ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iunie 2005, reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâtul M.C.C. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. BT 4/2000, reținerea de către reclamantă a sumelor achitate de pârât cu orice titlu în contul contractului, conform dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată, obligarea pârâtului la plata sumei de 2.776.982 lei (ROL) reprezentând daune interese datorate reclamantei în conformitate cu O.G.

nr. 25/2002, modificată și completată, urmare a desființării contractului de vânzare cumpărare de acțiuni menționat, calculate până la data de 3 februarie 2005 și care vor fi actualizate, urmând a fi solicitate până la data pronunțării hotărârii definitive și executorii, precum și la plata cuantumului dividendelor încasate de pârât pe perioada de valabilitate a contractului, ce vor fi solicitate până la desființarea contractului, respectiv până la data pronunțării hotărârii definitive și executorii de rezoluțiune.

Prin sentința nr. 65 din 6 martie 2006, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, admite în parte acțiunea reclamantei și dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. BT 4 din 8 februarie 2000 și reținerea de către reclamantă a sumelor achitate de pârât în contul acestui contract, obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.257.868 lei (ROL) daune interese calculate până la 31 decembrie 2005, sumă care va fi actualizată până la plata efectivă, cu 15.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.

Pentru a decide astfel, instanța reține neexecutarea de către pârât a obligației investiționale asumate prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni reprezentând 54,52 % din capitalul social al SC S. SA Arborea [(art. 8.9 alin. (7), (8) și (9) și anexa 3 la contract)], fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 1020 C. civ., pentru rezoluțiunea contractului sinalagmatic în cauză și fiind incidente și dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002, precum și că potrivit art. 8.9 alin. (8) din contract neefectuarea investițiilor prevăzute în contract atrage obligarea cumpărătorului la plata unei penalități egale cu 10 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an cumulat, acesta datorând astfel și penalitățile cerute de reclamantă; mai reține instanța că societatea privatizată a înregistrat pierderi, activul net contabil al acesteia fiind negativ, astfel că solicitarea restituirii dividendelor încasate de pârât este nefondată.

Prin decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, reținând, în acest sens, că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, reclamanta apelantă neprecizând capătul de cerere privind acordarea „altor prejudicii”, cerere pe care nici nu a probat-o așa cum cer dispozițiile art. 1169 C. civ. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs, solicitând instanței, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să facă aplicare dispozițiilor art. 312 pct. 3 teza a doua C. proc. civ.

și să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare. În motivarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru a fi respins nejustificat administrarea probei cu expertiză financiar-contabilă, singura modalitate în măsură să permită recurentei cuantificarea prejudiciilor cauzate de intimatul cumpărător al acțiunilor societății privatizate ca urmare a desființării contractului de privatizare, instanța nefăcând astfel o corectă aplicare a dispozițiilor art. 129 alin. (2) și (5) C. proc. civ.; mai reproșează instanței de apel și faptul că nu a dispus restituirea ordinului de plată a onorariului de expert și nici nu a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul nu este fondat. Deși invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică în fond instanța de apel pentru a nu fi insistat în efectuarea unei noi expertize contabile în cauză, critică ce nu are în vedere motive de legalitate, ea încadrându-se în motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., abrogat. Mai mult, recurenta nu poate invoca în susținerea recursului său propria culpă, aceasta formulând capete de cerere pe care nu le-a probat, așa cum prevăd dispozițiile art. 1169 C. civ. și cum corect a reținut și instanța criticată. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei declarat împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.