ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 707/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 11 februarie 2005 pe

rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC A.B. SA a

solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. și SC T., persoane juridice de

drept privat înmatriculate în Anglia și respectiv Franța, având sediul

procesual ales în București, rezilierea contractelor de leasing din 23 aprilie

2003 și 21 iulie 2003 și repunerea părților în situația părților.

La data de 28 martie 2005, reclamanta și-a

completat acțiunea, solicitând, urmare rezilierii obligarea pârâtelor la

restiruirea avansului achitat în sumă de 596.000.000 lei vechi plus penalități

de întârziere aferente perioadei 1 decembrie 2005 în cuantum de 143.040.000

lei.

Potrivit susținerilor reclamantei, la data de

23 aprilie 2003 a încheiat în calitate de utilizator cu pârâtele SC A.C. -

locator și SC T. – furnizor un contract de leasing prin care aceasta se obligă

să-i livreze patru utilaje agricole în termen de 120 zile.

Întrucât pârâta locator nu și-a îndeplinit

obligația de livrare la termenul convenit, reclamanta a acceptat semnarea unui

addendum la 7 mai 2003 privind livrarea în termen de trei săptămâni.

Potrivit reclamantei, urmare a unor noi

discuții, la data de 21 iulie 2003 a încheiat cu pârâta SC A.C. un nou contract

de leasing pentru alte utilaje agricole care au fost livrate de SC T. nefiind

însă corespunzătoare calitativ, ceea ce justifică demersul său judiciar privind

rezilierea celor două contracte.

La data de 20 mai 2005 pârâtele au formulat

întâmpinare la acțiunea introductivă invocând în apărare – excepția lipsei

calității procesual pasive cu referire la pârâta SC T., care nu a avut

calitatea de parte în cele două contracte de leasing deduse judecății, rolul

său fiind de furnizare a utilajelor ce a făcut obiectul leasingului.

Pe fond, potrivit celor arătate în

întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii în ce privește contractul de

leasing din 23 aprilie 2004 ca fiind lipsită de obiect, deoarece contractul a

fost reziliat unilateral de locatar la 7 februarie 2005.

Referitor la contractul din 2003 s-a susținut

că locatorul – SC A.C. și-a îndeplinit obligațiile asumate livrând bunurile

convenite.

Prin sentința comercială nr. 2793 din 6 iunie

2005 Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.

Tribunalul reține că pârâta SC T. nu are

calitate procesual pasivă nefiind parte în cele două contracte încheiate între

reclamanta utilizator și pârâta SC A.C. - locator finanțator.

Cu privire la contractul din 2003 instanța

constată că părțile au înțeles să desființeze acest contract prin convenția

lor, suma plătită cu titlu de avans fiind transferată în contul contractului din

2003 în legătură cu care instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada

neîndeplinirii obligațiilor contractelor de către locator - finanțator.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

acestor sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 47 din data de 26 ianuarie 2007.

Instanța de control judiciar, din perspectiva

caracterului devolutiv al apelului a reexaminat cauza sub toate aspectele

invocate de părți în fața primei instanțe, statuând că sentința fondului este

legată și temeinică atât sub aspectul soluției adoptate pe excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC T. care nu a fost parte în contractele de

leasing cât și în ce privește soluția pe fondul cauzei în condițiile în care

contractul din 2003 nu a intrat în vigoare, urmare neplății de către reclamantă

a avansului de 27.432 euro, plata parțială a sumei neacoperind obligația astfel

cum a fost convenită în art. 4.1 din contract.

Cu privire la contractul din 2003 instanța

constată că locatorul SC A.C. a livrat utilajul agricol care a fost folosit de

reclamantă, astfel încât nu se poate reține neexecutarea culpabilă a

obligațiilor de către locator.

Împotriva acestei decizii reclamanta a

declarat recurs la data de 16 aprilie 2007, solicitând modificarea hotărârii în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta și-a întemeiat în drept recursul pe

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând în argumentarea

criticii de nelegalitate invocate că în mod eronat instanța de apel a reținut

că pârâta SC A.C. și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul din 2003

întrucât livrarea unei singure combine din cele două ce au fost contractate

echivalează cu o executare parțială.

Sub un al doilea aspect recurenta critică

soluția pe excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC T., care a

avut calitatea de furnizor, iar locatorul era obligat conform contractelor să

contracteze cu furnizorul bunurilor supuse leasingului, care trebuiau să fie

noi și nefolosite.

Asupra recursului.

Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai

pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ arătate de textul de lege.

proc. civ. are în vedere ipoteza „când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

304 pct. 9 C. proc. civ., argumentele prezentate în dezvoltarea recursului,

vizează aspecte pe situația de fapt reținută în cauză, critici de netemeinicie

în legătură cu îndeplinirea obligațiilor asumate de părți, care nu poate forma

obiectul contractului de legalitate în actuala reglementare a recursului.

obligațiilor asumate de cele două părți semnatare a contractelor de leasing

astfel cum au fost modificate prin addendumurile la contracte, recurenta nu

precizează clar și explicit obligațiile încălcate de locator, modul de

redactare a recursului sub forma unei prezentări a celor reținute de instanțe

fiind inadecvat.

caracteristicile bunului supus leasingului, potrivit condițiilor generale

acceptate de utilizator, art. 7.1, utilizatorul selectează bunul supus

leasingului și furnizorul, locatorul nefiind responsabil față de îndeplinirea

corectă a obligațiilor de conformitate ale bunului, răspunderea aferentă

garanției fiind transferată utilizatorului.

Conform protocolului de acceptare utilizatorul

a confirmat că furnizorul este SC T. și că acesta a livrat bunul supus

leasingului în conformitate cu termenii contractului de leasing.

Prin urmare, în raporturile dintre utilizator

și locator, protocolul de acceptare semnifică îndeplinirea obligației

locatorului, astfel că sub acest aspect soluția adoptată este legală.

calității procesual pasive a furnizorului SC T., critica recurentei nu

subzistă.

Obiectul acțiunii introductive îl constituie

rezilierea celor două contracte de leasing, contracte încheiate între

reclamanta în calitate de utilizator și pârâta SC A.C. - locator finanțator,

furnizorul bunurilor nefiind parte în aceste contracte, astfel încât

neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor sale nu poate

concura la rezilierea contractelor de leasing în condițiile în care părțile

semnatare ale contractului nu au stipulat expres aceasta.

Or, sub acest aspect, potrivit celor arătate

la pct. 5 din aceste considerente, raporturile dintre utilizator și furnizor

sunt raporturi distincte, de sine stătătoare, utilizatorul acceptând ca orice

înțelegere a sa cu furnizorul referitoare la bunurile supuse leasingului

livrare, punere în funcțiune, să nu fie executorie pentru locator.

Altfel spus, raporturile dintre utilizator și

furnizor, astfel cum au fost convenite, nu se răsfrâng asupra obligațiilor

reciproce asumate de părțile semnatare ale contractului de leasing și sub acest

aspect, SC T. nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză așa cum în mod

corect s-a reținut.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta

Curte respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

A.B. SA împotriva deciziei nr. 47 din 26 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

februarie 2008.