ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1767/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 noiembrie 2005 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta A.A.P. Dumbrăvița solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 24.392,75 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere calculate pentru ratele neachitate a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, dividende încasate pe perioada de valabilitate a contractului nr. BT 33 din 12 noiembrie 1998 precum și alte prejudicii cauzate prin nerespectarea obligațiilor contractuale ce urmează a fi cuantificate ulterior efectuării unei expertize conform art. 21 din O.G. nr. 25/2002.

Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 546 din 7 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantei obligând pârâta la plata sumei de 1.239,41 cu titlu de dobânzi și majorări de întârziere și respins celelalte capete de cerere ca nefondate. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pentru perioada valabilității contractului 12 noiembrie 1999 - 12 noiembrie 2003, pârâta îi datorează reclamantei în conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 21 din O.G. nr. 25/2002 cu modificările ulterioare, dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 8.500,67 lei, sumă din care i-a achitat, până la desființarea contractului 6.961,26 lei. Referitor la plata dividendelor și a altor prejudicii cauzate de pârâtă s-a reținut că pârâta nu a încasat în perioada valabilității contractului de la SC A. SA Dumbrăvița Ibănești sume cu titlu de dividende, iar alte prejudicii nu au fost dovedite de reclamantă.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta motivând că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2000, respectiv că sumele achitate de cumpărător în contul contractului, se rețin de drept de către A.V.A.S. și nu trebuie scăzute din cuantumul penalităților datorate și nu s-a ținut cont de concluziile raportului de expertiză. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 129 din 10 decembrie 2007, a admis apelul a schimbat în parte sentința criticată și a obligat pârâta și la plata dobânzilor în sumă de 2.203,33 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 8.163,11 lei, menținând celelalte dispoziții.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere concluziile raportului de expertiză care a avut ca obiectiv stabilirea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a nerespectării clauzelor contractului de vânzare-cumpărare acțiuni. S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale cu privire la dividende și alte prejudicii ce i-ar fi fost cauzate. S-a înlăturat și critica privind neacordarea cheltuielilor de judecată atâta timp cât nu au fost solicitate nici prin cererea introductivă și nici pe parcursul soluționării cauzei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta criticile făcând referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002 în sensul că expertiza efectuată în cauză nu a răspuns în totalitate obiectivelor solicitate, deși în temeiul art. 129 alin. (2) C. proc. civ. „judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil. Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta susține că acestea sunt legal datorate fără a fi necesară solicitarea expresă a acestora. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Criticile formulate privesc aspecte asupra modului de derulare a cauzei, modul de administrare a probatoriilor ce nu constituie motive de nelegalitate.

Se face referire la încălcarea dispozițiilor art. 129 și 274 C. proc. civ. De reținut că judecătorul în exercițiul rolului activ, trebuie doar să atragă atenția părților asupra drepturilor și obligațiilor lor procedurale, iar nu să se substituie acestora în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor fără a încălca principiul disponibilității. Este adevărat că pentru alte prejudicii suferite prin nerespectarea clauzelor contractelor de privatizare, O.G. nr. 25/2002 impune efectuarea unei expertize dispusă de către instanță. În speță, nu rezultă că judecătorul nu și-a îndeplinit obligația legală de a dispune efectuarea unei expertize, iar recurenta nu a făcut dovada că a suferit o vătămare procesuală determinată de neimplicarea acestuia în mersul dezbaterilor hotărârea nefiind susceptibilă de a fi modificată sau casată.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 129 din 10 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2008.