ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 707/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 11 februarie 2005 pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC A.B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. și SC T., persoane juridice de drept privat înmatriculate în Anglia și respectiv Franța, având sediul procesual ales în București, rezilierea contractelor de leasing din 23 aprilie 2003 și 21 iulie 2003 și repunerea părților în situația părților. La data de 28 martie 2005, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând, urmare rezilierii obligarea pârâtelor la restiruirea avansului achitat în sumă de 596.000.000 lei vechi plus penalități de întârziere aferente perioadei 1 decembrie 2005 în cuantum de 143.040.000 lei.

Potrivit susținerilor reclamantei, la data de 23 aprilie 2003 a încheiat în calitate de utilizator cu pârâtele SC A.C. - locator și SC T. – furnizor un contract de leasing prin care aceasta se obligă să-i livreze patru utilaje agricole în termen de 120 zile. Întrucât pârâta locator nu și-a îndeplinit obligația de livrare la termenul convenit, reclamanta a acceptat semnarea unui addendum la 7 mai 2003 privind livrarea în termen de trei săptămâni. Potrivit reclamantei, urmare a unor noi discuții, la data de 21 iulie 2003 a încheiat cu pârâta SC A.C. un nou contract de leasing pentru alte utilaje agricole care au fost livrate de SC T. nefiind însă corespunzătoare calitativ, ceea ce justifică demersul său judiciar privind rezilierea celor două contracte.

La data de 20 mai 2005 pârâtele au formulat întâmpinare la acțiunea introductivă invocând în apărare – excepția lipsei calității procesual pasive cu referire la pârâta SC T., care nu a avut calitatea de parte în cele două contracte de leasing deduse judecății, rolul său fiind de furnizare a utilajelor ce a făcut obiectul leasingului. Pe fond, potrivit celor arătate în întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii în ce privește contractul de leasing din 23 aprilie 2004 ca fiind lipsită de obiect, deoarece contractul a fost reziliat unilateral de locatar la 7 februarie 2005. Referitor la contractul din 2003 s-a susținut că locatorul – SC A.C. și-a îndeplinit obligațiile asumate livrând bunurile convenite.

Prin sentința comercială nr. 2793 din 6 iunie 2005 Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă. Tribunalul reține că pârâta SC T. nu are calitate procesual pasivă nefiind parte în cele două contracte încheiate între reclamanta utilizator și pârâta SC A.C. - locator finanțator. Cu privire la contractul din 2003 instanța constată că părțile au înțeles să desființeze acest contract prin convenția lor, suma plătită cu titlu de avans fiind transferată în contul contractului din 2003 în legătură cu care instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor contractelor de către locator - finanțator.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestor sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 47 din data de 26 ianuarie 2007. Instanța de control judiciar, din perspectiva caracterului devolutiv al apelului a reexaminat cauza sub toate aspectele invocate de părți în fața primei instanțe, statuând că sentința fondului este legată și temeinică atât sub aspectul soluției adoptate pe excepția lipsei calității procesuale pasive a SC T. care nu a fost parte în contractele de leasing cât și în ce privește soluția pe fondul cauzei în condițiile în care contractul din 2003 nu a intrat în vigoare, urmare neplății de către reclamantă a avansului de 27.432 euro, plata parțială a sumei neacoperind obligația astfel cum a fost convenită în art. 4.1 din contract.

Cu privire la contractul din 2003 instanța constată că locatorul SC A.C. a livrat utilajul agricol care a fost folosit de reclamantă, astfel încât nu se poate reține neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către locator. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs la data de 16 aprilie 2007, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând în argumentarea criticii de nelegalitate invocate că în mod eronat instanța de apel a reținut că pârâta SC A.C. și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul din 2003 întrucât livrarea unei singure combine din cele două ce au fost contractate echivalează cu o executare parțială.

Sub un al doilea aspect recurenta critică soluția pe excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC T., care a avut calitatea de furnizor, iar locatorul era obligat conform contractelor să contracteze cu furnizorul bunurilor supuse leasingului, care trebuiau să fie noi și nefolosite. Asupra recursului. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.B. SA împotriva deciziei nr. 47 din 26 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008.