ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, SC P. SRL Măcin a chemat în judecată A.R.R., SC C.C. SRL și SC A. SRL, pentru ca instanța să dispună anularea deciziei nr. 16872/2003, emisă de A.R.R., a licențelor acordate de prima pârâtă, celor două societăți, pentru traseul Tulcea - București și București - Tulcea și obligarea la plata unor despăgubiri materiale. În motivarea cererii a arătat faptul că a participat la o licitație, pentru obținerea licențelor de transport pe rutele arătate, organizată de A.R.R., pe care a pierdut-o nejustificat, fiind câștigată de societățile pârâte.

Prin sentința civilă nr. 1561 din 9 octombrie 2003, a Curții de Apel București, a fost admisă excepția invocată de pârâtă, cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii și respinsă acțiunea, pentru acest motiv, instanța reținând faptul că reclamanta nu s-a adresat anterior sesizării instanței, autorității emitente a actului administrativ contestat. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, SC P. SRL Măcin, criticând soluția pronunțată, ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată pe cale de excepție, deoarece la data de 23 iunie 2003 a atacat decizia emisă de A.R.R., cerere la care a primit răspuns negativ. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 928 din 15 februarie 2005, a admis recursul formulat, a casat decizia instanței de fond și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru soluționarea fondului.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că reclamanta a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, adresându-se la data de 21 iunie 2003, A.R.R., cu o contestație, care a fost respinsă și s-a comunicat acest răspuns, reclamantei. Prin sentința civilă nr. 1570 din 20 septembrie 2005, a Curții de Apel București, a fost respinsă acțiunea reclamantei, instanța reținând, în esență, faptul că reclamanta nu a arătat și nici nu a dovedit în ce a constat nelegalitatea procedurii de atribuire a licențelor pe traseele arătate, în modalitatea electronică utilizată de A.R.R. Și împotriva acestei ultime sentințe a formulat recurs, societatea comercială reclamantă, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., dar susținând, în esență, critici care vizează netemeinicia hotărârii pronunțate și a actului administrativ atacat, referitoare la acordarea punctajelor pentru cele două societăți comerciale pârâte concurente. Astfel, susține reclamanta, cu ocazia licitației electronice organizate la data de 18 iunie 2003, societățile comerciale concurente au fost avantajate la punctajele acordate, astfel că, în urma licitației, au fost declarate câștigătoare și le-au fost eliberate licențe de execuție pentru traseele respective. Mai susține că, în perioada anterioară, cele două societăți comerciale concurente nu au respectat prevederile regulamentare și tehnice privind efectuarea activităților de transporturi rutiere.

Prin întâmpinarea depusă, A.R.R. a cerut anularea recursului, ca nemotivat, criticile invocate neregăsindu-se în cazurile enumerate limitativ la art. 304 C. proc. civ., iar în subsidiar, a cerut respingerea recursului, ca neîntemeiat. Societățile comerciale pârâte au depus întâmpinare și, respectiv, concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, susținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a concurat împreună cu societățile comerciale intimate, la licitația publică efectuată prin mijloace electronice, potrivit prevederilor O.G. nr. 20/2002, organizată în luna iunie 2003, în urma căreia cele două societăți comerciale concurente au fost declarate câștigătoare și le-au fost emise licențele de execuție pentru traseele Tulcea - București și București - Tulcea.

Este adevărat că, atât în fața instanței de fond, ca și prin recursul de față, recurenta-reclamantă a arătat că cele două societăți comerciale nu au fost depunctate, pentru că, în perioada anterioară, pentru aceleași trasee, nu au respectat condițiile regulamentare și tehnice ale licențelor anterioare, astfel că punctajul acordat pentru licitația din luna iunie 2003, este incorect, dar nu a probat susținerile respective. Astfel, așa cum reține în mod judicios instanța de fond, punctajele acordate SC A. SRL și SC C.C. SRL au fost corect stabilite în conformitate cu Normele metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, în vigoare la data respectivă.

În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SRL Măcin împotriva sentinței civile nr. 1570 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2006.