ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș Severin sub nr. 2467/2999, reclamanta
S.C. P. SRL Caransebeș a solicitat obligarea pârâtei S.C. H. S.A. București,
sucursala B. Poiana Mărului, Caransebeș, la plata sumei de 3.133.193.595 lei,
reprezentând contravaloarea actualizată a sumei de 1.401.865.147 lei,
reprezentând valoarea bunurilor proprietatea reclamantei, rămase în custodia
pârâtei, ca urmare a predării locației de gestiune privind patrimoniul
autobazei H. Caransebeș, plus cheltuieli de judecată.
Tribunalul
Caraș Severin, prin sentința nr. 1258 din 27 noiembrie 2000 a admis acțiunea
astfel cum a fost formulată, cu 55.976.936 lei, cheltuieli de judecată.
În
pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că pârâta a vândut reclamantei mai
multe bunuri, conform minutelor încheiate sub nr. 153 și 155 din 11 mai 1994,
iar plata prețului produselor s-a facturat cu nr. 440215 din 12 iulie 1994 și
nr. 440.242 din 31 octombrie 1994, fiind achitate de reclamantă.
Produsele
au rămas în custodia pârâtei, valoarea acestora, fiind de 1.401.865.147 lei și
întrucât nu au fost predate, deși prețul a fost achitat de reclamantă, pârâta
datorează valoarea reactualizată, reprezentând 3.133.193.595 lei.
Împotriva
acestei sentințe, pârâta a declarat apel, contestând valoarea produselor.
În
soluționarea apelului, instanța a dispus efectuarea unei expertize
tehnico-contabile pentru a se stabili situația bunurilor vândute, a predării
acestora și a valorii pieselor și subansamblelor prevăzute în procesele verbale
de predare-primire.
Curtea
de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin
decizia nr. 742 din 9 iulie 2001 a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința
iar în fond a admis în parte acțiunea în sensul obligării pârâtei S.C. H. S.A.
București, sucursala B. Poiana Mărului, Caransebeș, la plata sumei de
2.658.082.113 lei, contravaloarea actualizată a bunurilor proprietatea
reclamantei rămase în custodia pârâtei, plus cheltuieli de judecată parțiale,
în sumă de 46.296.936 lei, precum și onorariu de expertiză în sumă de
11.500.000 lei.
În
pronunțarea acestei hotărâri s-au avut în vedere concluziile expertizei
tehnico-contabile, rezultând că prețul mărfurilor vândute de pârâtă, a fost
achitat de reclamantă prin compensare, conform procesului verbal din 30
noiembrie 1994.
S-a
mai reținut că pârâta a deținut în custodie și nu mai poate preda fizic
reclamantei, bunuri în valoare reactualizată, însumând 2.658.082.113 lei.
Prin
recursul declarat împotriva acestei decizii, pârâta a susținut că este
netemeinică și nelegală întrucât:
- suma admisă nu are temei, întrucât piesele și
subansamblele, care aveau valoarea de fier vechi, nu puteau fi asimilate la
prețurile de producător din anul 2000.
- prețul datorat reclamantei este de 4.314.168 lei,
respectiv valoarea de cumpărare la care s-a aplicat indicele de inflație.
Recursul este nefondat.
Criticile recurentei nu se încadrează în art. 304
pct. 1-10 C. proc. civ.
Starea de fapt reținută de instanța de apel este
rezultatul probelor administrate – expertiza tehnico-contabilă.
Criticile recurentei vizează aspecte de
netemeinicie, invocându-se o altă situație de fapt, ce nu mai poate fi examinată
în recurs, urmare abrogării pct. 11 din art. 304 C. proc. civ.
Expertiza tehnico-contabilă, urmare verificării actelor depuse de părți, a stabilit
că bunurile în litigiu au fost individualizate de părți în actele de livrare și
nu au fost tratate ca fier vechi.
Bunurile facturate de pârâtă și achitate de
reclamantă, au rămas în gestiunea pârâtei și atât timp cât aceasta nu le poate
restitui în natură, datorează echivalentul calculat la prețul pieței de la data
cererii de restituirea, prin aplicarea unei uzuri maxime de 85%, conform
expertizei.
Așa fiind, criticile recurentei pârâte fiind
nefondate, decizia atacată va fi menținută ca temeinică și legală, recursul
urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâta S.C. H. S.A. București, sucursala B. Poiana Mărului,
Caransebeș, împotriva deciziei nr. 742 din 9 iulie 2001 a Curții de Apel
Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie
2003.