ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 545 din 7 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta A.I.C.G. cu sediul social în comuna Leordă, județul Botoșani, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.915,10 lei Ron cu titlu de dobânzi și majorări de întârziere. A mai fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata dividendelor. Instanța de fond a stabilit că între reclamanta A.V.A.S. București (fostă F.P.S.), în calitate de vânzător și pârâta A.I.C.G.

Leorda, prin reprezentant legal M.D., în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acțiuni BT 47 din 7 decembrie 1998, prin care prima a vândut secundei un număr de 30.527 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 763.175 mii lei, reprezentând 100 % din valoarea capitalului social al SC I. SA Leorda.

Din prețul vânzării în sumă de 763.175.000 lei Rol, cu chitanța nr. 038487 din 27 noiembrie 1998 s-a achitat suma de 22.895.250 lei, iar pentru diferența de 740.297.750 lei s-a stabilit a fi achitată de cumpărător, conform art. 5.2 din contract astfel, suma de 167.898.500 lei reprezentând 22 % din surse proprii până la 8 februarie 1999, iar suma de 572.381.250 lei reprezentând restul de 75 % din preț să fie plătită în cinci rate anuale, după cum urmează: suma de 114.476.250 lei la decembrie 1999; suma de 114.476.250 lei la 7 decembrie 2000; suma de 114.476.250 lei la 7 decembrie 2001; suma de 114.476.205 lei la 7 decembrie 2002 și suma de 114.476.250 lei la 7 decembrie 2003. S-a mai prevăzut în contract că în caz de neplată a unei rate la scadență, cumpărătorul va plăti vânzătorului pe perioada dintre data scadenței și data plății efective o penalitate de 0,3 % din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere.

Părțile, de comun acord, au inclus în contract un pact comisoriu de ultim grad, stabilind expres că „în caz de neplată a două rate succesive la scadență, contractul se va desființa de drept și fără nici o somație, caz în care cumpărătorul va pierde garanția. Expertiza efectuată în cauză a evidențiat că pârâta a mai achitat și suma de 17.696,5 lei Ron dobânzi și penalități, rămânând cu acest titlu de plată numai suma de 15.915,10 lei Ron. Pe perioada derulării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, pârâta nu a încasat dividende, iar cererea având ca obiect, „alte prejudicii nu a fost dovedită”. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 48/7 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.S.

București împotriva sentinței nr. 545 din 7 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate toate argumentele primei instanțe. Împotriva deciziei nr. 48/7 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S., care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea administrării de probatorii. În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, s-a evocat împrejurarea că în mod greșit instanța de apel nu a dispus efectuarea unei noi expertize, care să determine prejudiciul având în vedere obiectivele expuse în cererea de apel.

Determinarea oricărui prejudiciu cauzat prin nerespectarea clauzelor contractuale, inclusiv vânzare de active sau proasta gestiune, precum și întinderea daunelor interese provocate de A.V.A.S. se putea realiza numai printr-o nouă expertiză financiar-contabilă. De asemenea, greșit nu a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, în speță onorariul de expert, achitat de reclamantă. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul A.V.A.S. București pentru următoarele considerente. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.I.C.G.

LEORDA, obligarea acesteia la plata sumei de 1.005.816.949 Rol cu titlu de daune interese, datorate ca rezultat al desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 47 din 7 decembrie 1998 daune constând în: - 85.857.188 Rol dobânda contractuală aferentă ratelor nr. 2-4; - 919.959.761 Rol penalitatea de întârziere pentru neachitarea la scadență a ratelor nr. 1 – 3; - obligarea la plata de dividende și alte prejudicii cauzate A.V.A.S., pe perioada derulării contractului. Prin adresa din 2 februarie 2006, reclamanta și-a precizat ultimul capăt al acțiunii și anume obligarea pârâtei la plata sumei de 500 Euro, echivalentul în lei la data efectuării plății, ca prejudiciu minim, acesta urmând a fi din nou precizat în urma expertizei financiar contabile care să stabilească cu exactitate valoarea prejudiciului.

Atât instanța de fond cât și cea de apel și-au fundamentat soluția pe baza întregii documentații existente la dosarul cauzei și a raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil O.M.C. Expertiza a fost solicitată de reclamantă, admisă prin încheierea din 24 ianuarie 2006 și a avut ca obiectiv stabilirea valorii prejudiciului cauzat de pârât prin neexecutarea obligațiilor contractuale. De remarcat că, expertiza, amplu argumentată și bine documentată a concluzionat, fără echivoc, că pentru neplata la termen a obligațiilor contractuale, au fost calculate pe durata valabilității contractului, dobânzi și penalități în valoare de 33.611,60 Ron, din care societatea pârâtă a achitat suma de 17.696,50 Ron, astfel încât mai datorează suma de 15.915,10 Ron cu titlu de dobânzi și majorări.

Referitor la solicitarea A.V.A.S. privind calculul dividendelor cuvenite, expertul a precizat că din documentele prezentate nu reiese că în perioada executării contractului cumpărătorul ar fi încasat dividende de la I.C. SA Leorda. Cererea de efectuare a unei noi expertize cerută prin cererea de apel, nu se justifică, determinat de rațiunea că expertul a conferit răspunsuri detaliate și exacte la obiectivele stabilite de instanță, lămurind sub toate aspectele, pe baza materialului documentar pus la dispoziție numai de reclamantă, toate aspectele vizate de A.V.A.S. Îndreptățit a respins instanța de apel cererea expusă anterior, raportul de expertiză contabilă făcând deplina convingere că a răspuns exigențelor juridice, fiind în concordanță cu actele examinate.

În cadrul pretențiilor reclamantei, aceasta nu a reușit să facă dovada tuturor susținerilor sale pe baza probelor administrate, în condițiile art. 1169 C. civ. Este adevărat că pentru expertiza contabilă efectuată, A.V.A.S. a achitat onorariul expertului în sumă de 2000 Ron cu O.P. nr. 5615 din 21 martie 2005 și nr. 7274 din 25 septembrie 2006. Potrivit art. 21 alin. (4) din O.G. nr. 25/2002 cheltuielile aferente efectuării expertizei vor fi avansate de societate sau după caz de Autoritate și vor fi recuperate de la cumpărător. Reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea precizatoare și nici cu ocazia soluționării cauzei în faza procesuală a fondului, astfel încât a fost dată eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., care prevăd că în materie de cheltuieli de judecată, partea care cade în pretenții va fi obligată la plata lor numai la cerere. Pentru aceste rațiuni, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului în vederea administrării de noi probe, astfel încât va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 48/7 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 48 din 7 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 martie 2008.