ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 336 din 13

februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința comercială nr. 6052

din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost

respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC B.E. SRL Cluj Napoca

în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SRL și a fost obligată reclamanta să plătească

pârâtei suma de 3793,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj cu

nr. 5090/1285 din 15 noiembrie 2005, reclamanta SC B.E. SRL a chemat în judecată

pe pârâta SC A.C. SRL și a solicitat rezoluțiunea parțială a contractului de

vânzare-cumpărare comercială încheiat în formă simplificată din culpa pârâtei,

ca urmare a nerespectării termenelor de livrare asumate; obligarea pârâtei la

plata sumei de 193.047 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, din care

suma de 140 lei dobândă legală practicată de BNR aferentă sumei de 12077,96 lei

achitată de reclamantă la 13 februarie 2007, cu titlu de avans pentru cele 2

semiremorci livrate la 12 iulie 2007, calculată de la termenul de livrare, 15

mai 2007 și până la data livrării efective 12 iulie 2007, 55286,04 lei

reprezentând daune interese echivalente cu beneficiul nerealizat de reclamantă

în perioada de întârziere arătată, 15 mai 2007- 12 iulie 2007, 272,4 lei

reprezentând dobânda legală practicată de BNR aferentă sumei de 24153,8 lei

achitată de reclamantă la 13 februarie 2007 pentru cele 4 semiremorci

nelivrate, calculată de la termenul de livrare, 31 mai 2007 și până la

restituirea acestei sume, 27 iulie 2007, respectiv suma de 134,844 lei

reprezentând daune interese echivalente cu beneficiul nerealizat de reclamantă

în perioada scursă de la termenul de livrare până la achiziționarea de către

reclamantă a altor 4 semiremorci de la terți, 31 mai 2007-10 august 2007, suma

de 1618,128 lei echivalentul a 480 Euro, reprezentând comisionul bancar de

neutilizare a contractului de credit angajat de reclamantă pe baza facturilor

proforma emise de pârâtă și retras ca urmare a neonorării obligațiilor contractuale

de către pârâtă și, 886,44 lei reprezentând contravaloarea asigurării de avarii

a celor 4 semiremorci nelivrate de către pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat că cererea a fost motivată în

sensul că, la data de 8 februarie 2007, pârâta a transmis reclamantei o ofertă

fermă de vânzare a unui număr de 6 semiremorci basculabile marca Meiller, din

care 2 cu termen de livrare a doua jumătate a lunii aprilie 2007, iar 4 cu

termen de livrare a doua jumătate a lunii mai 2007. Urmare a acceptării ofertei

de către reclamantă s-a emis factura proforma nr. 063 din 8 februarie 2007, iar

la data de 13 februarie 2007, reclamanta a achitat un avans de 36231,77 Euro,

începând demersurile pentru obținerea unui credit pentru plata restului de

preț. La finalul lunii aprilie primele două semiremorci nu fuseseră încă

livrate, dar, în urma presiunilor scrise și telefonice ale reclamantei, pârâta

i-a garantat un nou termen ferm, prima jumătate a lunii mai 2007. Primele două

semiremorci au fost livrate la 12 iulie 2007, cu o întârziere de mai bine de

două luni față de termenul contractual, după plata integrală a prețului conform

facturii proforma nr. 243 din 22 iunie 2007 (70686 Euro). La 19 iulie 2007,

reclamantei i s-a comunicat că semiremorcile rămase ar fi gata de livrare, dar

pârâta i-a condiționat eliberarea facturilor în original de semnarea unei

convenții prin care pârâta să renunțe la orice pretenții financiare legate de

termenele de livrare, ceea ce a condus la refuzul băncii de a elibera suma

corespunzătoare diferenței de preț. Cu toate acestea, reclamanta a achitat

pârâtei la data de 26 iulie 2007, din surse proprii, suma de 428.521,49 lei

reprezentând contravaloarea celor 4 semiremorci rămase. Însă pârâta i-a

restituit suma la 27 iulie 2007. Reclamanta a precizat că rezoluțiunea

contractului s-a produs din culpa pârâtei prin nerespectarea termenului de

livrare asumat, ceea ce atrage răspunderea acesteia pentru întreg prejudiciul

cauzat, adică și pentru beneficiul nerealizat. A solicitat dobânda legală

pentru folosirea fără titlu a sumelor de bani, iar în ceea ce privește

beneficiul nerealizat a arătat că, având în vedere cumpărarea semiremorcilor, a

acceptat noi comenzi de transport, încheind acte adiționale la contractele de

transport cu beneficiarii săi, comenzi pe care nu le-a putut onora și a fost

nevoită să achiziționeze utilaje similare din străinătate. În drept, a invocat

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., art. 43 C. com., art. 998-999 C.

civ., art. 274 C. proc. civ.

Din probele administrate în cauză, instanța

a reținut că între reclamantă, în calitate de cumpărător, și pârâtă, în

calitate de vânzător, s-a încheiat un contract comercial de vânzare-cumpărare

având ca obiect 6 semiremorci, din care 2 la prețul de 29.700 Euro/bucată, cu

termen de livrare a doua jumătate a lunii aprilie și 4 la prețul de 30.000

Euro/bucată, cu termen de livrare a doua jumătate a lunii mai. Oferta trimisă

prin fax de către pârâtă a fost acceptată de către reclamantă, acceptare care

rezultă din prezumția prevăzută de art. 1203 C. civ., respectiv din

comportamentul ulterior. Pârâta a trimis prin fax reclamantei factura proforma

care să permită acesteia plata avansului, obligație pe care reclamanta și-a

îndeplinit-o la data de 13 februarie 2007, plătind suma de 36231,77 Euro.

S-a considerat că nu pot fi primite

apărările pârâtei în sensul că între părți nu s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare, iar înscrisul depus la filele 117-118 în dosarul depus la Tribunalul Cluj nu este opozabil reclamantei întrucât privește raporturile pârâtei cu

furnizorul său germen și nu s-a dovedit că a fost comunicat reclamantei o dată

cu oferta.

În ceea ce privește executarea

contractului, s-a reținut că reclamanta a achitat avansul, iar pârâta a emis

facturile nr. 280 și 281 la data de 27 iunie 2007 reprezentând contravaloarea

celor două semiremorci, la aceeași dată reclamanta achitându-le cu O.P. nr. 590

emis de C.E.B. SA.

Deoarece livrarea celor două semiremorci

s-a realizat la data de 12 iulie 2007, în privința lor s-a considerat că nu se

poate pune problema rezoluțiunii contractului.

Referitor la celelalte patru semiremorci,

tribunalul a reținut că cererea de rezoluțiune a contractului nu este fondată.

Aceasta, deoarece, la datele de 25 și 26 iulie 2007, pârâta a comunicat

reclamantei că semiremorcile se află în stoc putând fi livrate, deci s-a

declarat gata să execute contractul. Împrejurarea că pârâta nu i-a comunicat reclamantei

facturile pentru a beneficia de credit bancar a fost apreciată că nu are

relevanță, întrucât pârâta nu și-a asumat o astfel de obligație prin contract.

Deoarece, deși termenul de livrare a expirat, chiar înainte de sesizarea

instanței, pârâta s-a declarat gata să execute contractul, tribunalul a

constatat că rezoluțiunea nu a operat.

Instanța a arătat că cererea de obligare

a pârâtei la plata sumei de 140 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei

de 12.077,96 lei achitată cu titlu de avans pentru cele două semiremorci este

nefondată, deoarece reclamanta a beneficiat de acestea, pârâta executându-și

obligația de predare.

De asemenea, s-a reținut că nu este

fondată nici cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 55286,04 lei daune

interese constând în beneficiul nerealizat de reclamantă în perioada de

întârziere la livrare pentru cele două semiremorci, întrucât beneficiul

nerealizat invocat nu este dovedit cu nici un mijloc de probă.

Celelalte pretenții ale reclamantei

constând în dobânda legală aferentă sumei de 24.153,81 lei, daune interese

constând în beneficiul nerealizat în perioada scursă de la livrare până la

achiziționarea altor patru semiremorci, comisionul bancar de neutilizare a creditului

și contravaloarea asigurării de avarii a celor patru semiremorci au fost

apreciate ca nefiind fondate, fiind accesorii capătului de cerere referitor la

rezoluțiunea parțială a contractului.

Potrivit art. 1021 C. civ. și art. 1169 C.

civ., acțiunea a fost respinsă ca nefondată, inclusiv cu privire la capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, accesoriu

primelor două capete de cerere.

Având în vedere că, prin respingerea

acțiunii, reclamanta a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., tribunalul a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei cheltuieli

de judecată efectuate în cauză.

Împotriva sentinței comerciale nr. 6052

din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a

declarat apel în termen legal apelanta-reclamantă.

Prin decizia nr. 533 din 17 noiembrie

2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul

formulat de pârâtă, a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la 140 lei dobândă legală, cu

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. A fost obligată

intimata-reclamantă la 850 lei cheltuieli de judecată în apel în considerentele

căreia a reținut, în esență, că pârâta se face vinovată de nerespectarea

obligației contractuale asumate de predare a semiremorcilor la termenul

convenit, beneficiul nerealizat pentru livrarea cu întârziere a celor două

remorci s-a constatat că în mod corect instanța de fond a respins-o întrucât

reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin nepredarea la termen a

semiremorcilor, fapt pentru care nu este antrenată răspunderea contractuală,

nefiind îndeplinite condițiile art. 1082 C. civ., reclamanta nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor art. 67 C. com. pentru a opera rezoluțiunea

contractului în favoarea sa, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 59

C. com., respectiv ca predarea să se facă la locul unde vânzătorul își are

sediul comercial la momentul încheierii contractului; și, cum reclamanta nu

și-a executat obligația contractuală de a prelua bunurile obiect al

contractului de vânzare-cumpărare de la sediul societății pârâte, iar

reclamanta nu s-a prezentat să preia semiremorcile deși pârâta a restituit suma

reprezentând prețul semiremorcilor, atitudine pe care instanța de apel a

calificat-o ca fiind încetarea contractului; prin urmare, conchide instanța de

apel în considerente, contractul de vânzare-cumpărare a încetat prin acordul

părților și nu prin rezoluțiunea lui prin neexecutarea culpabilă sau a

executării cu întârziere a vreunei obligații contractuale de către pârâtă,

aceasta nu poate fi obligată la despăgubirile solicitate de partea adversă.

În contra deciziei a declarat recurs

reclamanta prin care formulează critici cu privire la stabilirea situației în

fapt și modul eronat de apreciere a probelor administrate în cauză cu privire

la contractul de vânzare-cumpărare a celor 2 semiremorci, reiterând critici

referitoare al îndeplinirea răspunderii civile contractuale și a rezoluțiunii

contractului părților.

La termenul de judecată de astăzi, la

cererea Înaltei Curți, reprezentantul recurentei a arătat că, criticile

formulate se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În deliberare, Înalta Curte constată că

motivele invocate de recurentă nu sunt motive de nelegalitate în sensul

textului de lege evocat, deoarece acestea privesc temeinicia sau netemeinicia

cererii, și nicidecum un control judiciar în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ

de lege în calea de atac a recursului.

Așa fiind Înalta Curte va constata

nulitatea acesteia în raport de prevederile art. 302

1

lit. c)

C.proc. civ., față de faptul că ea nu conține motivele de nelegalitate și

dezvoltarea acestora și nici nu permite încadrarea în vreunul din cazurile de

modificare sau de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. text care

limitează controlul instanței de recurs numai la nelegalitatea hotărârii

atacate nu și la netemeinicia acesteia.

Față de această împrejurare, Înalta Curte

va face aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ. și va declara nulă cererea de recurs astfel promovată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

de recurs formulată de reclamanta SC B.E. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei

nr. 533 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2009.