ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2051/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B. SA, a chemat în judecată pe pârâtele SC R. SRL și SC F. SA solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 105/2003 iar părțile să fie repuse în situația anterioară, și pârâtele să fie obligate la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în calitate de cumpărător al acțiunilor vândute de A.P.A.P.S., a devenit acționarul majoritar al SC F. SA calitate care-i conferă dreptul de a exercita acțiunile debitorului său, iar contractul atacat este lovit de nulitate absolută întrucât încalcă prevederile art. 105-109 din H.G.

nr. 577/2002 privind vânzarea de active prin licitație deschisă iar A.P.A.P.S. în calitate de proprietar nu a fost reprezentat prin mandat în formă autentică. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 4760 din 13 aprilie 2010, a admis excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea. Instanța de fond a reținut, în esență, că deși acțiunea este în constatarea nulității absolute a unui contract, reclamanta nu justifică un interes legitim întrucât la momentul cumpărării pachetului majoritar al acțiunilor A.P.A.P.S. la SC F. SA, în patrimoniul acestei societăți comerciale se subrogase valoarea bunurilor înstrăinate, iar împrejurarea că reclamanta a cumpărat acțiunile cu dorința de a readuce în patrimoniul social, bunul vândut, nu conferă legitimitate interesului de a întreprinde o asemenea acțiune în justiție.

A mai reținut tribunalul, că dreptul acționarului de a-și recupera creanțele pe care le are împotriva societății se naște în caz de excludere, retragere, dizolvare sau lichidare, situație în care se află și care determină caracterizarea interesului să nu fie născut și actual. Calitatea de creditor chirografar exclude posibilitatea de a urmări bunurile ieșite din patrimoniu, anterior creanței, iar acțiunea subrogatorie este condiționată de insolvabilitatea și inactivitatea debitorului. Relativ la neîndeplinirea formalităților pentru încheierea contractului instanța de fond a considerat că îndreptățiți la o asemenea acțiune erau cumpărătorii vătămați în drepturi la data vânzării. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 549 din 15 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Instanța de apel a reținut că, în condițiile art. 974 C. civ. acțiunea reclamantei nu justifică un interes născut și actual întrucât creditorul poate exercita acțiunea oblică numai cu privire la drepturile al căror titular este debitorul. Numai societatea cumpărătoare se poate considera vătămată prin nerespectarea unor condiții de formă ale actului juridic încheiat. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că acțiunea nu este justificată de un interes legitim, născut și actual și că a fost făcută discreționar, abuziv, cu ignorarea principiului bunei – credințe și a siguranței circuitului civil.

Hotărârea instanței de apel, este considerată greșită de recurentă, pentru că nu a analizat interesul procesual în raport cu nașterea dreptului la acțiune respectiv momentul când a devenit acționar majoritar al pârâtei SC F. SA, calitate care-i conferea justificarea interesului procesual și legitimarea procesuală activă ca și creditor, titular al dreptului corporativ de creanță de a colecta în caz de lichidare, cota – parte din activul societății, corespunzătoare cotei de participare la capitalul social. În aceste condiții, susține recurenta, se justifică atât interesul procesual cât și legitimitatea procesual activă de a iniția o acțiune judiciară pentru readucerea în patrimoniul societății comerciale a unui activ înstrăinat cu nerespectarea dispozițiilor legale, situație care nu influențează cota de participare la capitalul social, dar va determina o creștere a activului net al acesteia.

În privința folosului urmărit, recurenta susține că nulitatea operează retroactiv așa încât la momentul privatizării activul înstrăinat va reveni în patrimoniul societății. Prin întâmpinare, intimata pârâtă SC R. SRL a susținut pe cale de excepție nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., considerând că recursul nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar pe fond susține respingerea recursului ca nefondat. Excepția nulității recursului este neîntemeiată, recurenta susținând ca temei al cererii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la greșita interpretare a prevederilor art. 974 C. civ. și a principiilor de drept procesual care stau la baza justificării interesului acțiunii și calității procesuale active.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Acțiunea în constatarea nulității absolute a actului juridic întocmit cu încălcarea normelor imperative, poate fi formulată de orice persoană interesată, interes care se justifică prin realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege. De aceea, indiferent de calitatea de parte sau de terț în actul juridic atacat printr-o acțiune în nulitate, una din condițiile esențiale o reprezintă interesul judiciar. Recurenta a devenit acționarul majoritar al pârâtei SC F. SA prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, de la instituția implicată în procesul de privatizare A.P.A.P.S., ulterior înstrăinării activelor contestată prin acțiunea de față.

Astfel ea a cumpărat pachetul majoritar al acțiunilor, cu prețul stabilit la momentul la care activele ce făceau obiectul contractului a cărui nulitate se cere a fi constatată, nu mai făceau parte din patrimoniul societății privatizate, locul lor fiind subrogat de prețul vânzării. În acest sens, judicios, instanțele de fond au statuat că reclamanta a acceptat să devină acționar al societății comerciale în al cărei patrimoniu se afla contravaloarea bunurilor înstrăinate și au considerat că nu există o vătămare a drepturilor sale subiective și în consecință nu există un interes legitim. Pe de altă parte, existența unei legături între drepturile ce decurg din calitatea de acționar și activul patrimonial conferă acționarului calitatea de creditor al societății comerciale numai în situațiile strict prevăzute de lege, care nu se regăsesc în cazul de față și care înlătură astfel legitimitatea procesuală de a promova o acțiune oblică.

În condițiile în care se constată lipsa interesului în promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 974 C. civ., se soluționează implicit și chestiunea calității procesuale active condiționată de existența unui interes legitim direct și personal. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 549 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta SC B. SA Timișoara, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 549 din 15 noiembrie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 mai 2011.