ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, SC P. SRL Măcin a chemat în judecată A.R.R., SC C.C. SRL și SC A. SRL,

pentru ca instanța să dispună anularea deciziei nr. 16872/2003, emisă de

A.R.R., a licențelor acordate de prima pârâtă, celor două societăți, pentru

traseul Tulcea - București și București - Tulcea și obligarea la plata unor

despăgubiri materiale.

În motivarea cererii a arătat faptul

că a participat la o licitație, pentru obținerea licențelor de transport pe rutele

arătate, organizată de A.R.R., pe care a pierdut-o nejustificat, fiind

câștigată de societățile pârâte.

Prin sentința civilă nr. 1561 din 9

octombrie 2003, a Curții de Apel București, a fost admisă excepția invocată de

pârâtă, cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii și

respinsă acțiunea, pentru acest motiv, instanța reținând faptul că reclamanta

nu s-a adresat anterior sesizării instanței, autorității emitente a actului

administrativ contestat.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, SC P. SRL Măcin, criticând soluția pronunțată, ca nelegală și

netemeinică, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea

formulată pe cale de excepție, deoarece la data de 23 iunie 2003 a atacat decizia emisă de A.R.R., cerere la care a primit răspuns negativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia nr. 928 din 15 februarie 2005, a admis recursul formulat, a casat decizia instanței de fond și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe,

pentru soluționarea fondului.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că reclamanta a efectuat

procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, adresându-se la

data de 21 iunie 2003, A.R.R., cu o contestație, care a fost respinsă și s-a

comunicat acest răspuns, reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 1570 din 20

septembrie 2005, a Curții de Apel București, a fost respinsă acțiunea

reclamantei, instanța reținând, în esență, faptul că reclamanta nu a arătat și

nici nu a dovedit în ce a constat nelegalitatea procedurii de atribuire a

licențelor pe traseele arătate, în modalitatea electronică utilizată de A.R.R.

Și împotriva acestei ultime sentințe

a formulat recurs, societatea comercială reclamantă, care a invocat prevederile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dar susținând, în esență, critici care

vizează netemeinicia hotărârii pronunțate și a actului administrativ atacat,

referitoare la acordarea punctajelor pentru cele două societăți comerciale

pârâte concurente.

Astfel, susține reclamanta, cu

ocazia licitației electronice organizate la data de 18 iunie 2003, societățile

comerciale concurente au fost avantajate la punctajele acordate, astfel că, în

urma licitației, au fost declarate câștigătoare și le-au fost eliberate licențe

de execuție pentru traseele respective.

Mai susține că, în perioada

anterioară, cele două societăți comerciale concurente nu au respectat

prevederile regulamentare și tehnice privind efectuarea activităților de

transporturi rutiere.

Prin întâmpinarea depusă, A.R.R. a

cerut anularea recursului, ca nemotivat, criticile invocate neregăsindu-se în

cazurile enumerate limitativ la art. 304 C. proc. civ., iar în subsidiar, a cerut respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Societățile comerciale pârâte au

depus întâmpinare și, respectiv, concluzii scrise, prin care au solicitat

respingerea recursului, susținând că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că recurenta-reclamantă a concurat împreună cu societățile comerciale

intimate, la licitația publică efectuată prin mijloace electronice, potrivit

prevederilor O.G. nr. 20/2002, organizată în luna iunie 2003, în urma căreia

cele două societăți comerciale concurente au fost declarate câștigătoare și

le-au fost emise licențele de execuție pentru traseele Tulcea - București și

București - Tulcea.

Este adevărat că, atât în fața

instanței de fond, ca și prin recursul de față, recurenta-reclamantă a arătat

că cele două societăți comerciale nu au fost depunctate, pentru că, în perioada

anterioară, pentru aceleași trasee, nu au respectat condițiile regulamentare și

tehnice ale licențelor anterioare, astfel că punctajul acordat pentru licitația

din luna iunie 2003, este incorect, dar nu a probat susținerile respective.

Astfel, așa cum reține în mod

judicios instanța de fond, punctajele acordate SC A. SRL și SC C.C. SRL au fost

corect stabilite în conformitate cu Normele metodologice de autorizare și

efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora,

aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

nr. 1842/2001, în vigoare la data respectivă.

În concluzie, recursul va fi respins

ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P. SRL

Măcin împotriva sentinței civile nr. 1570 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.