ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 71/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 6 iunie 2005, reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâtul M.C.C. solicitând
instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună rezoluțiunea contractului
de vânzare cumpărare de acțiuni nr. BT 4/2000, reținerea de către reclamantă a
sumelor achitate de pârât cu orice titlu în contul contractului, conform
dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată,
obligarea pârâtului la plata sumei de 2.776.982 lei (ROL) reprezentând daune
interese datorate reclamantei în conformitate cu O.G. nr. 25/2002, modificată
și completată, urmare a desființării contractului de vânzare cumpărare de
acțiuni menționat, calculate până la data de 3 februarie 2005 și care vor fi
actualizate, urmând a fi solicitate până la data pronunțării hotărârii
definitive și executorii, precum și la plata cuantumului dividendelor încasate
de pârât pe perioada de valabilitate a contractului, ce vor fi solicitate până
la desființarea contractului, respectiv până la data pronunțării hotărârii definitive
și executorii de rezoluțiune.
Prin sentința nr. 65 din 6
martie 2006, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios
administrativ, admite în parte acțiunea reclamantei și dispune rezoluțiunea
contractului de vânzare cumpărare nr. BT 4 din 8 februarie 2000 și reținerea de
către reclamantă a sumelor achitate de pârât în contul acestui contract, obligă
pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.257.868 lei (ROL) daune interese
calculate până la 31 decembrie 2005, sumă care va fi actualizată până la plata
efectivă, cu 15.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.
Pentru a decide astfel,
instanța reține neexecutarea de către pârât a obligației investiționale asumate
prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni reprezentând 54,52 % din
capitalul social al SC S. SA Arborea [(art. 8.9 alin. (7), (8) și (9) și anexa
3 la contract)], fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 1020 C.
civ., pentru rezoluțiunea contractului sinalagmatic în cauză și fiind incidente
și dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002,
precum și că potrivit art. 8.9 alin. (8) din contract neefectuarea
investițiilor prevăzute în contract atrage obligarea cumpărătorului la plata
unei penalități egale cu 10 % din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui
an cumulat, acesta datorând astfel și penalitățile cerute de reclamantă; mai
reține instanța că societatea privatizată a înregistrat pierderi, activul net
contabil al acesteia fiind negativ, astfel că solicitarea restituirii
dividendelor încasate de pârât este nefondată.
Prin decizia nr. 52 din 4
iunie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva
sentinței pronunțate de instanța de fond, reținând, în acest sens, că instanța
de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, reclamanta apelantă
neprecizând capătul de cerere privind acordarea „altor prejudicii”, cerere pe
care nici nu a probat-o așa cum cer dispozițiile art. 1169 C. civ.
Împotriva deciziei de mai
sus reclamanta declară recurs, solicitând instanței, cu invocarea motivelor
prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să facă aplicare dispozițiilor art.
312 pct. 3 teza a doua C. proc. civ. și să admită recursul, să caseze decizia
recurată și să trimită cauza spre rejudecare.
În motivarea recursului său
recurenta critică instanța de apel pentru a fi respins nejustificat
administrarea probei cu expertiză financiar-contabilă, singura modalitate în
măsură să permită recurentei cuantificarea prejudiciilor cauzate de intimatul
cumpărător al acțiunilor societății privatizate ca urmare a desființării
contractului de privatizare, instanța nefăcând astfel o corectă aplicare a
dispozițiilor art. 129 alin. (2) și (5) C. proc. civ.; mai reproșează instanței
de apel și faptul că nu a dispus restituirea ordinului de plată a onorariului
de expert și nici nu a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de
judecată.
Recursul nu este fondat.
Deși invocă motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică în
fond instanța de apel pentru a nu fi insistat în efectuarea unei noi expertize
contabile în cauză, critică ce nu are în vedere motive de legalitate, ea încadrându-se
în motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., abrogat. Mai mult,
recurenta nu poate invoca în susținerea recursului său propria culpă, aceasta
formulând capete de cerere pe care nu le-a probat, așa cum prevăd dispozițiile art.
1169 C. civ. și cum corect a reținut și instanța criticată.
Astfel fiind, cu aplicarea
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei declarat
împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007
pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 ianuarie 2008.