ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3988/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 806 din 13 iunie 2000

Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantei S.C. D. SRL Sibiu obligând

pârâta S.C. Dt. SRL Brașov la plata sumei de 13.195.436 lei preț, 8.454.656 lei

penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată aferente.

În motivarea soluției date, instanța de fond a

reținut că prin probele administrate reclamanta a făcut dovada îndeplinirii

obligației comerciale asumate respectiv executarea lucrării „încălzire

centrală” conform ofertei nr. 2920/1999, iar pârâta nu a justificat refuzul de

plată integrală a prețului stabilit.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel

pârâta criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie apreciind că

reclamanta intimată a fost cea care nu și-a respectat obligațiile asumate,

respectiv nu a predat lucrării contractate.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 53 din 1 februarie 2001 a

respins apelul ca nefondat, motivat de faptul că pârâta nu a făcut dovada

susținerilor sale, raportul de expertiză extrajudiciară nefiind luat în

considerație.

Astfel la data de 1 noiembrie 1999, așa cum

rezultă din înscrisurile dosarului s-a încheiat între părți procesul verbal de

predare primire a echipamentelor cât și procesul verbal de punere în funcțiune

dată de la care obligația de plată a pârâtei a restului de preț a devenit

scadentă.

Totodată instanța de apel a respins și cererea

intimatei reclamante de actualizare a cuantumului penalităților de întârziere

motivat de faptul că nu a declarat apel, iar în apelul pârâtei nu i se poate

crea acesteia o situație mai grea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta, criticile vizând faptul respingerii cererii formulate în apelul

pârâtei de majorarea cuantumului penalităților de întârziere, fiind încălcate

dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea

ce s-a judecat de către prima instanță. Un litigiu poate fi dedus în întregime

în fața instanței de apel, însă devoluțiunea operează numai cu privire la

aspectele judecate de instanța a cărei hotărâre este apelată.

Alin. (2) al art. 294 C. proc. civ. prevede că

se vor putea cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte

despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe; de asemenea, se va

putea solicita compensația legală.

De reținut că potrivit art. 294 alin. (1) C.

proc. civ. „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul

cererii de chemare în judecată”.

Dacă însă se păstrează calitatea părților care

se raportează la dreptul substanțial, poziția procesuală a părților de la

judecata în prima instanță poate fi schimbată.

În speță calea de atac a fost promovată de

pârâtă, iar reclamanta recurentă, pentru cererea formulată de calculare în

continuare a penalităților de întârziere, nu a aderat la apelul făcut de partea

potrivnică printr-o cerere proprie în condițiile art. 293 C. proc. civ.,

situație în care justificat instanța a respins cererea formulată.

Critica recurentei potrivit căreia numai în

procesul penal se aplică principiul „non reformatio impeius” este nejustificată

având în vedere că potrivit art. 296 „apelantului nu i se poate crea în propria

cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de

cazul în care el consimte la aceasta ori sunt aplicabile dispozițiile art.

293”.

În considerarea celor arătate, văzând și

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. D. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 53 din 1 februarie 2001 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie

2003.