ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7175/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 ianuarie 2007, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței restrângerea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtului V.F., returnat din Italia, la data de 24 noiembrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997. Prin sentința nr. 373/C din 30 martie 2007, Tribunalul Bihor, secția civilă, a respins cererea reținând în esență că potrivit dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea drepturilor Omului, exercitarea dreptului la libera circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

În esență cu aceeași motivare, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 232/2007-A din 23 mai 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei. În cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative care critică hotărârea din apel susținând că, chiar și în condițiile existenței principiilor preeminenței dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, este o măsură justificată de returnare a cetățeanului român, dintr-un alt stat, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente. Potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 01 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni și de ieși de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport. În baza art. 27-33 din aceeași Directivă cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau al expulzării, aplicate de statul afectat.

Aceste norme au fost transpuse, de altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre al U.E. și Spațiului Economic European. Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la libera circulație în cazul returnării unui cetățean român în temeiul unui acord de readmisie, are un caracter discriminatoriu în raport de regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai U.E. și se situează în sfera ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin.(2) din Constituție.

Cum legislația comunitară, prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârât a formalităților privind intrarea ori șederea în Olanda, neînsoțită de alte probe, nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea publică a acestui stat, soluția instanțelor se justifică. Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 232/A din 23 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2007.