ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3626/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința civilă nr. 1166 din 21 septembrie 2004, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC G.P. SRL Bistrița. A obligat pârâta SC E.T.N. SA Cluj Napoca (succesoare a SC E. SA București) la plata sumei de 277.636.338 lei contravaloare lucrări de construcții executate și neplătite și la 714.720.483 lei penalități de întârziere, cu 50.000.000 lei cheltuieli de judecată parțiale. A respins capătul de cerere referitor la plata daunelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că între părți au existat mai multe contracte pentru executarea lucrărilor de construcții montaj, că reclamanta a înregistrat mai multe acțiuni separate ce fac obiectul dosarelor nr. 4779, 4780, 4781 și 4782/2001, conexate toate la prezentul litigiu, înregistrat sub nr. 4701/2001.

Urmare a precizării acțiunii, instanța de fond a apreciat că pretențiile ce fac obiectul litigiului sunt doar cele din dosarul nr. 4781/2001, avându-se în vedere că reclamanta a renunțat la celelalte pretenții cu ocazia efectuării expertizei în cauză. S-a reținut că, prin contractul nr. 20/1998, reclamanta s-a obligat să execute lucrări de construcții montaj pentru obiectivul RK.LEA 0,4 KV Gersa II, conform proiectelor de execuție, caietelor de sarcini, valoarea lucrărilor fiind de 539.142.000 lei preț licitat cu TVA, actualizarea sumei făcându-se conform Normelor metodologice nr. 784/34/N/1998, iar pârâta s-a obligat să deconteze situațiile de plată pentru lucrările realizate, întocmite conform cap.6 din O.M.M.

M.L.P.A.T. nr. 1743/69/N/1996, în termen de 30 de zile de la recepția efectivă a acestora. Prin clauza penală inclusă în contract părțile s-au obligat reciproc la penalități de întârziere de 0,4 % pe zi din valoarea lucrărilor neexecutate sau pentru sumele nedecontate la termen. Instanța a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 319.788.237 lei, reprezentând beneficiu nerealizat considerând că penalitățile acordate acoperă paguba suferită de reclamantă prin efectuarea plății cu întârziere. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 152 din 28 aprilie 2005, a admis în parte apelurile declarate de reclamanta SC G.P.

SRL Bistrița și de pârâta SC E.T.N. SA Cluj împotriva hotărârii instanței de fond pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 537.371.584 lei contravaloare lucrări și la 79.597.819 lei penalități de întârziere. A compensat cheltuielile de judecată ale părților în apel.

Instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor contractuale, pârâta avea obligația să pună la dispoziția reclamantei terenul liber de orice sarcini în vederea executării lucrării, aspect dovedit de notificările reclamantei, astfel că datorează contravaloarea acestora și că penalitățile de întârziere calculate conform clauzei penale sunt întemeiate numai în dosarul nr. 4781/2001, în raport de renunțarea reclamantei la efectuarea expertizei în celelalte dosare conexe, că penalitățile acordate acoperă beneficiul nerealizat, iar cheltuielile de judecată au fost calculate raportat la proporția în care a fost admisă cererea reclamantei. Împotriva menționatei decizii, au declarat recurs ambele părți.

Cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 prin recurs, și a pct. 7 și 9 prin notele de ședință de la 5 iunie 2006 și concluziile scrise depuse la dosar, recurenta reclamantă SC G.P.C. SRL Bistrița a cerut admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul obligării pârâtei și la plata celorlalte sume menționate în apel, respectiv de 80.859.708 lei și 68.899.358 lei reprezentând actualizarea prețului lucrărilor la data execuției în dosarele nr. 4779 și 4780/2001 conform art. 10.3 din Normele metodologice nr. 783/1998, de 319.788.237 lei profit nerealizat urmarea executării cu întârziere a lucrărilor din culpa pârâtei, de 714.720.483 lei (cât a stabilit sentința) penalități de întârziere conform clauzei penale, cu majorarea cheltuielilor de judecată la fond de la 50.000.000 lei la 92.628.872 lei, cu 12.536.432 lei cheltuieli de judecată în apel, la care să de adauge cheltuielile din recurs.

Recurenta reclamantă în motivarea recursului său, în care reia susținerile din apel, a criticat concluziile expertizei administrate în fața instanței de fond, în sensul că s-a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză și o interpretare și aplicare greșită a prevederilor contractului în raporturile dintre părți, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nemotivate în drept.

A precizat că s-au interpretat greșit actele deduse judecății, în speță dispozițiile art. 33 lit. b) din contract în raport de cele două situații menționate la art. 7 și 8 de părți, în sensul că sumele enunțate nu reprezintă lucrări executate și neplătite, ci actualizări în raport de art. 10.3 din Normele metodologice nr. 783/1998, respectiv penalități și profit nerealizat, urmare a executării cu întârziere a lucrărilor din culpa pârâtei, că prin precizarea de acțiune a renunțat la contravaloarea lucrărilor suplimentare din dosarele conexate și nu la penalități cum greșit a reținut instanța. Recurenta pârâtă SC E.T. SA Cluj Napoca prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, atât în ceea ce privește suma de 537.371.584 lei contravaloare lucrări, cât și a penalităților de 79.597.819 lei.

În criticile formulate recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele: că suma acordată cu titlu de contravaloare lucrări executate de reclamantă reprezintă lucrări suplimentare necuprinse în devizele contractate, pentru care se impunea respectarea procedurii prevăzute de art. 10.2 alin. (6) și (7) din Normele Metodologice nr. 784/1998 în sensul că erau obligatorii notele de comandă suplimentare emise de societatea sa și cu întocmirea unor situații de plată separate pentru acestea, astfel că societatea sa nu poate fi obligată la plata acesteia; cu privire la obligarea la plata penalităților, hotărârea e neîntemeiată în condițiile în care culpa sa contractuală nu a fost dovedită. Prin întâmpinările depuse la dosar recurenta reclamantă a solicitat, în esență, respingerea recursului pârâtei ca nefondat, iar recurenta pârâtă a cerut respingerea recursului reclamantei.

Intimata pârâtă SC E. SA București la 18 noiembrie 2005 a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a societății sale, iar pe fond a cerut respingerea recursului reclamantei ca netemeinic și nelegal. Cu privire la excepția invocată, Curtea reține că aceasta nu poate fi luată în considerație în raport de H.G. nr. 1342/2001, constatând că SC E.T.N. SA Cluj Napoca este succesoarea în drepturi și obligații a SC E. SA București. Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Între motivele de recurs, recurenta pârâtă invocă și argumentează în principal, motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., abrogat, și implicit, motivul prevăzut de fostul pct. 11 din același articol de lege, tot abrogat, astfel că toate criticile formulate de recurenta reclamantă în motivele de recurs referitoare la aprecierea eronată de către instanța de apel a probelor administrate în cauză și îndeosebi a raportului de expertiză urmează a nu fi examinate, acestea vizând temeinicia și nu nelegalitatea deciziei atacate, singura ce poate fi cercetată în cadrul recursului, potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., care prevăd că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Nu poate fi primită nici critica vizând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., respectiv necuprinderea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină soluția din apel. Analizând această critică, Curtea o apreciază, ca nefondată, deoarece din considerentele deciziei din apel rezultă cu prisosință că instanța de apel și-a argumentat soluția atât pe probele dosarului cât și pe dispozițiile legale incidente, stabilind regimul juridic aplicabil în cauză și obligațiile părților în raport de clauzele contractului. Critica recurentei întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., urmează a fi respinsă întrucât nu se poate reține că instanța de apel ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, sau ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, având în vedere că recurenta confundă conceptul de act dedus judecății cu expertiza administrată în cauză și ale cărei concluzii recurenta le critică și constatând că instanța de apel a examinat corect toate motivele de apel invocate de reclamantă, plecând de la cererea introductivă, situația de fapt și clauzele contractului ce au stat la baza raporturilor dintre părți. Recurenta reclamantă critică decizia recurată și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru lipsă de temei legal, încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără să indice dispozițiile legale încălcate.

Susținerea acesteia în sensul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 33 lit. b) în raport de cele două situații cuprinse în art. 7 și 8 din același contract, nu poate fi reținută, față de precizarea acțiunii și renunțarea reclamantei la efectuarea expertizei cu privire la penalitățile din dosarele conexe. Așa fiind, criticile de netemeinicie referitoare la decizia recurată neputând face obiectul recursului, iar criticile de nelegalitate formulate nefiind fondate, recursul reclamantei împotriva deciziei din apel, urmează a fi respins, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 din același cod. Recursul pârâtei este nul. În criticile formulate, recurenta pârâtă face prezentarea situației de fapt, reținută și de instanțele de judecată, și dă anumite interpretări dispozițiilor contractuale.

Deși recurenta pârâtă formulează critici, se constată că aceasta nu invocă dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltările făcute nici nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate. Conform dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. În considerarea celor ce preced, cum în cauză nu există nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, instanța conform art. 306 C. proc. civ., urmează să se constate nul recursul pârâtei.

Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei, iar conform art. 306 din același cod, să se constate nul recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul reclamantei SC G.P.C. SRL Bistrița declarat împotriva deciziei nr. 152 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Constată nul recursul declarat de pârâta SC E.T.N. SA Cluj Napoca împotriva aceleeași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2006.