ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 728/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 328 din 7 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 16/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta I.T.C. Cluj împotriva pârâtei SC E.I. SRL Cluj, și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantei, cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 1.000.000.000 lei cu titlu de preț neachitat, 2.000.000.000 lei penalități de întârziere și 61.245.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la predarea utilajului denumit „schimbător de căldură treapta I cu tuburi termice arătând în motivare că prin contractul de subantrepriză nr. 1328 încheiat între părți la data de 18 septembrie 2002, parata s-a obligat să execute pentru reclamantă, până la data de 15 decembrie 2002, bunul anterior identificat, pentru prețul de 2. 976.000.000 lei. În privința modalității de plată, părțile au convenit ca în termen de 5 zile de la semnarea contractului să se achite 8% din preț, apoi 30% la recepția modulului I al schimbătorului de căldură, pe baza procesului-verbal de recepție întocmit la sediul antreprenorului general, înainte de expediție, în termen de 5 zile de la data încasării tranșei de la beneficiar și 62% din valoarea contractului la recepția modului II al utilajului, în aceleași condiții.

Potrivit clauzelor contractuale, recepția lucrărilor trebuia efectuată pe bază de proces-verbal de recepție cantitativă și calitativă la sediul antreprenorului general, adică al reclamantei, cu participarea reprezentanților beneficiarului, în speță SC A.L. SA Zlatna, căruia urma să-i fie livrat produsul din litigiu, conform contractului nr. 1326/2002 încheiat între reclamantă și această din urmă societate. Pentru nerespectarea obligației de plată a prețului sau de predare la termen a produselor, părțile au stabilit că se vor achita penalități de întârziere de 0,15% pe zi din valoarea contractului. Analizând cererea reclamantei, în contextul obligațiilor asumate de părți prin contractul de subantrepriză, prima instanță a constatat că la data de 13 noiembrie 2002 a fost încheiat procesul-verbal de recepție nr. 1258 semnat de reprezentanții reclamantei și ai beneficiarului SC A.L.

SA Zlatna, din care rezultă că utilajul din litigiu a fost executat conform cerințelor contractuale, fiind declarat recepționat, motiv pentru care acțiunea reclamantei a fost respinsă, cu atât mai mult cu cât aceasta nu și-a îndeplinit propria obligație de achitare integrală a prețului. In privința cererii reconvenționale formulată de pârâtă pentru obligarea reclamantei la plata sumei de 1.000.000.000 lei cu titlu de preț și 2.000.000.000 lei penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2002 - septembrie 2004, tribunalul a arătat că pârâta a executat prestația, chiar dacă efectiv bunul nu a fost predat reclamantei. Această împrejurare nu este imputabilă pârâtei ci faptului că beneficiarul SC A.L.

SA Zlatna nu a achitat reclamantei diferența de preț de aproximativ 600.000.000 lei și pe de altă parte, autovehiculul trimis pentru efectuarea transportului nu avea dimensiuni adecvate. Prin urmare, s-a apreciat ca fiind întemeiate aceste cereri ale pârâtei, însă referitor la solicitarea de a se institui un drept de retenție prima instanță a arătat că aceasta are un caracter subsidiar, astfel încât nu se va pronunța în această privință. Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 189 din 20 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, decizie menținută ca urmare a respingerii recursului reclamantei, prin decizia nr. 230 din 24 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Această din urmă hotărâre a fost anulată ca efect al admiterii contestației în anulare formulată de contestatoarea I.C.P.T. R.C. SA Cluj, și rejudecând recursul, prin decizia nr. 2153 din 5 iunie 2007 - Înalta Curte de Casație și Justiție, a casat decizia instanței de apel și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. În rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 64 din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei I.C.P.T. R.C. SA, a schimbat în întregime sentința primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii și obligării pârâtei să predea reclamantei utilajul anterior identificat, ce a făcut obiectul contractului nr. 1328/18 septembrie 2002. Totodată s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC E.I.G.

SRL Cluj-Napoca și cesionara SC E.I. SRL Cluj, pentru pretenții și constituirea unui drept de retenție, pârâtele fiind obligate, în solidar și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 54.204 lei către reclamantă. Pentru a proceda în acest mod, instanța de apel a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., îndrumările date prin decizia de casare referitoare la necesitatea analizării temei de proiectare ce face parte din contract, potrivit art. 1, care stabilea modul de racordare cu celelalte utilaje pentru a se determina măsura în care au fost îndeplinite obligațiile contractuale asumate, inclusiv în privința efectuării unui premontaj, anterior predării bunului.

In raport de aceste considerente, pentru verificarea modului în care și-au executat prestațiile astfel cum acestea au fost prevăzute în convenția încheiată instanța de apel a suplimentat probațiunea efectuată în etapele procesuale anterioare, dispunând efectuarea unei expertize tehnice. In acest context, arată instanța de apel, pe baza probelor administrate, în lipsa unor documente esențiale, respectiv situații de lucrări vizate de antreprenorul general, potrivit art. 2 din contract, a avizului de expediție și a certificatului de calitate - acte ce trebuiau întocmite conform art. 10 din convenția părților, concluzia ce se impune este aceea că pârâta nu și-a îndeplinit obligația executării produsului în conformitate cu tema de proiectare și cu stipulațiile contractului.

In plus, potrivit caietului de sarcini ce a stat la baza câștigării licitației, era obligatorie efectuarea unei recepții provizorii, la pârâtă, în calitate de executant, urmată de recepția definitivă, la beneficiar, după asamblarea întregii instalații în condiții reale de lucru. Recepția finală trebuia consemnată într-un proces-verbal de o comisie alcătuită din reprezentanții executantului și beneficiarului, cu enumerarea verificărilor efectuate și a rezultatelor acestora. In lipsa acestor documente, văzând și mențiunile contradictorii din procesele-verbale din data de 13 noiembrie 2002 și respectiv 15 ianuarie 2003 și 10 februarie 2003, cu privire la recepția bunului, instanța de apel, din analiza coroborată a tuturor probelor, prin raportare la clauzele contractului a concluzionat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația, ceea ce îndreptățește reclamanta, potrivit art. 969, art. 1020, art. 1021 C. civ.

să obțină constrângerea debitorului la executarea contractului, sens în care acțiunea a fost admisă. Totodată, s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, cu motivarea că este lipsită de relevanță împrejurarea că beneficiarul utilajului este o societate supusă procedurii lichidării judiciare deoarece nu s-a demonstrat că, contractul de antrepriză generală încheiat de reclamantă cu societatea în insolvență a fost rezolvit. In privința cererii reconvenționale, s-a reținut că exigibilitatea ultimei rate a prețului datorat de reclamantă a fost fixată în raport de data întocmirii procesului-verbal de recepție întocmit de antreprenorul general și în termen de 5 zile de la data încasării tranșei de la beneficiar.

Aceste condiții nu au fost îndeplinite, astfel că este justificată invocarea de către reclamantă a excepției de neexecutare a contractului, cu consecința respingerii cererii pârâtei. Referitor la cesiunea de creanță dintre pârâtă și intervenientă, conform contractului din 20 decembrie 2005, instanța de apel a considerat că nu se impune analizarea efectelor cesiunii în raport de admiterea acțiunii principale, față de reglementarea legală a cesiunii de datorie și în considerarea faptului că, în lipsa unei prevederi exprese, obligația predării bunului nu poate fi trecută în sarcina cesionarului. De asemenea, capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție a fost respins cu motivarea că pârâta nu are un drept de creanță opozabil reclamantei, iar pe de altă parte obiectul contractului nu există din punct de vedere tehnic, în materialitatea lui, potrivit contractului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC E. A. SRL CLUJ-NAPOCA și SC E.I. SRL CLUJ-NAPOCA, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 7 C. proc. civ. Primul motiv vizează interpretarea eronată a actului juridic dedus judecății și a voinței părților consemnată în procesul-verbal încheiat la data de 13 noiembrie 2002, în sensul că, contrar celor reținute de instanța de apel, înscrisul menționat atestă în mod clar și fără echivoc faptul că utilajul ce a făcut obiectul contractului de subantrepriză este conform cerințelor contractuale, fiind declarat recepționat. Acest act este semnat de reprezentanții intimatei și al beneficiarului, fiind lipsită de relevanță lipsa semnăturii recurentei, de altfel, singura în măsură să invoce o atare neregularitate.

De asemenea, susține recurenta, prin contractul din litigiu, părțile nu și-au asumat obligația efectuării unui premontaj pentru eliminarea potențialelor necorelări, ci această obligație și-a asumat-o doar intimata în temeiul contractului nr. 1326/2002, față de beneficiarul SC A.L. SA Zlatna, motiv pentru care, în conformitate cu principiul relativității efectelor contractului, îndeplinirea acestei condiții nu privește raporturile juridice deduse judecății. În aceeași ordine de idei lipsa facturii și a avizului de expediție nu pot fi interpretate drept dovezi ale neîndeplinirii obligației asumate, în condițiile în care intimata, deși a recepționat utilajul, ulterior a refuzat să-1 preia și să semneze oferta de predare a bunului.

Un alt motiv de nelegalitate a deciziei recurate constă în soluționarea greșită a excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată și a excepției lipsei calității procesuale pasive. In privința primei excepții, recurenta invocă faptul că reclamanta nu mai justifică nici un interes în demersul judiciar pentru că utilajul din litigiu urma să fie predat, în temeiul contractului nr. 1328/2002, beneficiarului SC A.L. SA Zlatna. Dar, această societate este lichidată, nu a plătit integral reclamantei prețul astfel încât, în prezent bunul nu mai poate fi predat beneficiarului, situație în care nici reclamanta nu mai are dreptul să preia în natură utilajul, ceea ce evidențiază lipsa interesului său în acest litigiu, cu atât mai mult cu cât a încasat deja prețul.

Totodată, susține recurenta, instanța de apel, în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive deși prin contractul de cesiune din 20 decembrie 2005 au fost cesionate către SC E.I. SRL atât eventuala obligație de predare a utilajului cât și dreptul de creanță ce formează obiectul cererii reconvenționale, situație în care cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. Prin ultima critică, recurenta arată că în decizia recurată, pe baza unor argumente contradictorii, instanța de apel, ignorând caracterul interdependent și reciproc al obligațiilor asumate de părți, a dat eficiență excepției de neexecutare a contractului, invocată de reclamantă, deși aceasta nu și-a îndeplinit propria obligație de achitare a prețului.

In aceste condiții, recurenta fiind creditoarea obligației de plată a prețului, era justificată opunerea dreptului de retenție asupra bunului din litigiu, până la plata integrală a prețului. Și în această privință, susține recurenta, instanța de apel nu a analizat adresele depuse în probațiune, care confirmau faptul că utilajul a fost finalizat în conformitate cu cerințele contractului și tema de proiectare, astfel încât nu exista nici un motiv pentru neplata ultimei rate din preț în termen de 5 zile de la data la care beneficiarul îi achitase la rândul său prețul lucrării. Pe de altă parte și celelalte probe, respectiv expertiza tehnică și declarațiile martorilor au fost interpretate eronat, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că nu vor fi avute în vedere aspectele de netemeinicie al hotărârii - excluse a fi cenzurate în această cale de atac, - Curtea constată că este nefondat. 1. Din această perspectivă, se va reține că instanța de apel a interpretat contractul de subantrepriză în concordanță cu voința părților, concluzionând pe baza tuturor probelor administrate în cauză și cu observarea chestiunilor de drept stabilite prin decizia de casare nr. 2153/2006, că prin contractul din litigiu, pârâta și-a asumat obligația executării până la data de 15 decembrie 2002, a unui utilaj, a cărui predare era condiționată de efectuarea unui premontaj, iar recepția trebuie efectuată la sediul antreprenorului, pentru eliminarea potențialelor necorelări, în condiții reale de lucru.

De menționat că prin clauza inserată la art. 2 din contractul nr. 1328/2002, părțile au stabilit că situațiile de lucrări privind executarea produsului, trebuie să fie vizate de antreprenorul general, în speță, de reclamantă, ca produsul ce face obiectul contractului va fi însoțit de aviz de expediție și certificat de calitate, după cum rezultă din art. 10 al contractului, iar în conformitate cu art. 5 din convenție, recepția se va face pe baza procesului-verbal de recepție cantitativă și calitativă, la sediul antreprenorului general cu participarea beneficiarului.

Prin urmare, executarea contractului, trebuie verificată prin modul de îndeplinire a obligațiilor expres asumate de părți, sens în care, instanța de apel a concluzionat justificat că în lipsa documentelor anterior menționate nu poate fi acordată forță probantă procesul-verbal din 13 noiembrie 2002, în condițiile în care acest înscris nu se coroborează cu celelalte probe și nici nu este întocmit în conformitate cu stipulațiile contractului. Așadar, susținerea recurentei potrivit căreia instanța a interpretat eronat conținutul acestui înscris, care în realitate atestă executarea de către pârâtă a produsului din litigiu, nu este întemeiată pentru că actul respectiv nu face dovada recepției calitative și cantitative a produsului, în sensul art. 5 din convenția părților, nefiind însoțit de celelalte documente menționate la art. 10 din contract.

In acest context, nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea principiului relativității contractului, derivată din faptul că contrar celor reținute de instanța de apel, obligația efectuării unui premontaj a fost stabilită prin contractul încheiat între reclamantă și SC A.L. SA Zlatna, și nu în cel din litigiu. Acest aspect a fost clarificat prin decizia de casare, potrivit căreia părțile au derogat de la prevederile contractuale condiționând predarea lucrului de efectuarea unui premonataj, motiv pentru care, aceasta fiind o problemă de drept irevocabil dezlegată, în conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., nu mai poate fi readusă în discuție sub forma unei critici în prezentul recurs.

2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, excepția lipsei de interes a reclamantei fiind corect respinsă în condițiile în care aceasta este pe deplin îndreptățită să obțină executarea obligație pe care pârâta-recurentă și-a asumat-o prin contractul din litigiu. împrejurarea că bunul ce a format obiectul contractului de subantrepriză încheiat cu aceasta, urma să fie livrat de către intimată, în conformitate cu contractul nr. 1326/2002, către SC A.L. SA Zlatna, societate în insolvență, privește în exclusivitate raporturile dintre părțile acestui din urmă contract, care de altfel nu a format obiectul analizei instanțelor. Prin urmare, concluzia recurentei în sensul că beneficiarul final al produsului, nu a plătit integral prețul, iar bunul nu mai poate fi predat, nu este de natură să o exonereze de îndeplinirea propriei obligații asumate prin contractul nr. 1328/2002.

Pe de altă parte, recurenta nefiind parte în contractul încheiat cu beneficiarul produsului, în mod evident nu se poate prevala de clauzele acestuia și nu poate invoca, cu succes, situația juridică a SC A.L. SA Zlatna în scopul justificării excepției lipsei de interes a reclamantei în prezentul litigiu. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, se va reține că și sub acest aspect, hotărârea recurată este legală fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 969 C. civ. raportat la art. 1393 C. civ. , în considerarea faptului că în lipsa unei prevederi exprese, obligația de predare a bunului din litigiu, nu poate fi transferată în sarcina cesionarului, cu consecința că recurenta este datoare să îndeplinească întocmai prestațiile în conformitate cu contractul de subantrepriză.

3. Cât privește critica încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, constând în existența unei motivări contradictorii, Curtea reține că instanța de apel a argumentat temeinic și a respectat exigențele prevăzute de art. 261 pct. 5, arătând motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea. Din această perspectivă, constatând că reclamanta a optat în conformitate cu dispozițiile art. 1020, art. 1021 C. civ. pentru executarea contractului din litigiu și că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, în mod corect, a admis acțiunea principală. In privința obligației corelative a reclamantei, de plată a diferenței de preț, în mod corect s-a dat eficiență excepției de neexecutare a contractului, cu motivarea că exigibilitatea pretențiilor bănești ale pârâtei este fixată în raport cu data întocmirii procesului-verbal de recepție și în termen de 5 zile de la data încasării tranșei de la beneficiar, condiții neîndeplinite, însă în speță.

Aceste considerente nu sunt contradictorii ci (vizează analizarea) executarea obligațiilor asumate de părți, prin raportare la termenii contractuali. În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., totodată, se va respinge, ca nedovedită și cererea intimatei-reclamante pentru obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții SC E.I. SRL CLUJ-NAPOCA și SC E.I. SRL CLUJ- NAPOCA împotriva deciziei nr. 64/2009 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea intimatei-reclamante I.C.P.T.R.C. SA Cluj Napoca de obligare a recurenților-pârați la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.