ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 1 iulie 2004, reclamanta

SC I.T.C. SA Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC E.I. SRL Cluj,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să predea utilajul

denumit „schimbător de căldură treapta I cu tuburi termice” și să-i plătească

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în anul 2002 a încheiat cu SC A. SA un contract prin care aceasta s-a

obligat să-i livreze pârâtei utilajul menționat. Pentru realizarea obiectivului

convenției, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de subantrepriză.

Utilajul trebuia să fie montat și recepționat la sediul reclamantei, care după

verificarea funcționării urma să îl trimită și să îl monteze cu celelalte

subansamble la locația finală la sediul SC A. SA. Termenul de executare al

contractului de subantrepriză era 15 decembrie 2002, el nefiind realizat până

la data promovării acțiunii. Contravaloarea prestațiilor pârâtei în sumă de

2.976.000 lei a fost achitată în procent de două treimi conform celor stabilite

de părți.

Prin întâmpinarea și cererea

reconvențională depuse la dosar la data de 30 iulie 2004 (dosar nr. 6461/2004

al Tribunalului Cluj), pârâta a cerut respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, și

a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor de 1.000.000.000 lei preț

neachitat și 2.000.000.000 lei penalități de întârziere calculate pentru

perioada decembrie 2002-septembrie 2004.

S-a mai solicitat și constituirea în

favoarea pârâtei a unui drept de retenție asupra schimbătorului de căldură până

la data când debitul va fi achitat integral. Pârâta a solicitat și cheltuieli

de judecată.

În motivarea întâmpinării și cererii

reconvenționale pârâta a arătat că utilajul nu a fost predat reclamantei,

deoarece ea nu și-a executat obligația de plată a prețului, deși a fost

fabricat în termenul stabilit de părți fiind recepționat atât de reclamantă cât

și de beneficiara SC A. SA. Între părți există un proces verbal încheiat de

către reprezentanții societăților menționate în care se constată că produsele sunt

conforme cu cerințele contractuale, fiind declarate recepționate.

Penalitățile de întârziere au fost

calculate conform art. 9 litera b. din Capitolul VII al contractului de

subantrepriză, în data de 18 decembrie 2002 fiind încasată ultima rată de preț.

Tribunalul Comercial Cluj, prin

sentința comercială nr. 328 din 7 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată,

cererea formulată de reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca împotriva pârâtei SC E.I.

SRL Cluj Napoca având ca obiect obligarea acesteia la predarea utilajului

denumit „schimbător de căldură treapta I cu tuburi termice” conform

contractului de subantrepriză din 18 septembrie 2002.

A admis cererea reconvențională

formulată de către pârâta SC E.I. SRL Cluj Napoca, împotriva reclamantei SC I.T.C.

SA Cluj Napoca. A obligat pe reclamantă să plătească pârâtei 1.000.000.000 lei

cu titlu de preț neachitat, 2.000.000.000 lei penalități de întârziere

calculate până în luna septembrie 2004 și 61.245.000 lei cheltuieli de

judecată.

Apelul declarat de reclamanta SC I.T.C.

SA Cluj Napoca, împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel

Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal prin decizia

civilă nr. 189 din 20 iunie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de control judiciar a reținut că:

Probele administrate în cauză atestă

fără nici un fel de dubiu executarea integrală și cu bună credință de către

pârâtă a obligației asumate prin contract, concluzia primei instanțe fiind pe

deplin justificată.

La data de 13 noiembrie 2002 a fost

încheiat procesul-verbal de recepție finală care poartă semnăturile a trei

reprezentanți ai apelantei și a reprezentantului beneficiarului și constată o

realitate existentă la acea dată, respectiv că schimbătorul de căldură în

discuție este executat conform cerințelor contractuale, fiind declarat

recepționat.

Contestarea în continuare de către

apelantă a existenței acestui proces verbal și a realității constatărilor

respective nu au nici o justificare în condițiile în care unul dintre

semnatarii lui, audiat fiind ca martor, și-a recunoscut semnătura,

confirmându-le și pe celelalte două, nejustificată fiind numai referirea

acestuia la o pretinsă recepționare a unei documentații întocmite pentru a se

obține un accept al beneficiarului, contrar celor înscrise în cuprinsul actului

care nu face referire la recepționarea vreunei documentații tehnice ci la

lucrarea însăși, tema de proiectare constituind de altfel o anexă la contract,

fiind acceptată de ambele părți anterior semnării acestuia.

Mențiunile acestui proces verbal se

coroborează perfect cu relatările martorului D.I. fost director de calitate al

beneficiarului final SC A. SA, care a declarat că a constatat efectuarea

lucrării, a fost de acord cu produsele pe care le-a văzut în Cluj Napoca în

condițiile arătate detaliat în motivarea primei instanțe cu referire expresă că

tuburile termice se aflau la sediul reclamantei unde pârâta avea închiriată o

hală, astfel că a semnat acest act, dorind însă ca schimbătorul de căldură să

fie montat la Cluj, pentru a se face o verificare a modului de funcționare.

Din coroborarea probelor

administrate rezultă indubitabil că subantreprenorul a executat utilajul

contractat, iar la data recepției a fost de acord să-l predea fie reclamantei,

fie beneficiarului, direct, motivele pentru care această operațiune nu s-a

realizat nefiindu-i imputabile.

Actele dosarului atestă că

reclamanta a încasat cu titlu de preț suma de 3.568.000.000 lei, ultimul ordin

de plată datând din 18 decembrie 2002 sumă care asigură realizarea propriei sale

obligații privind plata la scadență a prețului datorat executantului respectiv

la 23 decembrie 2002 în modalitatea convenită, motivele pentru care

beneficiarul nu a achitat și suma aferentă T.V.A. neputând forma obiectul

vreunei analize în acest dosar.

Reclamanta a onorat doar parțial,

prin plata sumei de 750.000.000 lei, factura emisă la 18 decembrie 2002 pentru

suma aferentă ultimei tranșe, respectiv 1.733.200.000 lei, prima instanță

reținând în mod corect temeinicia pretențiilor pecuniare ale pârâtei, atât în

privința diferenței de preț neachitată cât și a penalităților datorate în

conformitate cu dispozițiile art. 8 pct. b din contract.

Poziția adoptată ulterior de pârâtă,

constând în refuzul de a mai preda utilajul și invocarea excepției de neexecutare

sunt justificate deoarece excepția de neexecutare este o consecință nemijlocită

a principiului interdependenței obligațiilor reciproce ale părților în

contractele sinalagmatice, concretizată în facultatea recunoscută oricăreia

dintre acestea de a refuza executarea propriei obligații câtă vreme cealaltă

parte nu-și execută obligația corelativă.

Reclamanta a dat dovadă de

rea-credință, neachitând integral suma datorată cu titlu de preț, deși a fost

încasată de beneficiar, astfel că în mod corect acțiunea sa având ca obiect

predarea utilajului anterior onorării integrale a obligației de plată, a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

Pasivitatea de care a dat dovadă

reclamanta, până la finele anului 2003 în efectuarea demersurilor necesare

pentru a intra în posesia utilajului pentru a-și onora propria obligație față

de beneficiarul care a achitat prețul și a clarifica aspectele legate de

neplata sumei aferente T.V.A. reprezintă o dovadă în plus a realității stării

de fapt reținută de prima instanță.

Instanța de apel nu a analizat

greșita calculare a penalităților de întârziere invocată de reclamantă prin

concluziile scrise depuse ulterior dezbaterii apelului la dosar deoarece în

considerarea dispozițiilor art. 292 alin. (1) C. proc. civ. și în condițiile în

care astfel de motive, mijloace de apărări și dovezi nu au fost invocate la

prima instanță sau arătate în motivarea apelului, nu fac parte din categoria

motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că:

care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

Motivarea contradictorie a celor

două hotărâri judecătorești se relevă sub două aspecte:

a) fabricarea și predarea obiectului

material care ar fi justificat plata pretinsă de pârâtă și ar fi calificat ca

nejustificată pretenția reclamantei de predare a obiectului.

b) respingerea dreptului de retenție

în considerente și admiterea în dispozitiv în contradicție flagrantă cu

respingerea cererii de predare.

actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

- instanța a interpretat greșit

convenția părților cu privire la data exigibilității plății în favoarea pârâtei

(art. 4 din contract).

- instanța a interpretat greșit

natura ultimei tranșe pe care beneficiarul o datorează reclamantei.

- instanța a interpretat greșit

actul de recepție și neobservarea inexistenței recepției între subantreprenor

(pârâta) și antreprenorul general (reclamanta), contract art. 5.

În consecință, în temeiul art. 304,

punctele 7 și 8 C. proc. civ., reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca a solicitat

admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea

deciziei atacate, respingerea cererii reconvenționale a pârâtei SC E.I. SRL

Cluj Napoca și admiterea cererii de chemare în judecată cu cheltuieli de

judecată.

declarat recurs în termen legal, motivat împotriva încheierii de ședință din 12

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că: Motivarea acestei

încheieri este contradictorie: pe de o parte, instanța de apel admite (alin. final

pag. 1 din încheiere) că îndreptarea solicitată nu este posibilă deoarece

excede cadrului procesual existent, ceea ce are semnificația unei recunoașteri

implicite că prin cererea de îndreptare formulată de pârâtă au fost relevate

aspecte reale legate de declararea și motivarea apelului iar pe de altă parte

se invocă faptul că din certificatul O.R.C. depus la dosar rezultă că SC I.T.C.

SA este o societate în divizare. Faptul că SC I.T.C. SA care este persoană

juridică ce a declarat și motivat apelul s-a desprins în procedura divizării și

s-a constituit ca subiect de drept distinct de SC I.T.C. SA, constituie o

realitate de vreme ce această societate comercială a fost înregistrată la O.R.C.

Cluj pe 13 aprilie 2004 cu atribute de identificare noi, privind alți

administratori, alt obiect de activitate și capital social distinct față de SC

I.T.C. SA (care este noua denumire sub care funcționează SC I.T.C. SA, adică

societatea originară începând cu data de 25 martie 1991) constituie o realitate

incontestabilă confirmată prin probele dosarului.

În consecință, pârâta SC E.I. SRL

Cluj Napoca a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și

motivat, modificarea încheierii atacate și admiterea cererii de îndreptare a

erorii materiale din cuprinsul deciziei civile nr. 189/2005 a Curții de Apel

Cluj.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din probele administrate în cauză

rezultă că subantreprenorul a executat utilajul contractat, care a fost

recepționat de beneficiar conform procesului verbal de recepție finală din 13

noiembrie 2002 semnat de reprezentanții reclamantei și ai beneficiarului.

Reclamanta a onorat doar parțial

factura emisă la 18 decembrie 2002 prin plata sumei de 750.000.000 lei pentru

suma aferentă ultimei tranșe respectiv 1.733.200.000 lei, prima instanță și

instanța de apel reținând în mod corect temeinicia pretențiilor pecuniare ale

pârâtei, atât în privința diferenței de preț neachitată cât și a penalităților

datorate în conformitate cu dispozițiile art. 8 pct. b din contract.

Reclamanta a refuzat nejustificat să

achite integral suma datorată cu titlu preț deși a fost încasată de la

beneficiar astfel încât în mod corect acțiunea sa având ca obiect predarea

utilajului anterior onorării integrale a obligației de plată a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Recursul pârâtei este nefondat

pentru următoarele considerente: Îndreptarea erorii materiale în modalitatea

solicitată de pârâtă nu este legalmente posibilă, întrucât aspectele invocate

exced cadrul procesual instituit deoarece s-a solicitat a se constata că apelul

nu ar fi fost declarat de către reclamanta SC I.T.C. SA ci de o altă societate,

respectiv SC T. SA care nu a avut calitate în proces, aspect de natură a impune

evident, în ipoteza realității lui o cu totul altă soluție în condițiile în

care ar fi fost invocat și analizat anterior soluționării apelului.

Cum o atare chestiune nu a format

obiectul analizei instanței de apel la redactarea hotărârii s-a menționat în

mod corect denumirea părților rezultată din actele dosarului instanței de fond

cea a reclamantei fiind consemnată, de altfel ca atare și în concluziile scrise

depuse în apel, certificatul constatator eliberat de O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Cluj la 4 iulie 2005 depus la dosar la termenul din 7 septembrie

2005, atestă la rândul său faptul că sub nr. de ordine este înregistrată

societatea pe acțiuni de tip deschis SC I.T.C. SA cu denumirea veche SC T. SA,

până la 25 martie 2004 și conține mențiunea „firmă în divizare” fără a se face

dovada finalizării acestei operațiuni.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei

rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect au interpretat

actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și în

consecință, Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate,

menținând ca legală decizia atacată și încheierea din ședința de la 12

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC I.T.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 189 din

20 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal și recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL Cluj Napoca, împotriva încheierii

de ședință din Camera de Consiliu din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. 6226/2005,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.