ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1752/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1752/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1442 din 15 noiembrie 2000
Tribunalul Caraș Severin a admis acțiunea reclamantei SC U.C.M.R. Reșița și a
obligat pârâta S.N.C.F.R. R.A. Timișoara la plata sumei de 142.213.533 lei
contravaloare lucrări reparații capitale, actualizate în raport cu rata inflației,
reprezentând contravaloare lucrări reparații capitale, precum și cheltuieli de
judecată în sumă de 9.227.812 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a
reținut că, în baza contractului comercial nr. 8001/1996, încheiat între
reclamant și SC E.P. SA, s-au efectuat lucrări de reparații capitale la motorul
12 L.D.A. 28 seria 0414, care este proprietatea S.N.C.F.R. R.A. Timișoara,
depoul Arad.
La recepția efectuată la motorul în litigiu, cu
prilejul demontării acestuia de pe locomotivă, au fost constatate piese lipsă
deteriorate, care au necesitat a fi înlocuite prin nota de constatare nr.
46/1997, care a fost întocmită în prezența delegaților pârâtei.
Valoarea prețului suplimentar, față de recepția
capitală RK Standard, a fost facturată sub nr. 2095/510 din 2 iulie 1997,
refuzată nejustificat la plată.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta,
criticile vizând modul eronat în care s-a reținut situația de fapt.
Se susține că între părți nu au existat raporturi
contractuale, că nu s-a făcut dovada înlocuirii pieselor suplimentar față de
nomenclatorul RK Standard, iar refuzul de plată, practicat de depoul Arad, s-a
datorat faptului că subansamblele lipsă erau facturate pentru motorul MP 1762.
Or, art. 2 lit. d) din anexa la contract stipulează că beneficiarul este
obligat să plătească înlocuirea pieselor și subansamblelor înlocuite
suplimentar la nomenclatorul de lucrări, pentru motoarele care au fost
proprietatea beneficiarului la data actului de constatare a acestor lipsuri,
concret, motorul seria 0414.
În apel, s-a solicitat efectuarea unui punctaj comun,
probă încuviințată și reținută în soluționarea căii de atac.
Curtea de apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 503
din 9 mai 2001, a respins apelul, ca nefondat.
În motivarea soluției date, instanța de apel a
reținut că, în adevăr, reclamanta a efectuat lucrări RK Standard la motorul 12
L.D.A. 28 seria 0414 și că aceste lucrări s-au făcut după includerea pieselor
lipsă și celor deteriorate, ce au fost constate prin nota de constatare nr. 46/1997,
în prezența delegaților beneficiarului.
Cu petiția înregistrată la data de 2 iulie 2001,
pârâta a declarat recurs, criticile vizând aspectele de nelegalitate și
netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9.
Se susține că nu a avut relații contractuale cu
reclamanta-intimată, convenția privind reparația capitală s-a perfectat cu SC
E.P. SA Craiova.
Nu s-a făcut dovada înlocuirii pieselor, nu s-au
depus procesele verbale de predare-primire a locomotivei și nici devizele de
lucrări pentru nota de constatare ce a stat la baza pretențiilor formulate, și
nici la actualizarea cu procentul de inflație, neexistând clauză în acest sens.
Recursul este nefondat.
Procesul verbal de punctaj din 26 aprilie 2001, probă
administrată în apel la cererea recurentei, atestă faptul că respectivele
piese, care au necesitat înlocuirea față de standardul RK, au fost constatate
de Recepția C.F.R., iar conținutul actului de constatare este conform cu
realitatea.
De asemenea, reprezentantul S.N.C.F.R. a mai
confirmat că reparația motorului a fost corespunzătoare, neexistând deficiențe
în funcționarea motorului.
Mai mult, așa cum confirmă și intimata, în
întâmpinarea depusă, recurenta a achitat contravaloarea pieselor înlocuite,
facturate sub nr. 2095 din 2 iulie 1997, la data de 2 februarie 2003.
În ce privește procentul de inflație aplicat acestei
sume de către instanță, Curtea apreciază nejustificate criticile formulate,
având în vedere că nu se poate ignora paguba produsă prin nedecontarea la
termen a mărfii, debitorul fiind obligat la repararea prejudiciului creat prin
blocarea acestei sume pe un interval de 3 ani.
Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta
S.N.C.F.R. R.A., Agenția Teritorială Timișoara, împotriva deciziei nr. 503 A
din 9 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 21 martie 2003.