ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3626/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3626/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bistrița Năsăud,
prin sentința civilă nr. 1166 din 21 septembrie 2004, a admis în parte acțiunea
precizată formulată de reclamanta SC G.P. SRL Bistrița. A obligat pârâta SC E.T.N.
SA Cluj Napoca (succesoare a SC E. SA București) la plata sumei de 277.636.338
lei contravaloare lucrări de construcții executate și neplătite și la
714.720.483 lei penalități de întârziere, cu 50.000.000 lei cheltuieli de
judecată parțiale.
A respins capătul de cerere
referitor la plata daunelor.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că între părți au existat mai
multe contracte pentru executarea lucrărilor de construcții montaj, că
reclamanta a înregistrat mai multe acțiuni separate ce fac obiectul dosarelor nr.
4779, 4780, 4781 și 4782/2001, conexate toate la prezentul litigiu, înregistrat
sub nr. 4701/2001.
Urmare a precizării
acțiunii, instanța de fond a apreciat că pretențiile ce fac obiectul litigiului
sunt doar cele din dosarul nr. 4781/2001, avându-se în vedere că reclamanta a
renunțat la celelalte pretenții cu ocazia efectuării expertizei în cauză.
S-a reținut că, prin
contractul nr. 20/1998, reclamanta s-a obligat să execute lucrări de
construcții montaj pentru obiectivul RK.LEA 0,4 KV Gersa II, conform
proiectelor de execuție, caietelor de sarcini, valoarea lucrărilor fiind de
539.142.000 lei preț licitat cu TVA, actualizarea sumei făcându-se conform
Normelor metodologice nr. 784/34/N/1998, iar pârâta s-a obligat să deconteze
situațiile de plată pentru lucrările realizate, întocmite conform cap.6 din O.M.M.
M.L.P.A.T. nr. 1743/69/N/1996, în termen de 30 de zile de la recepția efectivă
a acestora.
Prin clauza penală inclusă
în contract părțile s-au obligat reciproc la penalități de întârziere de 0,4 %
pe zi din valoarea lucrărilor neexecutate sau pentru sumele nedecontate la
termen.
Instanța a respins capătul
de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 319.788.237 lei,
reprezentând beneficiu nerealizat considerând că penalitățile acordate acoperă
paguba suferită de reclamantă prin efectuarea plății cu întârziere.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 152 din
28 aprilie 2005, a admis în parte apelurile declarate de reclamanta SC G.P. SRL
Bistrița și de pârâta SC E.T.N. SA Cluj împotriva hotărârii instanței de fond
pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea precizată a
reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 537.371.584 lei contravaloare
lucrări și la 79.597.819 lei penalități de întârziere. A compensat cheltuielile
de judecată ale părților în apel.
Instanța de apel a reținut
că potrivit dispozițiilor contractuale, pârâta avea obligația să pună la
dispoziția reclamantei terenul liber de orice sarcini în vederea executării
lucrării, aspect dovedit de notificările reclamantei, astfel că datorează
contravaloarea acestora și că penalitățile de întârziere calculate conform
clauzei penale sunt întemeiate numai în dosarul nr. 4781/2001, în raport de
renunțarea reclamantei la efectuarea expertizei în celelalte dosare conexe, că
penalitățile acordate acoperă beneficiul nerealizat, iar cheltuielile de
judecată au fost calculate raportat la proporția în care a fost admisă cererea
reclamantei.
Împotriva menționatei decizii,
au declarat recurs ambele părți.
Cu invocarea motivului
prevăzut de art. 304 pct. 8 prin recurs, și a pct. 7 și 9 prin notele de
ședință de la 5 iunie 2006 și concluziile scrise depuse la dosar, recurenta
reclamantă SC G.P.C. SRL Bistrița a cerut admiterea recursului, modificarea
deciziei în sensul obligării pârâtei și la plata celorlalte sume menționate în
apel, respectiv de 80.859.708 lei și 68.899.358 lei reprezentând actualizarea
prețului lucrărilor la data execuției în dosarele nr. 4779 și 4780/2001 conform
art. 10.3 din Normele metodologice nr. 783/1998, de 319.788.237 lei profit
nerealizat urmarea executării cu întârziere a lucrărilor din culpa pârâtei, de
714.720.483 lei (cât a stabilit sentința) penalități de întârziere conform
clauzei penale, cu majorarea cheltuielilor de judecată la fond de la 50.000.000
lei la 92.628.872 lei, cu 12.536.432 lei cheltuieli de judecată în apel, la
care să de adauge cheltuielile din recurs.
Recurenta reclamantă în
motivarea recursului său, în care reia susținerile din apel, a criticat
concluziile expertizei administrate în fața instanței de fond, în sensul că s-a
făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză și o interpretare și
aplicare greșită a prevederilor contractului în raporturile dintre părți, ceea
ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nemotivate în drept.
A precizat că s-au
interpretat greșit actele deduse judecății, în speță dispozițiile art. 33 lit.
b) din contract în raport de cele două situații menționate la art. 7 și 8 de părți,
în sensul că sumele enunțate nu reprezintă lucrări executate și neplătite, ci
actualizări în raport de art. 10.3 din Normele metodologice nr. 783/1998,
respectiv penalități și profit nerealizat, urmare a executării cu întârziere a
lucrărilor din culpa pârâtei, că prin precizarea de acțiune a renunțat la
contravaloarea lucrărilor suplimentare din dosarele conexate și nu la
penalități cum greșit a reținut instanța.
Recurenta pârâtă SC E.T. SA
Cluj Napoca prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului,
modificarea deciziei din apel în sensul respingerii în totalitate a acțiunii
reclamantei, atât în ceea ce privește suma de 537.371.584 lei contravaloare
lucrări, cât și a penalităților de 79.597.819 lei.
În criticile formulate
recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele: că suma acordată cu titlu de
contravaloare lucrări executate de reclamantă reprezintă lucrări suplimentare
necuprinse în devizele contractate, pentru care se impunea respectarea procedurii
prevăzute de art. 10.2 alin. (6) și (7) din Normele Metodologice nr. 784/1998
în sensul că erau obligatorii notele de comandă suplimentare emise de
societatea sa și cu întocmirea unor situații de plată separate pentru acestea,
astfel că societatea sa nu poate fi obligată la plata acesteia; cu privire la
obligarea la plata penalităților, hotărârea e neîntemeiată în condițiile în
care culpa sa contractuală nu a fost dovedită.
Prin întâmpinările depuse la
dosar recurenta reclamantă a solicitat, în esență, respingerea recursului
pârâtei ca nefondat, iar recurenta pârâtă a cerut respingerea recursului
reclamantei.
Intimata pârâtă SC E. SA
București la 18 noiembrie 2005 a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat
excepția lipsei calității procesuale pasive a societății sale, iar pe fond a
cerut respingerea recursului reclamantei ca netemeinic și nelegal.
Cu privire la excepția
invocată, Curtea reține că aceasta nu poate fi luată în considerație în raport
de H.G. nr. 1342/2001, constatând că SC E.T.N. SA Cluj Napoca este succesoarea
în drepturi și obligații a SC E. SA București.
Recursul reclamantei este
nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Între motivele de recurs,
recurenta pârâtă invocă și argumentează în principal, motivul prevăzut de art. 304
pct. 10 C. proc. civ., abrogat, și implicit, motivul prevăzut de fostul pct. 11
din același articol de lege, tot abrogat, astfel că toate criticile formulate
de recurenta reclamantă în motivele de recurs referitoare la aprecierea eronată
de către instanța de apel a probelor administrate în cauză și îndeosebi a
raportului de expertiză urmează a nu fi examinate, acestea vizând temeinicia și
nu nelegalitatea deciziei atacate, singura ce poate fi cercetată în cadrul
recursului, potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., care prevăd că
modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de
nelegalitate.
Nu poate fi primită nici
critica vizând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
respectiv necuprinderea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină
soluția din apel.
Analizând această critică,
Curtea o apreciază, ca nefondată, deoarece din considerentele deciziei din apel
rezultă cu prisosință că instanța de apel și-a argumentat soluția atât pe
probele dosarului cât și pe dispozițiile legale incidente, stabilind regimul
juridic aplicabil în cauză și obligațiile părților în raport de clauzele
contractului.
Critica recurentei
întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., urmează a fi
respinsă întrucât nu se poate reține că instanța de apel ar fi interpretat
greșit actul juridic dedus judecății, sau ar fi schimbat natura ori înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, având în vedere că recurenta
confundă conceptul de act dedus judecății cu expertiza administrată în cauză și
ale cărei concluzii recurenta le critică și constatând că instanța de apel a
examinat corect toate motivele de apel invocate de reclamantă, plecând de la
cererea introductivă, situația de fapt și clauzele contractului ce au stat la baza
raporturilor dintre părți.
Recurenta reclamantă critică
decizia recurată și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., pentru lipsă de temei legal, încălcarea și aplicarea greșită a
legii, fără să indice dispozițiile legale încălcate.
Susținerea acesteia în
sensul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 33 lit.
b) în raport de cele două situații cuprinse în art. 7 și 8 din același contract,
nu poate fi reținută, față de precizarea acțiunii și renunțarea reclamantei la
efectuarea expertizei cu privire la penalitățile din dosarele conexe.
Așa fiind, criticile de
netemeinicie referitoare la decizia recurată neputând face obiectul recursului,
iar criticile de nelegalitate formulate nefiind fondate, recursul reclamantei
împotriva deciziei din apel, urmează a fi respins, cu aplicarea dispozițiilor art.
312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 din același cod.
Recursul pârâtei este nul.
În criticile formulate,
recurenta pârâtă face prezentarea situației de fapt, reținută și de instanțele
de judecată, și dă anumite interpretări dispozițiilor contractuale.
Deși recurenta pârâtă
formulează critici, se constată că aceasta nu invocă dispozițiile art. 304 C.
proc. civ., iar dezvoltările făcute nici nu pot fi încadrate în vreunul dintre
motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ., care să conducă la
casarea sau modificarea hotărârii atacate.
Conform dispozițiilor art. 302
1
lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea
nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor.
În considerarea celor ce
preced, cum în cauză nu există nici motive de ordine publică care ar putea fi
invocate din oficiu, instanța conform art. 306 C. proc. civ., urmează să se
constate nul recursul pârâtei.
Cum hotărârea instanței de
apel este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,
urmează să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei, iar conform art. 306
din același cod, să se constate nul recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
reclamantei SC G.P.C. SRL Bistrița declarat împotriva deciziei nr. 152 din 28
aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ
ca nefondat.
Constată nul recursul
declarat de pârâta SC E.T.N. SA Cluj Napoca împotriva aceleeași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 noiembrie 2006.