ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Botoșani, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 545 din 7 noiembrie 2006, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul social în

București în contradictoriu cu pârâta A.I.C.G. cu sediul social în comuna Leordă,

județul Botoșani, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma

de 15.915,10 lei Ron cu titlu de dobânzi și majorări de întârziere. A mai fost

respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata dividendelor.

Instanța de fond a stabilit

că între reclamanta A.V.A.S. București (fostă F.P.S.), în calitate de vânzător

și pârâta A.I.C.G. Leorda, prin reprezentant legal M.D., în calitate de

cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acțiuni BT 47 din 7

decembrie 1998, prin care prima a vândut secundei un număr de 30.527 acțiuni cu

o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 763.175 mii lei,

reprezentând 100 % din valoarea capitalului social al SC I. SA Leorda.

Din prețul vânzării în sumă

de 763.175.000 lei Rol, cu chitanța nr. 038487 din 27 noiembrie 1998 s-a

achitat suma de 22.895.250 lei, iar pentru diferența de 740.297.750 lei s-a

stabilit a fi achitată de cumpărător, conform art. 5.2 din contract astfel,

suma de 167.898.500 lei reprezentând 22 % din surse proprii până la 8 februarie

1999, iar suma de 572.381.250 lei reprezentând restul de 75 % din preț să fie

plătită în cinci rate anuale, după cum urmează: suma de 114.476.250 lei la

decembrie 1999; suma de 114.476.250 lei la 7 decembrie 2000; suma de 114.476.250

lei la 7 decembrie 2001; suma de 114.476.205 lei la 7 decembrie 2002 și suma de

114.476.250 lei la 7 decembrie 2003.

S-a mai prevăzut în contract

că în caz de neplată a unei rate la scadență, cumpărătorul va plăti

vânzătorului pe perioada dintre data scadenței și data plății efective o

penalitate de 0,3 % din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de

întârziere.

Părțile, de comun acord, au

inclus în contract un pact comisoriu de ultim grad, stabilind expres că „în caz

de neplată a două rate succesive la scadență, contractul se va desființa de

drept și fără nici o somație, caz în care cumpărătorul va pierde garanția.

Expertiza efectuată în cauză

a evidențiat că pârâta a mai achitat și suma de 17.696,5 lei Ron dobânzi și

penalități, rămânând cu acest titlu de plată numai suma de 15.915,10 lei Ron.

Pe perioada derulării

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, pârâta nu a încasat dividende, iar

cererea având ca obiect, „alte prejudicii nu a fost dovedită”.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 48/7 mai

2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.S. București împotriva

sentinței nr. 545 din 7 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția

comercială și de contencios administrativ, fiind preluate toate argumentele

primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 48/7

mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S., care în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în vederea administrării de

probatorii.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, în esență, s-a evocat împrejurarea că în mod greșit instanța de apel nu

a dispus efectuarea unei noi expertize, care să determine prejudiciul având în

vedere obiectivele expuse în cererea de apel. Determinarea oricărui prejudiciu

cauzat prin nerespectarea clauzelor contractuale, inclusiv vânzare de active

sau proasta gestiune, precum și întinderea daunelor interese provocate de A.V.A.S.

se putea realiza numai printr-o nouă expertiză financiar-contabilă. De asemenea,

greșit nu a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, în speță

onorariul de expert, achitat de reclamantă.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge,

ca nefondat, recursul A.V.A.S. București pentru următoarele considerente.

Prin cererea de chemare în

judecată reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.I.C.G. LEORDA,

obligarea acesteia la plata sumei de 1.005.816.949 Rol cu titlu de daune

interese, datorate ca rezultat al desființării contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 47 din 7 decembrie 1998 daune constând în:

- 85.857.188 Rol dobânda

contractuală aferentă ratelor nr. 2-4;

- 919.959.761 Rol

penalitatea de întârziere pentru neachitarea la scadență a ratelor nr. 1 – 3;

- obligarea la plata de

dividende și alte prejudicii cauzate A.V.A.S., pe perioada derulării

contractului.

Prin adresa din 2 februarie

2006, reclamanta și-a precizat ultimul capăt al acțiunii și anume obligarea

pârâtei la plata sumei de 500 Euro, echivalentul în lei la data efectuării

plății, ca prejudiciu minim, acesta urmând a fi din nou precizat în urma

expertizei financiar contabile care să stabilească cu exactitate valoarea

prejudiciului.

Atât instanța de fond cât și

cea de apel și-au fundamentat soluția pe baza întregii documentații existente

la dosarul cauzei și a raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul

contabil O.M.C.

Expertiza a fost solicitată

de reclamantă, admisă prin încheierea din 24 ianuarie 2006 și a avut ca obiectiv

stabilirea valorii prejudiciului cauzat de pârât prin neexecutarea obligațiilor

contractuale.

De remarcat că, expertiza,

amplu argumentată și bine documentată a concluzionat, fără echivoc, că pentru

neplata la termen a obligațiilor contractuale, au fost calculate pe durata

valabilității contractului, dobânzi și penalități în valoare de 33.611,60 Ron,

din care societatea pârâtă a achitat suma de 17.696,50 Ron, astfel încât mai

datorează suma de 15.915,10 Ron cu titlu de dobânzi și majorări.

Referitor la solicitarea A.V.A.S.

privind calculul dividendelor cuvenite, expertul a precizat că din documentele

prezentate nu reiese că în perioada executării contractului cumpărătorul ar fi

încasat dividende de la I.C. SA Leorda.

Cererea de efectuare a unei

noi expertize cerută prin cererea de apel, nu se justifică, determinat de

rațiunea că expertul a conferit răspunsuri detaliate și exacte la obiectivele

stabilite de instanță, lămurind sub toate aspectele, pe baza materialului

documentar pus la dispoziție numai de reclamantă, toate aspectele vizate de A.V.A.S.

Îndreptățit a respins instanța de apel cererea expusă anterior, raportul de

expertiză contabilă făcând deplina convingere că a răspuns exigențelor

juridice, fiind în concordanță cu actele examinate.

În cadrul pretențiilor

reclamantei, aceasta nu a reușit să facă dovada tuturor susținerilor sale pe

baza probelor administrate, în condițiile art. 1169 C. civ.

Este adevărat că pentru

expertiza contabilă efectuată, A.V.A.S. a achitat onorariul expertului în sumă de

2000 Ron cu O.P. nr. 5615 din 21 martie 2005 și nr. 7274 din 25 septembrie

efectuării expertizei vor fi avansate de societate sau după caz de Autoritate

și vor fi recuperate de la cumpărător.

Reclamanta nu a solicitat

cheltuielile de judecată nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin

cererea precizatoare și nici cu ocazia soluționării cauzei în faza procesuală a

fondului, astfel încât a fost dată eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., care prevăd că în materie de cheltuieli de judecată, partea care cade în

pretenții va fi obligată la plata lor numai la cerere.

Pentru aceste rațiuni, nu se

impune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului în vederea administrării de

noi probe, astfel încât va fi respins ca nefondat recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 48/7 mai 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 48 din 7 mai 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 6 martie 2008.