ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 699/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 699/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 1189 din data de 7
octombrie 2004 Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,
a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.G. SRL în contradictoriu cu
pârâtă SC D. SRL, a dispus rezoluțiunea contractului de închiriere din 3
noiembrie 2003 încheiat de cele două părți cu consecința repunerii părților în
situația anterioară, pârâta fiind obligată să restituie reclamantei douăzeci și
patru bilete la ordin necompletate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut din examinarea probelor administrate că potrivit contractului încheiat
la data de 3 noiembrie 2003 reclamanta a închiriat de la pârâtă 2 semiremorci
basculabile pe o perioadă de 24 de luni, plata chiriei de 1392 euro fără T.V.A.
lunar, fiind garantate de 24 bilete la ordin necompletate emise de reclamantă
în favoarea pârâtei. A mai reținut instanța că pârâta a livrat remorcile
reclamantei cu vicii ascunse, astfel că au fost returnate acesteia în vederea
remedierii, operație pe care pârâta nu a înțeles să o realizeze, conduită care
în raport de dispozițiile art. 1020 C. civ. impune rezoluțiunea contractului și
repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei să
restituie reclamantei cele 24 bilete la ordin primite de la aceasta.
Apelul declarat de pârâtă împotriva
acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,
prin decizia nr. 75 pronunțată la data de 14 martie 2005.
Confirmând sentința fondului ca
legală și temeinică, instanța de control constată că restituirea ca
necorespunzătoare a celor două utilaje către pârâtă semnifică neexecutarea
obligației asumate prin contract, acțiunea rezolutorie fiind pe deplin
îndreptățită în raport de dispozițiile art. 1020, art. 1352 și art. 1355 – 1356
C. civ.
În contra acestei decizii, pârâta SC
D. SRL a formulat, în termen legal, recurs, invocând motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând modificarea în
tot a deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea criticilor formulate
recurenta susține că în mod nelegal s-a dispus rezoluțiunea contractului, în
cauză operând rezilierea de drept urmare neexercitării de către reclamantă a
obligației de plată a chiriei convenite;
- în mod nelegal și netemeinic,
instanța nu a examinat procesul verbal de predare a celor două utilaje către
reclamanta intimată, ocazie cu care nu s-au formulat obiecțiuni;
- în mod nelegal instanța nu a dat
eficiență notificării de reziliere care a operat conform clauzei 8.2. din
contract.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce urmează:
În raport de situația de fapt
reținută de examinarea corectă și obiectivă a probelor cu înscrisuri
administrate; în sensul că utilajele ce au făcut obiectul închirierii au fost
restituite imediat pârâtei-recurente, locator, fiind necorespunzătoare scopului
pentru care au fost închiriate datorită defecțiunilor pe care le prezentau, sancțiunea
rezoluțiunii contractului a fost în mod just aplicată.
Contractul de locațiune convenit
de părți nu s-a executat din culpa locatorului care nu a predat locatarului
bunurile ce au făcut obiectul locațiunii în stare de întrebuințare, astfel că
potrivit art. 1020 C. civ. contractul este desființat ex tunc, considerându-se
că nici nu s-a încheiat și pe ale de consecință părțile care nu au fost legate
juridic prin contractul inițial trebuie să-și restituie prestațiile reciproce.
În cauză nu a operat rezilierea de
drept a contractului, astfel cum susține recurenta, deoarece această presupunea
o executare a prestațiilor reciproce a prestațiilor reciproce până la un anume
moment când contractul încetează, ori, în speță, locatorul nu și-a îndeplinit
obligația esențială de a preda lucrul locatarului, situație în care contractul
se consideră că nu s-a încheiat.
Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC D. SRL Podari, împotriva deciziei nr. 75 din 14 martie 2005 a Curții de Apel
Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 17 februarie 2006.