ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 686/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1022 din 24 ianuarie

2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanta SC B. SA,

prin lichidator judiciar P.E.; a fost admisă cererea reconvențională formulată

de pârâta SC S. SRL, s-a dispus rezoluțiunea contractului de livrare - montaj

încheiat de părți și obligarea reclamantei să achite pârâtei cheltuieli de

judecată în valoare de 14.288,3 lei.

Apelul declarat de

reclamantă a fost respins prin decizia comercială nr. 277 din 23 mai 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că prima instanță a soluționat cauza în limitele

învestirii, dând posibilitate reclamantei să își completeze acțiunea, cerere

căreia aceasta a înțeles să nu îi dea curs, prin precizările depuse la data de

6 septembrie 2007 astfel că, nu se poate reține obligația instanței de a se

pronunța, din oficiu, asupra repunerii părților în situația anterioară în

condițiile în care s-a dispus rezoluțiunea.

Repunerea părților în

situația anterioară nu este o măsură pe care instanța să o dispună din oficiu,

ci doar la cererea uneia din părți, având în vedere, pe de o parte, principiul

disponibilității procesului civil, iar pe de altă parte, faptul că această

cerere se timbrează separat de cererea privind rezoluțiunea contractului și în

funcție de valoarea pretențiilor și cum acesta este singurul motiv de apel, s-a

conchis că hotărârea instanței de fond este legală.

Reclamanta a formulat

recurs, în termenul legal, împotriva acestei din urmă hotărâri și a invocat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând, în esență,

că hotărârea este nelegală, deoarece prin admiterea cererii în rezoluțiune instanța

de apel trebuia să dea eficiență efectelor rezoluțiunii și să admită apelul cu

consecința repunerii părților în situația anterioară, față de obligația

instanțelor de judecată de a manifesta rol activ.

Intimata - pârâtă a formulat

întâmpinare solicitând în principal constatarea nulității recursului, conform art.

3021

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ.,

excepție respinsă cu motivarea deja arătată, iar în subsidiar respingerea pe

fond cu motivarea că instanța nu poate încălca, în baza rolului activ,

principiul disponibilității.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

Prin art. 129

alin.

(6) C. proc. civ., se consacră

principiul disponibilității care guvernează principiul civil, în toate

cazurile, judecătorul neputând hotărî decât asupra obiectului cererii deduse

judecății.

Principiul disponibilității

cuprinde prerogativa dreptului părților de a determina limitele judecății atât

din punct de vedere al cererii de chemare în judecată cât și al apărărilor și

obligația instanței de a se pronunța în limitele acestei investiri, excepțiile

fiind limitativ prevăzute de lege.

În aplicarea acestui

principiu instanța nu poate să depășească obiectul cererilor cu care a fost

investită, iar în situația în care o face hotărârea este susceptibilă de a fi

atacată pe căile legale și supusă desființării.

Pe de altă parte, rolul

activ al judecătorului așa cum rezultă din aplicarea art. 129

alin.

(4) C. proc. civ. nu poate încălca

acest principiu, părțile interesate la rândul lor fiind ținute să-și exercite

drepturile procesuale, cu bună - credință, din nicio dispoziție nerezultând

posibilitatea instanței de a se pronunța asupra unei chestiuni necerută de

părți.

Întrucât niciuna din părți

nu a solicitat repunerea în situația anterioară, față de principiul

disponibilității această cerere urmează a fi soluționată pe cale separată.

Așa fiind, recursul este

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC B. SA Timișoara, prin lichidator P.E., împotriva deciziei

comerciale nr. 277 din 23 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.