ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7175/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15

ianuarie 2007, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței

restrângerea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtului V.F.,

returnat din Italia, la data de 24 noiembrie 2006 în baza Acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997.

Prin sentința nr. 373/C din 30 martie

2007, Tribunalul Bihor, secția civilă, a respins cererea reținând în esență că

potrivit dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea

drepturilor Omului, exercitarea dreptului la libera circulație nu poate face

obiectul altor restrângeri decât acelea care, constituie măsuri necesare,

într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea drepturilor și libertăților altora.

În esență cu aceeași motivare, Curtea de

Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 232/2007-A din 23 mai 2007,

a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În

cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative care critică

hotărârea din apel susținând că, chiar și în condițiile existenței principiilor

preeminenței dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia,

restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui

cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, este o

măsură justificată de returnare a cetățeanului român, dintr-un alt stat, în

baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat, dacă acel

cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.

Recursul

este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente.

Potrivit

art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și

Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni (prin urmare și

cetățenii români, cu începere de la 01 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de

a rămâne timp de 3 luni și de ieși de pe teritoriul altui stat membru, fără

nici o condiționare sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de

identitate sau un pașaport.

În

baza art. 27-33 din aceeași Directivă cetățenilor Uniunii Europene li se poate

restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui

stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de

regulă în modalitățile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau al

expulzării, aplicate de statul afectat.

Aceste

norme au fost transpuse, de altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre

al U.E. și Spațiului Economic European.

Textul

art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin care se stipulează o modalitate

suplimentară de restrângere a dreptului la libera circulație în cazul returnării

unui cetățean român în temeiul unui acord de readmisie, are un caracter

discriminatoriu în raport de regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai

U.E. și se situează în sfera ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin

dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită

aplicabilă în baza art. 20 alin.(2) din Constituție.

Cum

legislația comunitară, prioritară în speță, nu permite restricționarea

dreptului discutat decât în condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni

de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv și cum simpla

neîndeplinire de către pârât a formalităților privind intrarea ori șederea în

Olanda, neînsoțită de alte probe, nu constituie, în sine, o conduită de natură

să afecteze ordinea și securitatea publică a acestui stat, soluția instanțelor

se justifică.

Așa

fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală

de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 232/A din 23 mai 2007 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2007.