ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4594/2003

HOTĂRÂRE
25.11.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4594/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 11 iulie 2000, reclamanta U.C.M.

Reșița a chemat în judecată pe pârâta Regionala C.F.R. Cluj pentru Depoul Dej,

pentru a fi obligată la plata sumei de 314.571.169 lei contravaloare lucrări

reparații capitale motoare, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, precizând acțiunea reclamanta a

solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a S.N.C.F.R., Direcția

generală a C.F.R. București.

Prin sentința civilă nr. 1528 din 6 decembrie

2000, Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea reclamantei și a obligat pe

pârâta S.N.C.F.R. București prin S.S.M.F.- S.M.F. S.A. București la plata sumei

de 314.571.169 lei preț marfă și 15.986.423 lei cheltuieli de judecată,

respingând acțiunea față de pârâta S.M.F. C.F.R., oficiul Cluj Napoca, precum și

excepția de necompetență teritorială.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă

nr. 46 din 4 septembrie 2002, a respins apelul pârâtei S.N.C.F.R. București

prin S.S.M.F.-S.M.F. S.A. București, ca nefondat.

În contra acestei soluții pârâta de mai sus a

declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei,

întrucât nu a încheiat un contract, facturile emise fiind refuzate la plată.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor

arăta în continuare.

Procedând la examinarea susținerilor pe care

pârâta le reiterează prin recursul de față, în raport de probatoriile

administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C.

proc. civ. pentru casarea hotărârii atacate.

Este de reținut că, pârâta recurentă are

calitatea de beneficiară a reparațiilor capitale R.K., executate de reclamantă

la cele trei motoare Diesel, întrucât este necontestat că acestea au intrat în

posesia sa după efectuarea respectivelor reparații care au presupus și

includerea în R.K. a pieselor lipsă și deteriorate în afara nomenclatorului de

reparații RK standard.

De altfel, actele de constatare și recepție au

fost încheiate de reprezentanții reclamantei și pârâtei, cât și ai delegațiilor

Depoului C.F.R. Dej, pârâta recurentă fiind beneficiara efectivă a

respectivelor reparații la motoarele care sunt proprietatea sa.

În această situație, se constată că refuzul de

plată practicat de pârâtă, care a beneficiat de lucrări apare ca nefondat,

instanțele procedând corect la antrenarea răspunderii acesteia la plată.

În consecință, recursul pârâtei se privește ca

nefondat și va fi respins ca atare.

Respinge recursul declarat de pârâta

S.N.C.F.R. R.A. București împotriva deciziei nr. 46 din 4 septembrie 2002 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2003.

Sursă