ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.10.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6261/2007

HOTĂRÂRE
02.10.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6261/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 6

noiembrie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței, în baza

dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene, pârâtei

B.L., care a fost returnată din Italia la 3 octombrie 2006, în baza Acordului

de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.

173/1997.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 99/C din 29 ianuarie 2007 a

respins cererea reținând în esență că față de prevederile art. 2 din Protocolul

nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a

pârâtei, nu constituie o măsură necesară, dispozițiile art. 38 din Legea nr.

248/2005, nefiind imperative.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care, în esență cu aceeași motivare, prin

decizia nr. 129 din 19 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal Direcția Generală de Pașapoarte, din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative care, susține că acțiunea a fost greșit respinsă

întrucât prin dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă

prevederile dreptului comunitar care nu înlătură dreptul statelor de a stabili

măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, în condițiile în care măsura

restrângerii se referă la propriul resortisant și nu la resortisanții altor

state membre ale Uniunii Europene.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 4-6 din Directiva nr.

38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene,

cetățenii acestei uniuni ( prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 1

ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni și de a ieși

de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate,

alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport.

În baza art. 27-33 din aceeași

Directivă, cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la

libera circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru

motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile

refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul

afectat.

Aceste norme au fost transpuse, de

altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație

pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și

Spațiului Economic European.

Textul art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2006, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a

dreptului la libera circulație în cazul returnării unui cetățean român în

temeiul unui acord de readmisie, are un caracter discriminatoriu în raport de

regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și se

situează în afara ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile

art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza

art. 20 alin. (2) din Constituție.

Cum legislația comunitară,

prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în

condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de

imagine ori cu caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârâtă a

formalităților privind intrarea ori șederea în Italia, neînsoțită de alte probe

nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea

publică a acestui stat, soluția respingerii cererii, se justifică.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 129/A din 19

aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-30
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7175/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 ianuarie 2007, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței restrângerea exercitării dreptului la libera circulație
ÎCCJ 2007-10-18
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6829/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.Ș., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă
ÎCCJ 2007-11-15
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7755/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 24 ianuarie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către C.L. a dreptului său la lib
ÎCCJ 2007-06-20
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5061/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: La data de 28 iunie 2006 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâta T.L
ÎCCJ 2007-10-03
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6291/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 1 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Bihor, secția civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței
Sursă