ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș Severin sub nr. 2467/2999, reclamanta S.C. P. SRL Caransebeș a solicitat obligarea pârâtei S.C. H. S.A. București, sucursala B. Poiana Mărului, Caransebeș, la plata sumei de 3.133.193.595 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a sumei de 1.401.865.147 lei, reprezentând valoarea bunurilor proprietatea reclamantei, rămase în custodia pârâtei, ca urmare a predării locației de gestiune privind patrimoniul autobazei H. Caransebeș, plus cheltuieli de judecată. Tribunalul Caraș Severin, prin sentința nr. 1258 din 27 noiembrie 2000 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, cu 55.976.936 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că pârâta a vândut reclamantei mai multe bunuri, conform minutelor încheiate sub nr. 153 și 155 din 11 mai 1994, iar plata prețului produselor s-a facturat cu nr. 440215 din 12 iulie 1994 și nr. 440.242 din 31 octombrie 1994, fiind achitate de reclamantă. Produsele au rămas în custodia pârâtei, valoarea acestora, fiind de 1.401.865.147 lei și întrucât nu au fost predate, deși prețul a fost achitat de reclamantă, pârâta datorează valoarea reactualizată, reprezentând 3.133.193.595 lei. Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, contestând valoarea produselor. În soluționarea apelului, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnico-contabile pentru a se stabili situația bunurilor vândute, a predării acestora și a valorii pieselor și subansamblelor prevăzute în procesele verbale de predare-primire.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 742 din 9 iulie 2001 a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința iar în fond a admis în parte acțiunea în sensul obligării pârâtei S.C. H. S.A. București, sucursala B. Poiana Mărului, Caransebeș, la plata sumei de 2.658.082.113 lei, contravaloarea actualizată a bunurilor proprietatea reclamantei rămase în custodia pârâtei, plus cheltuieli de judecată parțiale, în sumă de 46.296.936 lei, precum și onorariu de expertiză în sumă de 11.500.000 lei. În pronunțarea acestei hotărâri s-au avut în vedere concluziile expertizei tehnico-contabile, rezultând că prețul mărfurilor vândute de pârâtă, a fost achitat de reclamantă prin compensare, conform procesului verbal din 30 noiembrie 1994. S-a mai reținut că pârâta a deținut în custodie și nu mai poate preda fizic reclamantei, bunuri în valoare reactualizată, însumând 2.658.082.113 lei.

Prin recursul declarat împotriva acestei decizii, pârâta a susținut că este netemeinică și nelegală întrucât: - suma admisă nu are temei, întrucât piesele și subansamblele, care aveau valoarea de fier vechi, nu puteau fi asimilate la prețurile de producător din anul 2000. - prețul datorat reclamantei este de 4.314.168 lei, respectiv valoarea de cumpărare la care s-a aplicat indicele de inflație. Recursul este nefondat. Criticile recurentei nu se încadrează în art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. Starea de fapt reținută de instanța de apel este rezultatul probelor administrate – expertiza tehnico-contabilă. Criticile recurentei vizează aspecte de netemeinicie, invocându-se o altă situație de fapt, ce nu mai poate fi examinată în recurs, urmare abrogării pct. 11 din art. 304 C. proc.

civ. Expertiza tehnico-contabilă, urmare verificării actelor depuse de părți, a stabilit că bunurile în litigiu au fost individualizate de părți în actele de livrare și nu au fost tratate ca fier vechi. Bunurile facturate de pârâtă și achitate de reclamantă, au rămas în gestiunea pârâtei și atât timp cât aceasta nu le poate restitui în natură, datorează echivalentul calculat la prețul pieței de la data cererii de restituirea, prin aplicarea unei uzuri maxime de 85%, conform expertizei. Așa fiind, criticile recurentei pârâte fiind nefondate, decizia atacată va fi menținută ca temeinică și legală, recursul urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.C. H. S.A. București, sucursala B. Poiana Mărului, Caransebeș, împotriva deciziei nr. 742 din 9 iulie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.