ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2953/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 209 din 21 februarie 2001, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta SC T.R. SRL și, în consecință, a obligat-o pe pârâta SC E.N. SA să-i plătească 96.571.184 lei cu titlu de penalități de întârziere în plata contravalorii lucrărilor executate în calitate de subantreprenor, pârâta fiind antreprenor general. Prin aceeași sentință, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC E.N. SA și a fost obligată reclamanta-pârâtă să-i plătească 135.587.184 lei cu titlu de penalități pentru nerespectarea termenelor de predare a lucrărilor.

Au fost respinse restul pretențiilor. Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în baza probelor din instanță (contractul de antrepriză de lucrări, facturi, corespondență) a raportului de expertiză efectuat în cauză și a dispozițiilor legale incidente cauzei, a reținut că, prin contractul 4268/1996, încheiat între reclamantă și pârâtă, s-a stabilit ca reclamanta să execute lucrări de reabilitare a sistemului de termoficare al municipiului Brașov în termen de 180 zile de la deschiderea frontului de lucru, în caz contrar, să plătească penalitățile de 0,2% pe zi întârzieri (art. 6.8 din contract). Potrivit aceluiași contract (pct. 9.1 – 6.8) antreprenorul general s-a obligat la plata penalităților pentru neachitarea în termen a facturilor.

Cum din probele administrate a rezultat că nici pârâta, în acțiunea principală, nici reclamanta pârâtă, în cererea reconvențională, nu au respectat și executat obligațiile asumate prin contract, tribunalul a pronunțat soluția de mai sus. Au fost înlăturate apărările reciproc făcute de părți, în sensul că fiecare nu și-a putut realiza obligațiile datorită culpei celeilalte, ceea ce a dus la adoptarea soluției în raport cu obligațiile asumate de fiecare parte prin contract. Cum, potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au, între părți, putere de lege, acestea sunt ținute la îndeplinirea lor întocmai. Apelul declarat de reclamantă, SC T.R. SRL Brașov, în acțiunea principală, împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 403 din 27 iunie 2001, pronunțată în dosarul nr. 592/2001.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs apelanta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, greșit, a fost obligată la plata de penalități de întârziere în executarea lucrărilor. De asemenea, greșit i-au fost respinse parțial penalitățile (40.254.767 lei) solicitată prin acțiunea introductivă. În examinarea criticilor formulate, instanța reține că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare sau modificare a deciziei recurate prevăzute de art. 304 pct. 1.11 și că, de altfel, nici recurenta nu a invocat vreun temei de drept în susținerea motivelor de recurs. Cu toate acestea, Curtea constată legale și temeinice soluțiile pronunțate în cauză, în raport cu probele administrate, care a reținut culpa părților în neîndeplinirea întocmai a obligațiilor asumate prin contractul nr. 4268/1996.

Totodată, instanțele au dat eficiență clauzelor penale stabilite de părți, cuantificarea neîndeplinirii obligațiilor (chestiune pur tehnică) făcând-o în cauză experții. Cum, la baza întocmirii raportului, au stat înscrisurile ce emană de la părți, înscrisuri necontestate de acestea, se reține că concluziile raportului de expertiză sunt fundamentate științific. Criticile formulate prin recurs constituind doar modul în care recurenta interpretează aceste documente. Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC T.R. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 403 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2003.