ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 728/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 728/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 328 din 7 martie 2005 pronunțată în

dosarul nr. 16/2004 al

Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta I.T.C. Cluj

împotriva

pârâtei SC E.I. SRL Cluj,

și s-a admis cererea

reconvențională

formulată de pârâtă împotriva reclamantei, cu consecința

obligării acesteia la plata sumei de 1.000.000.000

lei cu titlu de preț neachitat, 2.000.000.000 lei penalități de întârziere și

61.245.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență

că reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la predarea utilajului denumit

„schimbător de căldură treapta

I

cu tuburi termice arătând în

motivare că

prin

contractul de subantrepriză nr. 1328 încheiat între părți la data de 18

septembrie 2002, parata

s-a obligat să execute pentru reclamantă, până la

data de 15 decembrie 2002,

bunul anterior identificat, pentru prețul de 2.

976.000.000 lei.

În

privința modalității de plată, părțile au convenit ca în termen de

5 zile de la semnarea

contractului să se achite 8% din preț, apoi 30% la

recepția modulului

I

al schimbătorului de căldură,

pe baza procesului-verbal de recepție întocmit la sediul antreprenorului

general, înainte de

expediție, în termen de 5 zile de la data încasării tranșei de la beneficiar

și

62% din valoarea contractului

la recepția modului

II

al utilajului, în aceleași condiții.

Potrivit

clauzelor contractuale, recepția lucrărilor trebuia efectuată

pe bază de

proces-verbal de recepție cantitativă și calitativă la sediul

antreprenorului general, adică al

reclamantei, cu participarea

reprezentanților

beneficiarului, în speță SC A.L. SA Zlatna,

căruia urma să-i fie livrat produsul din litigiu, conform contractului

nr.

1326/2002 încheiat între

reclamantă și această din urmă societate.

Pentru

nerespectarea obligației de plată a prețului sau de predare la

termen a produselor,

părțile au stabilit că se vor achita penalități de

întârziere de 0,15% pe zi din valoarea contractului.

Analizând

cererea reclamantei, în contextul obligațiilor asumate de

părți prin contractul de

subantrepriză, prima instanță a constatat că la data

de 13 noiembrie 2002 a fost

încheiat procesul-verbal de recepție nr. 1258

semnat de reprezentanții

reclamantei și ai beneficiarului SC A.L. SA

Zlatna, din care rezultă că utilajul

din litigiu a fost executat conform

cerințelor contractuale, fiind declarat

recepționat, motiv pentru care

acțiunea reclamantei a fost respinsă, cu atât mai mult

cu cât aceasta nu și-a îndeplinit propria obligație de achitare integrală a

prețului.

In privința cererii

reconvenționale formulată de pârâtă pentru

obligarea

reclamantei la plata sumei de 1.000.000.000 lei cu titlu de preț și

2.000.000.000 lei penalități de întârziere

aferente perioadei decembrie 2002

- septembrie

2004, tribunalul a arătat că pârâta a executat prestația, chiar

dacă efectiv bunul nu a fost predat reclamantei.

Această împrejurare nu

este

imputabilă pârâtei ci faptului că beneficiarul SC A.L. SA

Zlatna nu a

achitat reclamantei diferența de preț de aproximativ

600.000.000 lei și pe de altă parte, autovehiculul trimis pentru

efectuarea

transportului nu avea dimensiuni adecvate.

Prin

urmare, s-a apreciat ca fiind întemeiate aceste cereri ale pârâtei,

însă referitor la solicitarea de a se

institui un drept de retenție prima

instanță

a arătat că aceasta are un caracter subsidiar, astfel încât nu se va

pronunța

în această privință.

Apelul

declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 189 din 20

iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și

fiscal, decizie menținută ca urmare a respingerii

recursului reclamantei, prin

decizia nr. 230 din 24 ianuarie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția

comercială. Această din urmă hotărâre a

fost anulată ca efect al admiterii contestației în

anulare formulată de

contestatoarea

I.C.P.T. R.C. SA Cluj, și rejudecând

recursul,

prin decizia nr. 2153 din 5 iunie 2007 - Înalta Curte de Casație și

Justiție, a casat decizia instanței de apel și a

dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare.

În

rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 64 din 16 aprilie

2009, Curtea de Apel

Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a admis apelul

reclamantei I.C.P.T. R.C. SA, a

schimbat în întregime sentința primei instanțe, cu consecința

admiterii

acțiunii

și obligării pârâtei să predea reclamantei utilajul anterior identificat,

ce a făcut obiectul

contractului nr. 1328/18 septembrie 2002. Totodată s-a

respins cererea reconvențională

formulată de pârâta SC E.I.G.

SRL Cluj-Napoca și cesionara SC E.I. SRL

Cluj, pentru pretenții

și constituirea unui drept de retenție, pârâtele fiind

obligate, în solidar și la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 54.204 lei

către reclamantă.

Pentru

a proceda în acest mod, instanța de apel a avut în vedere, în

conformitate cu

dispozițiile art. 315 C. proc. civ., îndrumările date

prin decizia de casare referitoare la necesitatea

analizării temei de

proiectare ce face

parte din contract, potrivit art. 1, care stabilea modul de racordare cu

celelalte utilaje pentru a se determina măsura în care au fost

îndeplinite obligațiile contractuale asumate,

inclusiv în privința efectuării

unui premontaj, anterior predării

bunului.

In

raport de aceste considerente, pentru verificarea modului în care

și-au executat

prestațiile astfel cum acestea au fost prevăzute în convenția

încheiată instanța de

apel a suplimentat probațiunea efectuată în etapele

procesuale anterioare, dispunând

efectuarea unei expertize tehnice.

In acest context,

arată instanța de apel, pe baza probelor

administrate,

în lipsa unor documente esențiale, respectiv situații de lucrări

vizate de antreprenorul general, potrivit art. 2

din contract, a avizului de

expediție

și a certificatului de calitate - acte ce trebuiau întocmite conform

art. 10 din convenția

părților, concluzia ce se impune este aceea că pârâta

nu și-a îndeplinit obligația

executării produsului în conformitate cu tema

de proiectare și cu

stipulațiile contractului. In plus, potrivit caietului de

sarcini ce a stat la baza

câștigării licitației, era obligatorie efectuarea unei

recepții provizorii, la pârâtă,

în calitate de executant, urmată de recepția

definitivă, la beneficiar, după

asamblarea întregii instalații în condiții reale

de lucru. Recepția finală trebuia

consemnată într-un proces-verbal de o

comisie alcătuită din reprezentanții executantului

și beneficiarului, cu

enumerarea verificărilor efectuate și a rezultatelor acestora.

In

lipsa acestor documente, văzând și mențiunile contradictorii din

procesele-verbale din

data de 13 noiembrie 2002 și respectiv 15 ianuarie

2003 și 10 februarie 2003, cu

privire la recepția bunului, instanța de apel,

din analiza coroborată a tuturor

probelor, prin raportare la clauzele

contractului a concluzionat că pârâta nu și-a

îndeplinit obligația, ceea ce

îndreptățește reclamanta, potrivit art. 969, art. 1020,

art. 1021 C. civ. să

obțină constrângerea debitorului la executarea contractului, sens în

care

acțiunea a fost admisă.

Totodată,

s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în

promovarea acțiunii, cu

motivarea că este lipsită de relevanță împrejurarea

că beneficiarul utilajului este

o societate supusă procedurii lichidării

judiciare deoarece nu s-a demonstrat că, contractul

de antrepriză generală

încheiat de reclamantă cu societatea în insolvență a

fost rezolvit.

In

privința cererii reconvenționale, s-a reținut că exigibilitatea ultimei

rate a prețului datorat de reclamantă a fost

fixată în raport de data

întocmirii

procesului-verbal de recepție întocmit de antreprenorul general și în termen de

5 zile de la data încasării tranșei de la beneficiar. Aceste

condiții nu au fost îndeplinite, astfel că este

justificată invocarea de către

reclamantă

a excepției de neexecutare a contractului, cu consecința

respingerii

cererii pârâtei.

Referitor la cesiunea

de creanță dintre pârâtă și intervenientă,

conform

contractului din 20 decembrie 2005, instanța de apel a considerat

că nu

se impune analizarea efectelor cesiunii în raport de admiterea

acțiunii principale, față de reglementarea legală

a cesiunii de datorie și în considerarea faptului că, în lipsa unei prevederi

exprese, obligația predării

bunului nu poate fi trecută în sarcina

cesionarului.

De

asemenea, capătul de cerere privind instituirea unui drept de

retenție a fost respins

cu motivarea că pârâta nu are un drept de creanță

opozabil reclamantei, iar pe de altă parte obiectul

contractului nu există

din punct de vedere tehnic, în materialitatea lui,

potrivit contractului.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs pârâții SC E.

A. SRL CLUJ-NAPOCA și SC E.I. SRL

CLUJ-NAPOCA, criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 8, 9 și 7 C. proc. civ.

Primul

motiv vizează interpretarea eronată a actului juridic dedus

judecății și a voinței

părților consemnată în procesul-verbal încheiat la data

de 13 noiembrie 2002, în sensul

că, contrar celor reținute de instanța de

apel, înscrisul menționat

atestă în mod clar și fără echivoc faptul că utilajul

ce a făcut obiectul

contractului de subantrepriză este conform cerințelor

contractuale, fiind declarat recepționat. Acest act

este semnat de

reprezentanții intimatei și

al beneficiarului, fiind lipsită de relevanță lipsa

semnăturii recurentei, de altfel, singura în

măsură să invoce o atare

neregularitate.

De

asemenea, susține recurenta, prin contractul din litigiu, părțile nu

și-au asumat obligația

efectuării unui premontaj pentru eliminarea

potențialelor necorelări, ci

această obligație și-a asumat-o doar intimata în

temeiul contractului nr.

1326/2002, față de beneficiarul SC A.L. SA Zlatna, motiv pentru care, în

conformitate cu principiul relativității

efectelor contractului, îndeplinirea acestei

condiții nu privește raporturile

juridice

deduse judecății.

În

aceeași ordine de idei lipsa facturii și a avizului de expediție nu

pot fi interpretate

drept dovezi ale neîndeplinirii obligației asumate, în

condițiile în care intimata,

deși a recepționat utilajul, ulterior a refuzat să-1

preia și să semneze oferta de predare a bunului.

Un

alt motiv de nelegalitate a deciziei recurate constă în soluționarea

greșită a excepției

lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de

chemare în judecată și a

excepției lipsei calității procesuale pasive.

In

privința primei excepții, recurenta invocă faptul că reclamanta nu

mai justifică nici un

interes în demersul judiciar pentru că utilajul din litigiu

urma să fie predat, în

temeiul contractului nr. 1328/2002, beneficiarului

SC A.L. SA Zlatna. Dar, această

societate este lichidată, nu a

plătit integral reclamantei prețul astfel încât, în

prezent bunul nu mai poate

fi predat beneficiarului, situație în care nici

reclamanta nu mai are dreptul

să preia în natură utilajul, ceea ce evidențiază lipsa

interesului său în acest

litigiu,

cu atât mai mult cu cât a încasat deja prețul.

Totodată,

susține recurenta, instanța de apel, în mod greșit a respins

excepția lipsei

calității procesuale pasive deși prin contractul de cesiune din

20 decembrie 2005 au fost cesionate către SC E.I.

SRL atât eventuala obligație de predare a utilajului cât și dreptul de creanță

ce

formează

obiectul cererii reconvenționale, situație în care cererea de

chemare în judecată a fost formulată în

contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Prin

ultima critică, recurenta arată că în decizia recurată, pe baza

unor argumente

contradictorii, instanța de apel, ignorând caracterul

interdependent și reciproc al

obligațiilor asumate de părți, a dat eficiență

excepției de neexecutare a

contractului, invocată de reclamantă, deși

aceasta nu și-a îndeplinit

propria obligație de achitare a prețului. In aceste

condiții, recurenta fiind

creditoarea obligației de plată a prețului, era

justificată opunerea dreptului

de retenție asupra bunului din litigiu, până la

plata integrală a prețului. Și

în această privință, susține recurenta, instanța de apel nu a analizat adresele

depuse în probațiune, care confirmau faptul

că utilajul a fost finalizat în

conformitate cu cerințele contractului și tema

de proiectare, astfel încât nu

exista nici un motiv pentru neplata ultimei

rate din preț în termen de 5

zile de la data la care beneficiarul îi achitase la

rândul său prețul lucrării. Pe

de altă parte și celelalte probe, respectiv expertiza tehnică și declarațiile

martorilor au fost interpretate eronat, cu

consecința pronunțării unei hotărâri nelegale.

Analizând

recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu

precizarea că nu vor fi avute în vedere aspectele de

netemeinicie al

hotărârii - excluse a fi

cenzurate în această cale de atac, - Curtea constată

că este nefondat.

perspectivă, se va reține că instanța de apel a

interpretat contractul de subantrepriză în concordanță cu voința

părților,

concluzionând pe baza

tuturor probelor administrate în cauză și cu observarea chestiunilor de drept

stabilite prin decizia de casare nr.

2153/2006,

că prin contractul din litigiu, pârâta și-a asumat obligația

executării până la data de 15 decembrie 2002, a

unui utilaj, a cărui predare

era condiționată de efectuarea unui

premontaj, iar recepția trebuie efectuată la sediul antreprenorului, pentru

eliminarea potențialelor necorelări, în condiții reale de lucru.

De

menționat că prin clauza inserată la art. 2 din contractul nr.

1328/2002, părțile au

stabilit că situațiile de lucrări privind executarea

produsului, trebuie să fie

vizate de antreprenorul general, în speță, de reclamantă, ca produsul ce face

obiectul contractului va fi însoțit de aviz

de expediție și certificat de

calitate, după cum rezultă din art. 10 al

contractului, iar în

conformitate cu art. 5 din convenție, recepția se va face

pe

baza procesului-verbal de recepție cantitativă și calitativă, la sediul

antreprenorului general cu participarea beneficiarului.

Prin

urmare, executarea contractului, trebuie verificată prin modul

de îndeplinire a

obligațiilor expres asumate de părți, sens în care, instanța

de apel a concluzionat justificat că în lipsa

documentelor anterior

menționate nu poate fi

acordată forță probantă procesul-verbal din 13

noiembrie 2002, în condițiile în care acest înscris nu se coroborează

cu

celelalte probe și nici nu este

întocmit în conformitate cu stipulațiile

contractului.

Așadar,

susținerea recurentei potrivit căreia instanța a interpretat

eronat conținutul

acestui înscris, care în realitate atestă executarea de către

pârâtă a produsului din

litigiu, nu este întemeiată pentru că actul respectiv

nu face dovada recepției

calitative și cantitative a produsului, în sensul art.

5 din convenția părților,

nefiind însoțit de celelalte documente menționate

la art. 10 din contract.

In acest context, nu

poate fi reținută nici critica referitoare la

încălcarea

principiului relativității contractului, derivată din faptul că

contrar

celor reținute de instanța de apel, obligația efectuării unui

premontaj a fost stabilită prin contractul

încheiat între reclamantă și SC A.L. SA

Zlatna, și nu în cel din

litigiu.

Acest

aspect a fost clarificat prin decizia de casare, potrivit căreia

părțile au derogat de la

prevederile contractuale condiționând predarea

lucrului de efectuarea unui

premonataj, motiv pentru care, aceasta fiind o

problemă de drept irevocabil

dezlegată, în conformitate cu dispozițiile art.

315 C. proc. civ., nu mai poate

fi readusă în discuție sub forma

unei

critici în prezentul recurs.

2.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

este nefondat, excepția

lipsei de interes a reclamantei fiind corect respinsă în condițiile în care

aceasta este pe deplin îndreptățită să obțină executarea obligație pe care

pârâta-recurentă și-a asumat-o prin contractul din litigiu.

împrejurarea că bunul

ce a format obiectul contractului de subantrepriză

încheiat cu aceasta, urma să fie

livrat de către intimată, în conformitate cu

contractul nr. 1326/2002, către

SC A.L. SA Zlatna, societate în

insolvență, privește în exclusivitate raporturile dintre

părțile acestui din

urmă contract, care de altfel nu a format obiectul analizei

instanțelor.

Prin

urmare, concluzia recurentei în sensul că beneficiarul final al

produsului, nu a plătit

integral prețul, iar bunul nu mai poate fi predat, nu

este de natură să o exonereze

de îndeplinirea propriei obligații asumate prin contractul nr. 1328/2002. Pe de

altă parte, recurenta nefiind parte în

contractul

încheiat cu beneficiarul produsului, în mod evident nu se poate

prevala de clauzele

acestuia și nu poate invoca, cu succes, situația juridică a

SC A.L. SA Zlatna în

scopul justificării excepției lipsei de interes

a reclamantei în prezentul litigiu.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale pasive, se va reține că

și sub acest aspect,

hotărârea recurată este legală fiind pronunțată cu

aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 969 C. civ. raportat la art. 1393 C. civ.

, în considerarea

faptului că în lipsa unei prevederi exprese, obligația

de predare a bunului din litigiu, nu poate fi

transferată în sarcina

cesionarului, cu

consecința că recurenta este datoare să îndeplinească

întocmai prestațiile în conformitate cu contractul

de subantrepriză.

3.

Cât privește critica încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,

constând în existența

unei motivări contradictorii, Curtea reține că instanța

de apel a argumentat temeinic și

a respectat exigențele prevăzute de art.

261 pct. 5, arătând motivele de fapt și de drept care i-au format

convingerea.

Din

această perspectivă, constatând că reclamanta a optat în

conformitate cu dispozițiile art.

1020, art. 1021 C. civ. pentru executarea

contractului din litigiu și că

pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, în

mod corect, a admis acțiunea

principală. In privința obligației corelative a

reclamantei, de plată a

diferenței de preț, în mod corect s-a dat eficiență

excepției de neexecutare a

contractului, cu motivarea că exigibilitatea

pretențiilor bănești ale

pârâtei este fixată în raport cu data întocmirii

procesului-verbal de recepție

și în termen de 5 zile de la data încasării

tranșei de la beneficiar,

condiții neîndeplinite, însă în speță.

Aceste

considerente nu sunt contradictorii ci (vizează analizarea)

executarea obligațiilor

asumate de părți, prin raportare la termenii

contractuali.

În

concluzie, recursul este nefondat și va fi respins potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ.,

totodată, se va respinge, ca nedovedită și

cererea intimatei-reclamante

pentru obligarea recurentelor la plata

cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâții SC E.I. SRL CLUJ-NAPOCA și SC E.I. SRL CLUJ-

NAPOCA împotriva deciziei nr. 64/2009 din 16 aprilie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Respinge

cererea intimatei-reclamante I.C.P.T.R.C.

SA Cluj Napoca de obligare a

recurenților-pârați la plata cheltuielilor de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.