creditor al societății comerciale

numai în situațiile strict prevăzute de lege, care nu se regăsesc în cazul de

față și care înlătură astfel legitimitatea procesuală de a promova o acțiune

oblică.

În condițiile în care se constată

lipsa interesului în promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 974

C. civ., se soluționează implicit și chestiunea calității procesuale active

condiționată de existența unui interes legitim direct și personal.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 549

din 15 noiembrie 2010

pronunțată de Curtea de

Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de

reclamanta SC B. SA Timișoara, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 549

din 15 noiembrie 2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

25 mai 2011.