ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3988/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 806 din 13 iunie 2000 Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantei S.C. D. SRL Sibiu obligând pârâta S.C. Dt. SRL Brașov la plata sumei de 13.195.436 lei preț, 8.454.656 lei penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată aferente. În motivarea soluției date, instanța de fond a reținut că prin probele administrate reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligației comerciale asumate respectiv executarea lucrării „încălzire centrală” conform ofertei nr. 2920/1999, iar pârâta nu a justificat refuzul de plată integrală a prețului stabilit. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie apreciind că reclamanta intimată a fost cea care nu și-a respectat obligațiile asumate, respectiv nu a predat lucrării contractate.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 53 din 1 februarie 2001 a respins apelul ca nefondat, motivat de faptul că pârâta nu a făcut dovada susținerilor sale, raportul de expertiză extrajudiciară nefiind luat în considerație. Astfel la data de 1 noiembrie 1999, așa cum rezultă din înscrisurile dosarului s-a încheiat între părți procesul verbal de predare primire a echipamentelor cât și procesul verbal de punere în funcțiune dată de la care obligația de plată a pârâtei a restului de preț a devenit scadentă. Totodată instanța de apel a respins și cererea intimatei reclamante de actualizare a cuantumului penalităților de întârziere motivat de faptul că nu a declarat apel, iar în apelul pârâtei nu i se poate crea acesteia o situație mai grea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticile vizând faptul respingerii cererii formulate în apelul pârâtei de majorarea cuantumului penalităților de întârziere, fiind încălcate dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ. Recursul este nefondat. Efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanță. Un litigiu poate fi dedus în întregime în fața instanței de apel, însă devoluțiunea operează numai cu privire la aspectele judecate de instanța a cărei hotărâre este apelată. Alin. (2) al art. 294 C. proc. civ. prevede că se vor putea cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe; de asemenea, se va putea solicita compensația legală.

De reținut că potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ. „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată”. Dacă însă se păstrează calitatea părților care se raportează la dreptul substanțial, poziția procesuală a părților de la judecata în prima instanță poate fi schimbată. În speță calea de atac a fost promovată de pârâtă, iar reclamanta recurentă, pentru cererea formulată de calculare în continuare a penalităților de întârziere, nu a aderat la apelul făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie în condițiile art. 293 C. proc. civ., situație în care justificat instanța a respins cererea formulată.

Critica recurentei potrivit căreia numai în procesul penal se aplică principiul „non reformatio impeius” este nejustificată având în vedere că potrivit art. 296 „apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte la aceasta ori sunt aplicabile dispozițiile art. 293”. În considerarea celor arătate, văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. D. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 53 din 1 februarie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2003.