ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2153/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 12 octombrie 2005, modificată și completată ulterior, SC M. SA, SC A.R.P.S. SRL; SC L.P. SRL și SC T.L. SRL au chemat în judecată A.R.R. și pe directorul său general T.I., solicitând să se dispună: - anularea actului administrativ din 2 septembrie 2005 emis de prima pârâtă ca nelegal și suspendarea executării lui până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; - recunoașterea dreptului de a fi declarate câștigătoare în ședința de atribuire a traseelor din 28 iulie 2005, pentru oferta 2, traseele, 4, 5 și 6, precum și la eliberarea licențelor de execuție pentru aceste trasee; - anularea licențelor de execuție emise de pârâta A.R.R.

în baza actului administrativ mai sus menționat; - obligarea pârâților în solidar la plata unor daune în sumă de 20.000 lei lunar, începând cu data de 14 septembrie 2005 și până la data eliberării noilor licențe de execuție. Prin încheierea din 30 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a repus cauza pe rol și a fixat termen la 27 septembrie 2006, în vederea discutării excepției de neconstituționalitate invocată de pârâtul T.I. Împotriva acestei încheieri, pârâtul respectiv a declarat recurs. Recurentul a susținut că instanța de fond a respins excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, fără a observa că nu sunt incidente nici una din condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Că, actul normativ cu privire la care a ridicat excepția este o lege organică, iar dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară ale acelei curți. Critica este neîntemeiată. Prin încheierea pronunțată la data de 30 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a repus cauza pe rol, având în vedere cererile depuse de societățile comerciale reclamante prin registratura instanței privind renunțarea la judecata capătului nr. 5 din acțiunea completată ulterior și excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtul T.I. Totodată, instanța a fixat un nou termen, la 27 septembrie 2006, completul 10, cu citarea părților.

Rezultă așadar, că la termenul menționat mai sus, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocată de pârât, ci a stabilit un alt termen pentru discutarea cererii de renunțare la judecată formulată de reclamantă și a excepției respective, în contradictoriu cu toate părțile litigante. Ținând seama de această împrejurare și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul T.I., împotriva încheierii din 30 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 33741/2/2005. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.