ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2776/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă, SC L. SA a chemat în judecată pe pârâta R.A. C. Satu Mare solicitând obligarea acesteia la 1.623.433.076 lei reprezentând penalități de întârziere la plata energiei electrice consumată, la valoare reactualizată, cheltuieli de executare, cu cheltuieli de judecată. În fapt, reclamanta a arătat că prin H.C.L. nr. 15/1999 încălzirea centrală a Municipiului Satu Mare a fost trecută de la reclamantă (care o administra în baza contractului de concesiune nr. 9125/1995) la R.A. C. situație în care părțile procesului au încheiat o convenție civilă la 8 iunie 1999, pârâta obligându-se să achite furnizorului SC E. SA toate facturile refacturate de către reclamantă pentru energia electrică aferentă funcționării sistemului de încălzire centrală a orașului.

Cum pârâta nu și-a îndeplinit aceste obligații, furnizorul a obținut hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare a reclamantei la plata contravalorii energiei electrice și a penalităților, respectiv sentința nr. 1916/LC/2003 din care penalități de 1.352.748.949 lei și cheltuieli de judecată de 95.493.307 lei. Pârâta a achitat contravaloarea energiei electrice, nu și penalitățile și cheltuielile de executare, motiv pentru care a fost pornit procesul. Procedura concilierii directe a fost îndeplinită. La 1 februarie 2005 reclamanta a precizat acțiunea în sensul că a solicitat suma de 1.126.543.360 lei cu titlu de majorări de întârziere, sumă rezultată în urma anulării în parte a penalităților în valoare de 863.002.127 lei în baza O.U.G.

nr. 37/2004 din penalitățile de 1.989.545.482 lei la zi a mai fost pretinsă suma de 270.684.127 lei reprezentând cheltuieli de executare în dosarul execuțional nr. 127/2004; 106.477.045 lei cheltuieli din dosarul execuțional nr. 390/2003; 197 milioane lei reprezentând dobânzi bancare pentru creditul luat de la B.R.D. Satu Mare pentru achitarea penalităților către SC E. SA; 109.767.806 lei taxă judiciară de timbru și cheltuieli de judecată în dosarul nr. 631/2004 și în prezentul dosar, cum și 23.000.000 lei expertiză contabilă.

În susținerea precizărilor la acțiune a depus minuta încheiată la 24 iunie 2004 cu pârâta prin care aceasta recunoaște penalitățile datorate în valoare de 2.269.068.748 lei, adrese SC E. SA, somația executorului judecătoresc în dosarul nr. 127/2004, sentința civilă nr. 1916/2003, indicele de creștere a prețurilor de consum, somația executorului judecătoresc în dosarul nr. 390/2003, procesul-verbal, sentința civilă nr. 2206 din 14 octombrie 2002, contractul de credit nr. 246 din 18 noiembrie 2004, ordine de plată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu privire la penalități ca nefondată, cu privire la cheltuielile din dosarul execuțional nr. 127/2004 a solicitat respingerea acestui capăt ca fiind inopozabilă sentința în baza căreia au fost acordate; cu privire la cheltuielile din dosarul execuțional nr. 390/2003 a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât prin sentința civilă nr. 3422/2004 irevocabilă aceste pretenții au fost respinse față de pârâtă, astfel că numai pot fi solicitate din nou; tot inopozabilitate a invocat și față de dobânzile bancare, respectiv că nu au calitate procesuală pasivă. Cu privire la cheltuielile de judecată din dosarul nr. 631/2004 a arătat că cererea de chemare a sa în garanție a fost respinsă și ca atare, nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată din acel proces, în ce privește cererea de chemare în garanție a invocat de asemenea, excepția autorității de lucru judecat.

A contestat și onorariul expertului, cerând să se fixeze un onorariu echitabil. Tribunalul Satu Mare, prin sentința nr. 106/ L-C din 8 martie 2005, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la pct. 3 din acțiunea civilă precizată și în parte cu privire la pct. 5 din acțiunea precizată vizând cheltuielile de judecată privind chemarea în garanție a pârâtei în dosarul nr. 631/2004 al Tribunalului Satu Mare, excepții invocate de pârâtă. A respins celelalte excepții și în consecință: A admis în parte acțiunea civilă precizată de reclamanta SC L. SA Satu Mare în contradictoriu cu pârâta R.A. C. SA Stu Mare și: A obligat pârâta la plata sumei de 1.126.543.360 lei cu titlu de penalități de întârziere, 197.000.000 lei cu titlu de dobânzi bancare, 270.684.124 lei cheltuieli în dosarul execuțional nr. 127/2004 al executorului V.A.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 102.825.000 lei. A respins celelalte pretenții. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat o convenție civilă la 8 iunie 1999, reclamanta obligându-se să asigure intermedierea furnizării energiei electrice pentru centralele termice aflate în administrarea pârâtei și să trimită în termen de două zile de la primire, în copie, facturile emise de furnizorul energiei electrice SC E. SA și apoi să le refactureze în termen de două zile. Pârâta s-a obligat să achite facturile la scadență în caz contrar să suporte majorările stabilite de SC E. SA (art. 6 din contract).

Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, reclamanta a fost obligată prin sentința nr. 1916 din 23 septembrie 2003 a tribunalului la plata sumei de 6.739.830.720 lei către SC E. SA din care 1.352.748.944 lei penalități de întârziere și 95.543.307 lei cheltuieli de judecată. SC E. SA a pornit executarea silită împotriva reclamantei, situație în care aceasta a contractat un credit de la BRD pentru plata titlului executoriu și a efectuat plățile prin virament către SC E. SA în luna noiembrie 2004, executarea vizând cheltuieli de judecată și de executare. Împotriva sentinței nr. 106 din 8 martie 2005, în termen legal a declarat apel pârâta R.A. C. Satu Mare solicitând schimbarea ei în parte, în sensul respingerii acțiunii precizate a reclamantei SC L. SA cu menținerea dispozițiilor referitoare la excepția autorității de lucru judecat reținute cu privire la punctul 3 și parțial la punctul 5 din acțiunea precizată.

Prin motivele de apel formulate pârâta susține că din probatoriul administrat în cauză nu ar datora suma solicitată cu titlu de penalități, aceasta fiind calculată la facturi ce conțin și alte puncte de consum ce aparțin SC L. SA. Mai arată apelanta-pârâtă că, temeiul de drept, în baza căruia instanța a obligat-o la plata penalităților, nu este aplicabil, deoarece convenția încheiată între părți își încetase efectele la data de 30 ianuarie 2003. Cu privire la cheltuielile din dosarul execuțional nr. 127/2004 cheltuieli rezultate din sentința nr. 1916/2003 a Tribunalului Satu Mare, apelanta arată că nu-i sunt opozabile întrucât în acest dosar nu a fost parte.

Apelanta a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește capătul de cerere vizând obligarea sa la plata sumei de 197 milioane lei reprezentând credit solicitat de SC L. SA, întrucât nu a fost parte în contractul de acordare a creditului iar în ce privește suma de 12.981.810 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 631/2004 a invocat excepția autorității de lucru judecat, câtă vreme prin sentința nr. 1533 din 3 noiembrie 2004 s-a respins cererea de chemare în garanție promovată împotriva sa, nefiind obligată astfel la cheltuieli de judecată. A mai criticat apelanta și cuantumul onorariului de expert în sumă de 23 milioane lei acordat în opinia sa, exagerat în raport de volumul de muncă.

Curtea de apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 117/C/2005/A din 18 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, obligând-o să plătească părții adverse suma de 4000 RON cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin H.C.L. nr. 15/1999 încălzirea centrală a Municipiului Satu Mare a fost trecută de la reclamanta SC L. SA la pârâta RA C. Satu Mare situație în care părțile au încheiat o convenție civilă la 8 iunie 1999, pârâta obligându-se să achite furnizorului SC E. SA toate facturile refacturate de reclamantă pentru energia electrică aferentă funcționării sistemului de încălzire centrală a orașului.

Cum pârâta nu și-a îndeplinit aceste obligații, furnizorul a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare a reclamantei la plata contravalorii energiei electrice și respectiv a penalităților, respectiv sentința civilă nr. 1918/LC/2003 din care penalități de 1.352.748.949 lei și cheltuieli de judecată de 95.493.307 lei. Pârâta a achitat contravaloarea energiei electrice nu și penalitățile și cheltuielile de executare, motiv pentru care a fost pornit procesul. Instanța de apel a reținut în esență că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, obligația de plată izvorește din convenția părților. În termen legal pârâta RA C. Satu Mare a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel solicitând în principal în temeiul art. 313 C. proc.

civ., raportat la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare și în subsidiar în temeiul art. 314 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată pentru acest capăt de recurs. Prin motivele de recurs invocate, pârâta a arătat că în dosarul nr. 1300/2002 al Tribunalului Satu Mare acțiunea SC E. SA împotriva pârâtei SC L. SA a fost admisă pentru plata contravalorii energiei electrice livrate acesteia precum și contravalorii penalităților de întârziere aferente.

Recurenta arată că s-a facturat și s-a solicitat plata întregii cantități de energie electrică consumată de SC L. SA Satu Mare și cea parțial consumată de R.A. C. în baza convenției, astfel că în opinia sa se impunea efectuarea unei expertizte contabile pentru a evalua și stabili consumul aferent ce revine fiecăreia și în consecință și recalcularea penalităților în raport de consumul curentului electric. Se mai susține că prin acțiunea precizată SC L. SA a pretins suma de 1.126.443.360 lei reprezentând penalități de întârziere, fără să indice facturile asupra cărora sunt calculate și să depună în probațiune facturile de penalități comunicate către ea în termen de două zile lucrătoare.

În contextul acestui motiv, recurenta arată că facturile și celelalte înscrisuri la care se face referire în expertiza contabilă nu sunt depuse la dosarul cauzei și în consecință se impunea respingerea acțiunii ca nedovedită, iar expertul a săvârșit grave erori de calcul care au fost indicate în obiecțiunile la expertiză astfel că apreciază că expertiza efectuată nu poate avea înrăurire asupra soluționării pricinii. Recurenta menționează că din probatoriul administrat de intimată nu reese că ar datora suma de 1.126.543.360 lei penalități, acestea fiind calculate la facturi emise de SC E. SA către intimată, care conțin pe lângă contravaloarea energiei electrice consumată la punctul denumit „centrală termică” și contravaloarea energiei electrice de la alte puncte de consum aparținând SC L. SA cum ar fi „atelier ascensoare”, „birouri sediu L.”, „sediu L.”, „șlefuit sticlă”.

Prin motivele de recurs, recurenta mai susține că: - art. 969 C. civ., nu-i aplicabil în speță întrucât convenția civilă și-a încetat efectele; - în mod greșit și nelegal instanțele i-au obligat la plata sumelor de 270.688.127 lei cheltuieli în dosarul execuțional nr. 127/2004 al executorului judecătoresc pentru executarea silită a sentinței nr. 1916/2003 pronunțată în dosarul nr. 2110/2003 a Tribunalului Satu Mare; - greșit i s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată cu privire la obligarea sa la plata sumei de 197.000.000 lei reprezentând credit solicitat de intimată, motivat de faptul că nu a fost parte în contractul de credit; - greșit i-a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr. 631/2004, fapt ce a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr-1523 din 3 noiembrie 2004 pronunțată în dosarul menționat; - suma de 23.000.000 lei reprezentând onorariu de expert este exagerat de mare raportat la volumul de muncă depus de acesta; - instanța de fond a calculat greșit cheltuielile de judecată, întrucât acțiunea reclamantei a fost admisă numai în parte, deci avea obligația să acorde cheltuielile de judecată calculate asupra sumelor la care a fost obligată.

Analizând decizia recurată în raport de actele și lucrările aflate la dosar cât și din motivele invocate, Înalta Curte o apreciază ca fiind nelegală. Din probele existente la dosar, nu rezultă situația de fapt potrivit cu care să se stabilească modul de livrare a energiei electrice, cât și modul de facturare a acesteia având în vedere că SC E. SA a livrat energie pârâtei dar și reclamantei. Astfel, din examinarea raportului de expertiză efectuat în cauză aflat la dosar nr. 1751/2004, nu rezultă o situație clară a derulării convenției părților în sensul stabilirii exacte modului de livrare și a cantității de energie livrată, consumului efectiv, defalcarea facturilor și deci proba efectuată în cauză nu este concludentă și pertinentă, fapt ce a condus la stabilirea unei situații de fapt ambigue.

Procedând astfel, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, fapt pentru care se va admite recursul pârâtei, se va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea stabilirii unei situații de fapt exactă în raport de convenția părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.A. C. SATU MARE, împotriva deciziei nr. 117/C/2005/A din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.