ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6261/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6261/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea formulată la 6
noiembrie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței, în baza
dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, restrângerea
exercitării dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene, pârâtei
B.L., care a fost returnată din Italia la 3 octombrie 2006, în baza Acordului
de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.
173/1997.
Investit cu soluționarea litigiului,
Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 99/C din 29 ianuarie 2007 a
respins cererea reținând în esență că față de prevederile art. 2 din Protocolul
nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a
pârâtei, nu constituie o măsură necesară, dispozițiile art. 38 din Legea nr.
248/2005, nefiind imperative.
Soluția a fost menținută de Curtea
de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care, în esență cu aceeași motivare, prin
decizia nr. 129 din 19 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În cauză, a declarat recurs în
termen legal Direcția Generală de Pașapoarte, din Ministerul Internelor și
Reformei Administrative care, susține că acțiunea a fost greșit respinsă
întrucât prin dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă
prevederile dreptului comunitar care nu înlătură dreptul statelor de a stabili
măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, în condițiile în care măsura
restrângerii se referă la propriul resortisant și nu la resortisanții altor
state membre ale Uniunii Europene.
Recursul se privește ca nefondat,
urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 4-6 din Directiva nr.
38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene,
cetățenii acestei uniuni ( prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 1
ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni și de a ieși
de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate,
alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport.
În baza art. 27-33 din aceeași
Directivă, cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la
libera circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru
motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile
refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul
afectat.
Aceste norme au fost transpuse, de
altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație
pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și
Spațiului Economic European.
Textul art. 38 lit. a) din Legea nr.
248/2006, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a
dreptului la libera circulație în cazul returnării unui cetățean român în
temeiul unui acord de readmisie, are un caracter discriminatoriu în raport de
regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și se
situează în afara ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile
art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza
art. 20 alin. (2) din Constituție.
Cum legislația comunitară,
prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în
condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de
imagine ori cu caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârâtă a
formalităților privind intrarea ori șederea în Italia, neînsoțită de alte probe
nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea
publică a acestui stat, soluția respingerii cererii, se justifică.
Așa fiind, recursul urmează a se
respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 129/A din 19
aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 2 octombrie 2007.